Piesele lui Neil Simon, un deliciu pentru publicul craiovean

Neil Simon (foto: wikipedia.org)

Evreu, născut în Bronx, copilărind în timpul Marii Crize Economice...cine e acest om care a pornit în viață sub auspicii atât de nefavorabile și cum a ajuns el să-l depășească pe Shakespeare în numărul de piese adaptate pentru marele ecran și să primească mai multe nominalizări la Oscaruri și Tony decât orice alt scriitor? Nimeni altul decât Neil Simon, dramaturg american, cunoscut poate la noi mai mult ca scenarist, responsabil pentru "Barefoot in the Park" (cu Jane Fonda și Robert Redford), "California Suite" (cu Jane Fonda, Alan Alda, Maggie Smith, Michael Caine, Walter Matthau și Bill Cosby) sau "Biloxi Blues" (cu Matthew Broderick și Christopher Walken).

Simon a scris mult și a scris bine, concentrându-și aproape întreaga măiestrie a condeiului în comedii ce se învârt în același spațiu – New York-ul plin de savoare al anilor '60 – și tratează, în mare, aceleași teme, folosind aceleași tipologii de personaje cu aproape aceleași dileme morale. Cum a reușit să diversifice atât de puțin, dar opera sa să pară atât de nouă și de diferită, nu poate fi decât secret profesional, și încă unul lăudabil. Așa cum este, desigur, și capacitatea lui de a ascunde în spatele unor replici aparent haioase probleme palpabile și adevăruri crude legate de relațiile interumane.

Probabil cea mai cunoscută piesă a lui Neil Simon este "Barefoot in the Park" ("Desculț în parc"), scrisă în 1963 și devenită un succes aproape instant pe Broadway. Piesa, de un umor viu și actual, încă face ravagii în rândul iubitorilor de teatru, fiind jucată pe scene din toată lumea. Chiar la sfârșitul lunii ianuarie 2016 s-a jucat și la Naționalul craiovean, producția în regia lui Ștefan Bănică Jr. nefiind, însă, una proprie, ci invitată. Bănică a intrat în pielea lui Paul Bratter, un tânăr avocat proaspăt căsătorit cu Corie (jucată de Diana Cavallioti). După o săptămână de miere delicioasă la Plaza, cei doi se mută în chirie într-un apartament care aproape că devine un personaj de sine stătător: situat la etajul 5, mic, înghesuit, nemobilat, neîncălzit, prost amenajat și, în plus, și cu luminatorul din tavan spart. Noua viață îi trezește pe cei doi la o realitate neplăcută: caracterul sobru și puțin scorțos al lui Paul nu se prea potrivește cu firea aventuroasă, aparent independentă și cam aiurită a lui Corie. Dar totul e bine când se termină cu bine, iar finalul fericit nu putea lipsi dintr-o comedie tipic americană.

Jucând cu moștenirea predecesorilor lor Redford & Fonda pe umeri, Bănică și Cavallioti s-au achitat cu brio de sarcinile actoricești, intrând excelent în pielea personajelor și interpretând cu naturalețe rolurile care li s-au potrivit mănușă. Iar dacă despre Bănică știam că are un oarecar har, deși nu mă pot numi neapărat fana omului & cântărețului Ștefan Bănică Jr., Diana Cavallioti a fost o descoperire fericită, și nu cred că aș greși dacă aș spune că ea a dus greul piesei. Nu pot să nu menționez rolul lui Răzvan Vasilescu, care a dat viață unui vecin Victor Velasco chiar mai excentric decât în film!

Per total, "Desculț în parc" a fost genul de experiență la care poți să afirmi liniștit "Dai un ban, dar știi că face". Am râs mult, pentru că umorul a fost de cele mai multe ori pe placul meu, am solidarizat cu personajele în momentele sensibile, m-am emoționat (fără lacrimi, da?) și am plecat încântată, după câteva reprize sănătoase de aplauze. Dacă ar fi să scotocesc după ceva negativ de spus despre piesă, singurul lucru pe care l-aș putea acuza a fost faptul că textul ar fi putut fi ușor adaptat realității anului 2016, prin omiterea sau modificarea a una-două replici cu ușoară tentă rasistă, dar chiar și cu aceste mici scăpări, tot îi acord nota 9/10.

Două săptămâni mai târziu am revenit în fotoliile de la Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova pentru altă piesă scrisă de Neil Simon: "Ultimul amant fierbinte" ("The Last of the Red Hot Lovers"), în regia lui Mircea Cornișteanu și scenografia lui Viorel Penișoară-Stegaru. Ca și în "Desculț în parc", și acțiunea din această piesă are la bază problemele dintr-un mariaj, dar de data aceasta este vorba de un cuplu matur, cu probleme specifice vârstei a doua. Barney Daycash (Adrian Andone), patron de restaurant pescăresc, își dorește să experimenteze o relație extraconjugală, dar rușinea, bunul simț și o oarecare teamă, toate combinate cu ghinionul de a întâlni femeia potrivită, îl fac să nu poată să-și ducă planul la îndeplinire. Rând pe rând, Barney duce în apartamentul mamei sale trei femei, pe Alana (Gabriela Baciu) – o doamnă prea directă și foarte obișnuită cu aventurile de acest tip, pe Bobby (Iulia Colan) - o tânără ușuratică și nevrotică, și pe Jeanette (Geni Macsim) – prietena nevestei sale și nevasta celui mai bun prieten al lui Barney. Interacțiunea cu cele trei femei nu doar că duce la mărturisiri de toate părțile, ce scot la iveală drame personale, temeri și dorințe ascunse, ci și la epifania finală a lui Barney că, de fapt, nu are nevoie de o aventură, ci de revigorarea propriului mariaj.

Dacă la "Desculț în parc" am simpatizat și empatizat mai strâns cu personajele, la "Ultimul amant fierbinte" nu am fost chiar în target. Specificul piesei, mai potrivită unei audiențe cu cel puțin 2 decenii cu plus, m-a împiedicat să mă gândesc (și) la ale mele, așa că am fost mult mai concentrată pe concret. Dintre cei patru actori de pe scenă, singura care mi s-a părut că a strălucit cu adevărat a fost Iulia Colan, al cărei personaj aproape dement a avut zvâc, nebunie și umor. Pentru celelalte personaje s-a preferat un umor mai degrabă de situație și de moravuri decât de limbaj, și știm cu toții că puține lucruri ne fac să râdem ca o poantă bună! Cu toate acestea, au fost și momente delicioase în care Adrian Andone ne-a încântat cu treceri bruște, dar abile, de la seducție la timiditate și de la entuziasm la exasperare. Publicul aflat în număr destul de mare în Sala Mare a Naționalului craiovean a părut încântat de spectacol, la final răsplătind actorii cu aplauze viguroase.

În timp ce "Desculț în parc" are un umor mai proaspăt și țintește atât către un public mai tânăr, cât și către unul mai experimentat, eu recomand "Ultimul amant fierbinte" unui public matur, pentru că-s sigură că cei de vârsta a doua și a treia se vor identifica mult mai bine cu personajele și chiar își vor regăsi gânduri, gesturi și acțiuni proprii în cele ale personajelor lui Simon. Per total, "Ultimul amant fierbinte" ia de la mine 7/10, cu mențiunea că nota reflectă nu doar calitatea piesei, ci și faptul – poate neinspirat – că am vizionat-o după "Desculț în parc" și "Dimineața de după", două comedii excelente.