Richard la patrat

Cu Festivalul Shakespeare de la Craiova ajuns la a treia zi de manifestări, am început deja să mă simt ca acasă pe holurile și în scaunele Teatrului Național. Peste tot fețe cunoscute sau mai puțin familiare, mereu zâmbitoare, ochi curioși, vorbe bune; o prietenie universală pare să ne unească pe toți cei care suntem acolo pentru artă și spectacol. Și astăzi, ca și ieri, de spectacol am avut parte. De unul și același, Richard al III-lea, la pătrat!

De la ora 17, sala I. D. Sârbu a Naționalului craiovean s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei care au venit să vadă piesa shakespeariană în regia lui Fred Abrahamse, pusă în scenă de AM Production, în colaborare cu National Arts Festival și Market Theatre din Cape Town (Africa de Sud). Richard (Marcel Meyer) a fost sublim încă de la fraza de început (celebra "Now is the winter of our discontent, made glorious summer by this sun of York"), în ochi sclipindu-i nebunia și ticăloșia pe care atât de bine le disimulează, le scoate la iveală și iar le ascunde pe tot parcursul piesei. Replica la aceeași înălțime i-a dat-o David Dennis, cel care interpretează uluitor nu antagonistul, ci vărul și mâna dreaptă a lui Richard, Ducele de Buckingham, și, pe lângă acesta, încă vreo patru personaje (dintre care trei feminine). Găselnița purtării de măști și folosirii unor păpuși pentru a juca personaje episodice îi oferă posibilitatea micii, dar talentatei trupe de 3 (trei) actori să interpreteze mai bine de 9 personaje, fiecare dintre ele atrăgându-ne și aruncându-ne într-un carusel de stări și emoții ce se învârte cu repeziciune. Dacă interpretarea personajului Lady Anne nu m-a convins întru totul, aducându-mi în colțul gurii un zâmbet zeflemitor (l-ați fi avut și voi dacă i-ați fi văzut pieptul generos din plastic și gesturile de mironosiță), Regina Margaret mai avea puțin și mă făcea să-mi scot carnețelul să-mi iau notițe când a început să suduie și să blesteme! Sud-africanii au jucat realist, puternic și copleșitor, lăsând să-mi înmugurească în minte întrebarea dacă nu cumva acesta a fost apogeul tuturor tragediilor văzute de mine vreodată. Ropotele de aplauze de după gongul final ar fi meritat însutite, răsunând între pereții sălii mari a Teatrului nostru.

Decoruri apăsătoare - capetele victimelor lui Richard, atârnând în pungi de plastic

Fotografie din spectacol, pusă la dispoziție de organizatori

La o aruncătură de limbă de ceas și la o îmbucătură de Snickers distanță, de la 20, în sala Amza Pellea, numele lui Richard al III-lea a apărut din nou pe firmament. De data aceasta, într-o sală aproape plină, am așteptat cu curiozitate versiunea piesei în regia lui Wang Xiaoying și în interpretarea actorilor de la Teatrul Național din Beijing (China). Ca și la "Cum vă place" al lui Purcărete, și aici mi-a fost greu să mă decid dacă mi-a plăcut sau nu. Așa cum despre unii oameni cu ceva aparte spun că sunt niște personaje, așa și piesa chinezilor a fost un spectacol în adevăratul sens al cuvântului, dar nu chiar Richard al III-lea pe care mi-l imaginam. Chinezii l-au confiscat pe Richard și l-au făcut de-al lor, l-au transpus în universul chinezesc și l-au înțesat cu tradiționalisme specifice. De la decoruri și costume la mișcări, gesturi și stil al interpretării, totul a fost Made in China, dar nu neapărat de calitate inferioară (sau, dacă a fost, nu sunt în măsură să trag eu concluzia asta). A fost o interpretare care nu te mișcă, dar la care caști ochii ca la un babuin în costum fumând trabuc la masa de lângă tine, într-un cazinou. Neobișnuit. Inserțiile comice și prelungirea până la diluare a anumitor scene de importanță secundară au părut să muște din puternicele monologuri ale lui Richard, lăsându-ne să plecăm acasă cu așteptările neîmplinite. Deși, ca să fiu cinstită, nici monologurile nu ar fi contat prea mult, ținând cont că traducerea nu a fost, de fapt, decât în rezumat, farsă tristă a geniului lui Will. Ca să nu închei în notă negativă, trebuie să recunosc că fundalul sonor a fost asigurat de o excelentă prestație live la tobe, gong și talere, sincronizată până la sutime cu mișcările actorilor de pe scenă.

Despre Richard al III-lea au mai scris Anda, Iulian și Cosmin.

Alături de colegii cârcotași de trupă, Anda și Iulian, revin pe scaune duminică, la "Comedia Erorilor", jucată de Compania Propeller. Până atunci, dacă aveți timp și plăcere, nu ratați sâmbătă, de la 19, la Opera Română, spectacolul Măsură pentru măsură al Teatrului Vaghtangov din Moscova (despre care a scris ulterior Anda)! Programul complet, aici!

Nu închei fără să mulțumesc celor de la Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova pentru acreditarea de presă care îmi permite să vă țin la curent aici și pe Facebook cu informații despre manifestările Festivalului Internațional Shakespeare!