Sa se consemneze: am biciclit!

Între mine și biciclete este, așa cum spun eu de obicei când mă refer la Dumnezeu, o relație specială. Ne-am evitat cu grație toată copilăria. Poate doar cu excepția acelui moment când am băgat mâna printre spițele unei biciclete în mișcare, idee soldată instant cu un ghips. Ne-am evitat, apoi, ani de zile, eu privind lung spre ele, aproape cu jind, dar purtându-le un soi de respect amestecat cu teamă. 

În 2012, la Bloggers Inc, am urcat prima dată pe bicicleta cu scopul declarat de a o îmblânzi. Ținută cu fermitate de șa de Bogdan de la Smart Atletic, am deprins mișcarea de bază, dar m-am înecat la mal când am vrut să iau un sens giratoriu strâns și m-am pomenit cu o pedală peste gambă. Au trecut zilele, săptămânile, lunile și anii și, de fiecare dată când vedeam / auzeam / citeam ceva legat de biciclete (povestiri, fotografii, evenimente), mă activam ca un roboțel. - Gata, trebuie să încep să merg pe bicicletă! Și apoi iar o lăsam baltă.

Bloggers Inc. A doua zi de teambuilding

          O veche vorbă din popor spune că cine se scoală de dimineață departe ajunge, astfel încât, după o primă zi de teambuilding absolut superbă, ieri m-am trezit devreme pentru o lecție de biciclit. Cu mulțumiri lui Bogdan, trainerul meu de biclă, care, pe lângă prețioasele instrucțiuni tehnice, a lucrat intens și la partea de motivare. Bine, n-o să-mi treacă prea curând vânătăile de pe gambe (că pedalele alea trebuia să se încurce și ele în ceva), și nici momentul ăla în care am întors capul și l-am văzut pe Bogdan în umbră la câțiva metri în spate, deși eram ferm convinsă că el e cel care îmi împinge bicicleta, dar astea-s deja detalii. :D

          Astfel obosită după ce am strâns coarnele de la bicicletă până le-am sugrumat, am purces cu mașina până la poalele vârfului Ciucarul Mare, care, deși ne-a scos puțin sufletul, ne-a oferit o minunată priveliște asupra Cazanelor Dunării. Ghidul nostru montan a fost musiu Make, cel care a fost responsabil și de partea de health & safety (adică ne-a făcut în permanență atenți să nu ne cocoțăm pe stânci, fiindcă acolo se bronzează de obicei și viperele :D). După 2 ore pe munte (una la urcuș și una la coborâș), ne-am întors la bază (în dreptul statuii lui Decebal), de unde am pornit în proba de bicicletă. Cum proba presupunea un slalom și un slow biking într-o zonă aflată cam la 2km depărtare de locul unde parcaserăm mașinile, deplasarea până acolo s-a făcut pe bicicletă. Mai puțin de mine, care, din spirit de solidaritate cu colegii (și din incapacitatea de a merge singură pe bicicletă pe drum neasfaltat, pe malul Dunării, după numai o jumătate de oră de exercițiu), am alergat în spatele lor (până m-au săltat Cristina și Roxana cu mașina, luându-mi aproape un kilometru din picioare :D). Din cele 2 probe de biciclit, am participat doar la cea de slalom, unde am fost susținută (mai mult fizic) de Bogdan și la care am scos un timp aparent bun. 

          După amiază (și un scurt popas la motel pentru duș, prânz și foarte puțină odihnă) am revenit în Orșova, la complexul sportiv, unde băieții de la Aventuria ne-au pus la vâslit caiacul într-o probă destul de simpatică. Cum pentru mulți a fost prima dată când ne băgam în așa ceva, ne-au fost asigurate instructajul și asistența pe toată perioada probei. Și cum concursu-i concurs, dar distracția primează, proba s-a lăsat cu o baie bună în Dunăre - bineînțeles, pentru cei care știu să înoate sau cărora le e mai puțină frică de apă decât mie. Exact când a ieșit aproape toată lumea la mal ca să se usuce s-a pus o mândră de furtună (vânt și valuri, fără ploaie), ocazie perfectă pentru Augustin să ne facă o demonstrație de zmeu și pentru un curcubeu din depărtare să ne scoată aparatele de fotografiat de prin rucsacuri.

          Ajunși înapoi la motel, gazdele noastre de la Continental Porțile de Fier ne așteptau cu o delicioasă cină pe bază de pește (că e și păcat să ajungi la Dunăre și să nu te înfrupți din rodul apei), terminată apoteotic cu niște clătite cu brânză cu stafide / dulceață de căpșuni de-mi pare rău că nu pot să vă explic cât de bune au fost. Vlad a profitat de prezența noastră acolo ca să anunțe câștigătorii celor trei probe ale competiției - echipa PRimii, formată din...el însuși :)), Ruxa, Cristina și Augustin. Felicitările mele merg către ei, dar și către celelalte echipe din concurs, care și-au depășit limitele la fiecare pas, în special către Adriana, care a făcut toate probele în varianta 1+1 (adică cu bebe în burtică), Loredana (care a biciclit deși nu o mai făcuse de multă vreme, ceea ce i-a și adus niște semne pe picioare în urma unui mic accident) și Cristina (care a urcat pe munte și i-a mai și plăcut pe deasupra). Seara (mai bine zis noaptea) s-a încheiat târziu, în acordurile chitarelor lui Make și Vlad, care ne-au încântat cu melodii nemuritoare! Și n-am regretat nicio secundă azi de dimineață, la ora 4:30, când ne-a sunat ceasul să ne trezim... :))

          De aici, de acasă, de la la Craiova, din confortul patului în care îmi refac mușchii epuizați după 2 zile de exerciții în natură, mă uit înapoi cu drag la tot ce am făcut împreună cu ceilalți directori Bloggers Inc. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș precupeți niciun efort!