Universitatea Craiova vs Rosia Montana

Echipa fanion a Băniei, Universitatea Craiova, a lipsit din peisajul fotbalistic românesc pentru doi ani, timp în care mare jale a cuprins întreaga suflare oltenească. Suporteri îndrăciți, nostalgici ai performanțelor din anii 80 sau patrioți locali, toți cei ce purtau culorile alb-albastre în suflet au transmis neîncetat, timp de doi ani de zile, pe orice cale, suferința încercată. Vă amintiți, bănuiesc, de cei ce solicitau "Justice for Craiova" pe marile stadioane ale Europei sau de ultrașii care fluturau steaguri ale Universității în timpul protestelor din iarna vrajbei noastre de acum doi ani. Cu siguranță vă imaginați că numărul celor ce deplângeau (deplângeam) soarta unicei noastre echipe era infinit mai mare. Părea că nimeni și nimic nu ne poate ostoi durerea din suflet până când adevărata Știința nu va renaște din propria-i cenușă.

De anul acesta, Craiova s-a pricopsit nu cu una, ci cu două echipe de fotbal ce împart, într-o mare proporție, același nume. În loc să fie reintegrată acolo de unde a fost exclusă în mod abuziv, adică în prima ligă, FC-ul lui Mititelu, descendenta Științei, se bate în eșalonul secund cot la cot cu CS-ul Olguței. De cealaltă parte, în loc să pornească pe drumul lung, dar corect, al oricărei echipe nou-înființate, adică de la Liga a 4-a, CS-ul a fost aruncată în același eșalon secund. În timp ce adevărata Știința a fost exilată la Severin, craiovenii au rămas pe cap - dar și pe iarba din Oblemenco - cu o echipă surogat sau clonă, așa cum este numită de multe ori.

Oblemenco în întuneric

Reacția? Reacția majorității oltenilor mei viteji a fost una de traseism politic, în cazul de față sportiv. Uitând de bucuriile aduse de Știința sau Craiova Maxima, de negura fotbalistică în care am fost aruncați pe nedrept timp de doi ani și de toată vigoarea cu care ei înșiși au solicitat reîntoarcerea echipei în peisajul sportiv românesc, peste 10.000 de craioveni au participat la meciul pe care clona CS l-a disputat pe arena din Bănie în fața Gloriei Bistrița. Au prins din zbor osul azvârlit și au tăcut, molfâindu-l în fălci, plini de obediență. Ce contează că nu-i tot echipa aia?; au o echipă (și încă una cu un nume dubios de asemănător, aș adăuga)! Ce contează că niște oarecare joacă pe iarba Centralului?; ei au un loc unde să meargă, etapă de etapă, să spargă semințe și să înjure, refulându-și frustrările zilnice. Dacă în 2002 mă duceam pe stadionul Extensiv și începeam să strig "Hai, Craiova!", s-ar fi uitat lumea la mine ca la urs și și-ar fi râs în barbă, zicând: "Uite și la proasta asta, încurcă stadioanele!" Dacă merg acum pe Oblemenco și strig "Știința e numai una!", pun pariu că nu se prind toți ce-am vrut să spun. 

E trist să vezi că oamenii nu mai văd corect dacă le arunci o mână de praf în față. Și sper din suflet ca toți curajoșii care au ieșit în stradă pentru salvarea Roșiei Montane să nu considere ultimele declarații ale lui Victor Ponta ca o victorie finală. În fond și la urma urmei, verba volant, scripta manent.

PS: Am mai folosit imaginea pentru un alt articol de pe blog, dar o reiau pentru că se potrivește întunericului din peisajul fotbalistic craiovean.