Se afișează postările cu eticheta dunare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dunare. Afișați toate postările

26 iulie 2012

Bloggers Inc. A doua zi de teambuilding

          O veche vorbă din popor spune că cine se scoală de dimineață departe ajunge, astfel încât, după o primă zi de teambuilding absolut superbă, ieri m-am trezit devreme pentru o lecție de biciclit. Cu mulțumiri lui Bogdan, trainerul meu de biclă, care, pe lângă prețioasele instrucțiuni tehnice, a lucrat intens și la partea de motivare. Bine, n-o să-mi treacă prea curând vânătăile de pe gambe (că pedalele alea trebuia să se încurce și ele în ceva), și nici momentul ăla în care am întors capul și l-am văzut pe Bogdan în umbră la câțiva metri în spate, deși eram ferm convinsă că el e cel care îmi împinge bicicleta, dar astea-s deja detalii. :D
          Astfel obosită după ce am strâns coarnele de la bicicletă până le-am sugrumat, am purces cu mașina până la poalele vârfului Ciucarul Mare, care, deși ne-a scos puțin sufletul, ne-a oferit o minunată priveliște asupra Cazanelor Dunării. Ghidul nostru montan a fost musiu Make, cel care a fost responsabil și de partea de health & safety (adică ne-a făcut în permanență atenți să nu ne cocoțăm pe stânci, fiindcă acolo se bronzează de obicei și viperele :D). După 2 ore pe munte (una la urcuș și una la coborâș), ne-am întors la bază (în dreptul statuii lui Decebal), de unde am pornit în proba de bicicletă. Cum proba presupunea un slalom și un slow biking într-o zonă aflată cam la 2km depărtare de locul unde parcaserăm mașinile, deplasarea până acolo s-a făcut pe bicicletă. Mai puțin de mine, care, din spirit de solidaritate cu colegii (și din incapacitatea de a merge singură pe bicicletă pe drum neasfaltat, pe malul Dunării, după numai o jumătate de oră de exercițiu), am alergat în spatele lor (până m-au săltat Cristina și Roxana cu mașina, luându-mi aproape un kilometru din picioare :D). Din cele 2 probe de biciclit, am participat doar la cea de slalom, unde am fost susținută (mai mult fizic) de Bogdan și la care am scos un timp aparent bun. 
          După amiază (și un scurt popas la motel pentru duș, prânz și foarte puțină odihnă) am revenit în Orșova, la complexul sportiv, unde băieții de la Aventuria ne-au pus la vâslit caiacul într-o probă destul de simpatică. Cum pentru mulți a fost prima dată când ne băgam în așa ceva, ne-au fost asigurate instructajul și asistența pe toată perioada probei. Și cum concursu-i concurs, dar distracția primează, proba s-a lăsat cu o baie bună în Dunăre - bineînțeles, pentru cei care știu să înoate sau cărora le e mai puțină frică de apă decât mie. Exact când a ieșit aproape toată lumea la mal ca să se usuce s-a pus o mândră de furtună (vânt și valuri, fără ploaie), ocazie perfectă pentru Augustin să ne facă o demonstrație de zmeu și pentru un curcubeu din depărtare să ne scoată aparatele de fotografiat de prin rucsacuri.
          Ajunși înapoi la motel, gazdele noastre de la Continental Porțile de Fier ne așteptau cu o delicioasă cină pe bază de pește (că e și păcat să ajungi la Dunăre și să nu te înfrupți din rodul apei), terminată apoteotic cu niște clătite cu brânză cu stafide / dulceață de căpșuni de-mi pare rău că nu pot să vă explic cât de bune au fost. Vlad a profitat de prezența noastră acolo ca să anunțe câștigătorii celor trei probe ale competiției - echipa PRimii, formată din...el însuși :)), Ruxa, Cristina și Augustin. Felicitările mele merg către ei, dar și către celelalte echipe din concurs, care și-au depășit limitele la fiecare pas, în special către Adriana, care a făcut toate probele în varianta 1+1 (adică cu bebe în burtică), Loredana (care a biciclit deși nu o mai făcuse de multă vreme, ceea ce i-a și adus niște semne pe picioare în urma unui mic accident) și Cristina (care a urcat pe munte și i-a mai și plăcut pe deasupra). Seara (mai bine zis noaptea) s-a încheiat târziu, în acordurile chitarelor lui Make și Vlad, care ne-au încântat cu melodii nemuritoare! Și n-am regretat nicio secundă azi de dimineață, la ora 4:30, când ne-a sunat ceasul să ne trezim... :))
          De aici, de acasă, de la la Craiova, din confortul patului în care îmi refac mușchii epuizați după 2 zile de exerciții în natură, mă uit înapoi cu drag la tot ce am făcut împreună cu ceilalți directori Bloggers Inc. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș precupeți niciun efort!


