Eu raman consecvent langa prietenii mei

Așa sună un vers dintr-un cântec al unui binecunoscut cântăreț folk contemporan, Marius Make Matache pe numele și porecla lui, care ne-a cântat și ne-a încântat aseară la Craiova. Și cam așa a decurs și seara-noaptea trecută, printre prieteni (artiștii, gazdele de la Vertigo Cafe & Events, colegii bloggeri, prietenii mei și prietenii prietenilor mei, care, prin extensie, îmi sunt și ei simpatici).

Craiova a colindat automatul Coca-Cola

Așa cum v-am tot bătut la cap de câteva zile încoace, astăzi a aterizat în Electroputere Mall din Craiova deja celebrul automat de colinde de la Coca-Cola. Pentru o asemenea ocazie istorică - și mai ales ca să facem o faptă bună - o parte din blogosfera craioveană și-a unit forțele artistice (ale mele cu cele ale lui Dragoș, Rareș, Daniel și Ionuț), iar ceea ce a reieșit puteți vedea mai jos! :D Da, nu am reușit să atingem pragul de 100db necesari ca să-l scoatem pe Moș Crăciun din bârlog, dar măcar ne-am distrat și noi și cei care ne-au ascultat.

AIESEC Craiova colindând automatul Coca-Cola

De asemenea, mii de mulțumiri și către membrii și alumni AIESEC Craiova care au venit valuri-valuri în mall, au cântat cât au putut ei de frumos (unii) și de tare (alții), s-au distrat, s-au bucurat de cadourile-surpriză oferite de spiridușii Coca-Cola și mai aveau puțin și spărgeau microfonul Moșului, atât de des au depășit pragul maxim de 100 decibeli (și, implicit, au donat sume mai mari către copiii sprijiniți de fundația Inocenți). Mulțumesc celor prezenți pentru că ați venit atunci când v-am chemat, pentru că vreți să ajutați și pentru că și voi ne dați motive să credem într-o lume mai bună!

Bloggers Inc. A doua zi de teambuilding

          O veche vorbă din popor spune că cine se scoală de dimineață departe ajunge, astfel încât, după o primă zi de teambuilding absolut superbă, ieri m-am trezit devreme pentru o lecție de biciclit. Cu mulțumiri lui Bogdan, trainerul meu de biclă, care, pe lângă prețioasele instrucțiuni tehnice, a lucrat intens și la partea de motivare. Bine, n-o să-mi treacă prea curând vânătăile de pe gambe (că pedalele alea trebuia să se încurce și ele în ceva), și nici momentul ăla în care am întors capul și l-am văzut pe Bogdan în umbră la câțiva metri în spate, deși eram ferm convinsă că el e cel care îmi împinge bicicleta, dar astea-s deja detalii. :D

          Astfel obosită după ce am strâns coarnele de la bicicletă până le-am sugrumat, am purces cu mașina până la poalele vârfului Ciucarul Mare, care, deși ne-a scos puțin sufletul, ne-a oferit o minunată priveliște asupra Cazanelor Dunării. Ghidul nostru montan a fost musiu Make, cel care a fost responsabil și de partea de health & safety (adică ne-a făcut în permanență atenți să nu ne cocoțăm pe stânci, fiindcă acolo se bronzează de obicei și viperele :D). După 2 ore pe munte (una la urcuș și una la coborâș), ne-am întors la bază (în dreptul statuii lui Decebal), de unde am pornit în proba de bicicletă. Cum proba presupunea un slalom și un slow biking într-o zonă aflată cam la 2km depărtare de locul unde parcaserăm mașinile, deplasarea până acolo s-a făcut pe bicicletă. Mai puțin de mine, care, din spirit de solidaritate cu colegii (și din incapacitatea de a merge singură pe bicicletă pe drum neasfaltat, pe malul Dunării, după numai o jumătate de oră de exercițiu), am alergat în spatele lor (până m-au săltat Cristina și Roxana cu mașina, luându-mi aproape un kilometru din picioare :D). Din cele 2 probe de biciclit, am participat doar la cea de slalom, unde am fost susținută (mai mult fizic) de Bogdan și la care am scos un timp aparent bun. 

          După amiază (și un scurt popas la motel pentru duș, prânz și foarte puțină odihnă) am revenit în Orșova, la complexul sportiv, unde băieții de la Aventuria ne-au pus la vâslit caiacul într-o probă destul de simpatică. Cum pentru mulți a fost prima dată când ne băgam în așa ceva, ne-au fost asigurate instructajul și asistența pe toată perioada probei. Și cum concursu-i concurs, dar distracția primează, proba s-a lăsat cu o baie bună în Dunăre - bineînțeles, pentru cei care știu să înoate sau cărora le e mai puțină frică de apă decât mie. Exact când a ieșit aproape toată lumea la mal ca să se usuce s-a pus o mândră de furtună (vânt și valuri, fără ploaie), ocazie perfectă pentru Augustin să ne facă o demonstrație de zmeu și pentru un curcubeu din depărtare să ne scoată aparatele de fotografiat de prin rucsacuri.

