Universitatea Craiova vs Rosia Montana

Echipa fanion a Băniei, Universitatea Craiova, a lipsit din peisajul fotbalistic românesc pentru doi ani, timp în care mare jale a cuprins întreaga suflare oltenească. Suporteri îndrăciți, nostalgici ai performanțelor din anii 80 sau patrioți locali, toți cei ce purtau culorile alb-albastre în suflet au transmis neîncetat, timp de doi ani de zile, pe orice cale, suferința încercată. Vă amintiți, bănuiesc, de cei ce solicitau "Justice for Craiova" pe marile stadioane ale Europei sau de ultrașii care fluturau steaguri ale Universității în timpul protestelor din iarna vrajbei noastre de acum doi ani. Cu siguranță vă imaginați că numărul celor ce deplângeau (deplângeam) soarta unicei noastre echipe era infinit mai mare. Părea că nimeni și nimic nu ne poate ostoi durerea din suflet până când adevărata Știința nu va renaște din propria-i cenușă.

Polivalenta in lumina. Oblemenco in intuneric

Aseară m-am ținut de promisiunea pe care mi-am făcut-o aici, pe blog (atunci când v-am povestit despre Campionatul Național de Știri Sportive), de a merge la Sala Polivalentă din Craiova, la meciurile echipelor de volei, handbal și baschet ale SCM U Craiova. Și bine am făcut, căci ambele echipe craiovene care au evoluat ieri (volei masculin și baschet masculin) au învins fără drept de apel. Putem spune că le-am purtat noroc! 

Am profitat de dorința tatei de a mă însoți și ne-am pus amândoi bocceluța pe umăr până la sală. Am început un pic cu stângul, căci la intrarea în parcarea Polivalentei stăteau grămezi de polițiști care nu te lăsau să intri în sutele de locuri rămase goale pentru că nu aveai invitație. Am parcat undeva la capătul planetei, acolo unde se înghesuiseră mașinile tuturor muritorilor de rând ca și noi, care veniseră să se bucure de spectacolul sportiv (și nu să se întristeze din cauza mitocăniei românești). Trag de aici concluzia că ridicăm săli de sport pentru public, dar le dotăm cu parcări private.