25 iulie 2012

Bloggers Inc. Prima zi de teambuilding

          Mai știți când vă întrebam aici dacă mă vedeți directoare? Era retorică întrebarea, căci eu sunt deja Junior Director la Bloggers Inc., unde desigur că bineînțeles că mă înfrățesc în această înaltă funcție (de directo(a)r(e), nu de junior :P) cu toți ceilalți 20 de colegi blogo-twitteristo-internauți din proaspăt inventata corporație. Și cum din când în când directorii au nevoie de o pauză (că deh, muncă multă), uite că ne-am retras în frumoasa zonă Porțile de Fier pentru un mic și scurt teambuilding în natură.
          Pe mine m-a luat de la Craiova Renault-ul lui Make, Cristina și Răzvan, cunoscut și sub numele de nava-mamă, și - bag mâna în foc - mașina în care cel mai mult s-a vorbit (ok, poate aici ne întrecea mașina lui Augustin) și s-a râs. Ajunși cu mică întârziere la destinație, ne-am cazat repejor și eficient la motelul Continental Porțile de Fier, unde gazdele noastre ne-au așteptat cu masă, casă și un zâmbet pentru fiecare. :) S-a plecat organizat către Orșova, de unde ne-a preluat o bărcuță pentru o superbă croazieră pe Dunăre, al cărei punct culminant l-a reprezentat vizitarea Peșterii Ponicova. Aici, pentru a putea vizita peștera, a trebuit să (ceva-de-genul) "escaladăm" un perete de stâncă pentru câțiva metri (pași) și apoi să ne care băieții în cârcă printr-o apă pentru a nu ne uda la picioare. Am vizitat galeria principală, am urcat aproape târâș și cu inima în izmene (de mine vorbesc, nu de alții) până în galeria superioară (sau a stalactitelor), unde am dat peste niște formațiuni foarte frumoase și peste o colonie de lilieci pe care ne-am dorit să nu-i deranjăm, astfel încât am făcut cale întoarsă. Cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, și cum noi tot de apă vorbim, până la barcă m-au trasportat în cârcă domnii Bogdan și Chinezu, și fix când să mă urc în ambarcațiune în completă uscăciune a hainelor și încălțărilor, iacătă am călcat într-o ditamai balta de m-a durut la suflet (și la un picior, o șosetă și un adidas).
          Înturnându-ne noi la hotel, am servit o cină delicioasă (ceva peștișor și să nu mai spun de merele pane cu înghețată :D) și am purces la treburi mai serioase. Adică am ales echipele pentru ziua de mâine, când urmează să ne întrecem puterile la trei probe: drumeție pe vârful Ciucarul Mare, bicicletă și caiac. Cum mă știți proastă de bicicletă (căci numai pe ceva tricicletă m-am suit la viața mea), o să încerc să nu îmi dezamăgesc coechipierii și mă voi trezi mai devreme mâine (adică astăzi, mai încolo un pic) pentru a încerca să învăț tainele biciclelii. Urați-mi noroc, căci o să am nevoie!
          În altă dezordine de idei, să vedeți cine se luptă mâine pentru puncte și faimă eternă:
Echipa 2 (a mea :D): Eu, Bogdan, Alin, Andrei
Echipa 3: Ruxa, Augustin, Cristina, Vlad
Juriul va fi format din Make, Roxana, Alex și Laur.
          Să vă aud, voi cu cine țineți? :D


22 iulie 2012

Eu, directoare?

         Eu, directoare?
         Da, mă, râdeți cât vreți, că tot râzând vă întreb și eu. Dar luați de citiți ce vă întreb eu aici și apoi purcedeți să îmi răspundeți!
         De marți până joi mă duc să mă joc cu copiii mari la Dunăre, căci m-a invitat Chinezu la un teambuilding al directorilor Bloggers Inc. (adică noi, cei mulți internauți care mergem). Umblă vorba că cei de la Renault ne transportă acolo (eu în mașină cu Make, subiectul primului fanclub înființat de mine :P, Cristina Bazavan și Răzvan Pascu, pe care abia aștept să îi cunosc în persoană, căci în casa virtuală le-am intrat de ceva ori în viață), Continental Hotels ne odihnește la un motel pe malul Dunării și Aventuria.ro ne obosește la niscaiva ture de caiac, biciclit (unde eu zic pas, căci în singura experiență din copilărie cu bicla am sfârșit cu mâna-n ghips) și drumeții.
Continental Hotels - Premium
          E de la sine înțeles că noi suntem oameni serioși cu toții și trebuie să ne asumăm titulatura de director, dar parol că mi-a fost greu să mă gândesc directoarea „la ce” să mă autointitulez. Aruncând un ochi peste lista participanților, am observat că-s singura care nu se dă pe domeniu propriu, așa că mi-a venit în cap să zic că-s directoarea blogspot. Numa’ că apoi a dat și Oana o geană peste lista cu pricina și a tras ea concluzia că e mai mult decât probabil să fiu un fel de Prâslea pe acolo, de unde ne-am gândit noi că aș putea fi un fel de Junior Director. Cam atât am reușit să storc din creierașii bronzați cu soare a la Cluj (unde m-am delectat la concertul Roxette), dar aș fi curioasă să facem un exercițiu de imaginație și să îmi spuneți dacă m-ați vedea în funcțiune de conducere și dacă da, conducând ce? :P