          Ajunși înapoi la motel, gazdele noastre de la Continental Porțile de Fier ne așteptau cu o delicioasă cină pe bază de pește (că e și păcat să ajungi la Dunăre și să nu te înfrupți din rodul apei), terminată apoteotic cu niște clătite cu brânză cu stafide / dulceață de căpșuni de-mi pare rău că nu pot să vă explic cât de bune au fost. Vlad a profitat de prezența noastră acolo ca să anunțe câștigătorii celor trei probe ale competiției - echipa PRimii, formată din...el însuși :)), Ruxa, Cristina și Augustin. Felicitările mele merg către ei, dar și către celelalte echipe din concurs, care și-au depășit limitele la fiecare pas, în special către Adriana, care a făcut toate probele în varianta 1+1 (adică cu bebe în burtică), Loredana (care a biciclit deși nu o mai făcuse de multă vreme, ceea ce i-a și adus niște semne pe picioare în urma unui mic accident) și Cristina (care a urcat pe munte și i-a mai și plăcut pe deasupra). Seara (mai bine zis noaptea) s-a încheiat târziu, în acordurile chitarelor lui Make și Vlad, care ne-au încântat cu melodii nemuritoare! Și n-am regretat nicio secundă azi de dimineață, la ora 4:30, când ne-a sunat ceasul să ne trezim... :))

          De aici, de acasă, de la la Craiova, din confortul patului în care îmi refac mușchii epuizați după 2 zile de exerciții în natură, mă uit înapoi cu drag la tot ce am făcut împreună cu ceilalți directori Bloggers Inc. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș precupeți niciun efort!

Bloggers Inc. Prima zi de teambuilding

          Mai știți când vă întrebam aici dacă mă vedeți directoare? Era retorică întrebarea, căci eu sunt deja Junior Director la Bloggers Inc., unde desigur că bineînțeles că mă înfrățesc în această înaltă funcție (de directo(a)r(e), nu de junior :P) cu toți ceilalți 20 de colegi blogo-twitteristo-internauți din proaspăt inventata corporație. Și cum din când în când directorii au nevoie de o pauză (că deh, muncă multă), uite că ne-am retras în frumoasa zonă Porțile de Fier pentru un mic și scurt teambuilding în natură.

          Pe mine m-a luat de la Craiova Renault-ul lui Make, Cristina și Răzvan, cunoscut și sub numele de nava-mamă, și - bag mâna în foc - mașina în care cel mai mult s-a vorbit (ok, poate aici ne întrecea mașina lui Augustin) și s-a râs. Ajunși cu mică întârziere la destinație, ne-am cazat repejor și eficient la motelul Continental Porțile de Fier, unde gazdele noastre ne-au așteptat cu masă, casă și un zâmbet pentru fiecare. :) S-a plecat organizat către Orșova, de unde ne-a preluat o bărcuță pentru o superbă croazieră pe Dunăre, al cărei punct culminant l-a reprezentat vizitarea Peșterii Ponicova. Aici, pentru a putea vizita peștera, a trebuit să (ceva-de-genul) "escaladăm" un perete de stâncă pentru câțiva metri (pași) și apoi să ne care băieții în cârcă printr-o apă pentru a nu ne uda la picioare. Am vizitat galeria principală, am urcat aproape târâș și cu inima în izmene (de mine vorbesc, nu de alții) până în galeria superioară (sau a stalactitelor), unde am dat peste niște formațiuni foarte frumoase și peste o colonie de lilieci pe care ne-am dorit să nu-i deranjăm, astfel încât am făcut cale întoarsă. Cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, și cum noi tot de apă vorbim, până la barcă m-au trasportat în cârcă domnii Bogdan și Chinezu, și fix când să mă urc în ambarcațiune în completă uscăciune a hainelor și încălțărilor, iacătă am călcat într-o ditamai balta de m-a durut la suflet (și la un picior, o șosetă și un adidas).

          Înturnându-ne noi la hotel, am servit o cină delicioasă (ceva peștișor și să nu mai spun de merele pane cu înghețată :D) și am purces la treburi mai serioase. Adică am ales echipele pentru ziua de mâine, când urmează să ne întrecem puterile la trei probe: drumeție pe vârful Ciucarul Mare, bicicletă și caiac. Cum mă știți proastă de bicicletă (căci numai pe ceva tricicletă m-am suit la viața mea), o să încerc să nu îmi dezamăgesc coechipierii și mă voi trezi mai devreme mâine (adică astăzi, mai încolo un pic) pentru a încerca să învăț tainele biciclelii. Urați-mi noroc, căci o să am nevoie!

          În altă dezordine de idei, să vedeți cine se luptă mâine pentru puncte și faimă eternă:

Echipa 1: Cristina, Chinezu, Oltea, Răzvan

Echipa 2 (a mea :D): Eu, Bogdan, Alin, Andrei

Echipa 3: Ruxa, Augustin, Cristina, Vlad

Echipa 4: Adriana, Lucian, Loredana, Sorin

Juriul va fi format din Make, Roxana, Alex și Laur.

          Să vă aud, voi cu cine țineți? :D

Oltencele cuceresc Clujul

         După ce i-am speriat pe bănățeni cu afirmația îndrăzneață că venim să cucerim Timișoara, acum e rândul ardelenilor să tremure! Vă anunț, așadar, că eu și Oana purcedem spre Cluj-Napoca mâine, 17 iulie, și ne punem picioarele la spinare sâmbătă, pe 21. Așadar o să stăm la fața locului 3 zile (18, 19 și 20 iulie), timp în care o să ne zbânțuim pe muzica celor de la Roxette, o să vizităm niște locuri drăguțe ca să prestez ceva fotografii pentru My Destination Romania (în special ca să înfrumusețez pagina asta) și o să profităm de ocazie ca să petrecem timp cu mon amie Iolanda.

          Și, după cum cred că vă așteptați, ne-ar plăcea să facem cunoștință cu clujenii și să ciocnim o bere / cafea / suc / ce dorește fiecare să bea. Mai mult ca sigur că ne vom întâlni cu Ana-Maria, pentru a-i înmâna premiul binemeritat de la concursul acesta, but we want more...bloggers on the floor! :P
          Așadar, eu, Alexandra - Daniela Ilie, pe numele de scenă Dana, pe care mă găsiți pe blogul de față, pe Twitter, Facebook, Google+, Pinterest, Tumblr și ... Dumnezeule, cred că ajunge, și ea, Oana - Andreea Ilie, pe numele de scenă ... Oana, pe care o găsiți pe blog, Twitter, Facebook și Tumblr, dorim să ne întâlnim cu voi, clujenii, pe 18/19/20 iulie (înainte de înserat), la ceva terasă centrală pe care o puteți recomanda voi, că noi nu ne pricepem. Cei care vor să schimbe două vorbe - trei prostii cu noi sunt rugați să lase un semn pe unul din canalele ante-menționate (dar nu un semn gen virgulă sau ghilimele, că poate nu mă prind).
           Acestea fiind zise, dragă Cluj, ne vedem în 2 zile!

PS1: Și internauții ne-clujeni, care se întâmplă să fie în zonă atunci, sunt mai mult decât bineveniți!
PS2: Chestia cu cuceritul Clujului era o glumă - venim cu gânduri pașnice! :)

Oltencele cuceresc Timisoara

          După planificări spontane, care au durat 30 de secunde, cam cât m-a întrebat Oana dacă vreau să merg cu ea la Timișoara în perioada 27-30 iunie, vă anunț că...la naiba, am anunțat deja! Da, ideea e că pe 27 iunie purcedem spre orașul de pe Bega, unde o să stăm efectiv doar două zile (28 și 29), pe 30 îndreptându-ne deja pașii spre gară și spre casă. În urbea bănățeană Oana merge la un curs, iar eu profit de ocazie să vizitez niscaiva muzee și locuri drăguțe și să prestez ceva fotografii și filmări pentru My Destination Romania (în special ca să înfrumusețez pagina asta).

          Și pentru că a trecut o grămadă de timp de la ultima reuniune de internauți (bloggeri / twitteriști) la care am participat (care cred că a fost National TweetMeet-ul de la Brașov din ... 2010?!), ne-ar plăcea să facem cunoștință cu timișorenii și să ciocnim o bere / cafea / suc / ce dorește fiecare să bea. Inexplicabil,  nu știu dacă mai există în lista mea de following / followers altcineva din Timișoara în afară de Camelia Urcan - Deme, pe care am abordat-o deja corespunzător (adică pe Twitter), dar nu ne sfiim să cunoaștem lume nouă. 

          Așadar, eu, Alexandra - Daniela Ilie, pe numele de scenă Dana, pe care mă găsiți pe blogul de față, pe Twitter, Facebook, Google+, Pinterest, Tumblr și ... Dumnezeule, cred că ajunge, și ea, Oana - Andreea Ilie, pe numele de scenă ... Oana, pe care o găsiți pe blog, Twitter, Facebook și Tumblr, dorim să ne întâlnim cu voi, timișorenii, pe 28/29 iunie pe înserat, la ceva terasă centrală pe care o puteți recomanda voi, că noi nu ne pricepem. Cei care vor să schimbe două vorbe - trei prostii cu noi sunt rugați să lase un semn pe unul din canalele ante-menționate (dar nu un semn gen virgulă sau ghilimele, că poate nu mă prind).

          Acestea fiind zise, dragă Timișoară, ne vedem în 2 săptămâni!

PS1: Și internauții ne-timișoreni, care se întâmplă să fie în zonă atunci, sunt mai mult decât bineveniți!

PS2: Chestia cu cuceritul Timișoarei era o glumă - venim cu gânduri pașnice! :)