Revin ca pasarea Pheonix dupa o absenta bloggeristica indelungata! Revin pentru ca de cateva zile imi doresc sa spun ceva cu voce tare si, mai ales, doresc sa stiu parerea voastra in legatura cu acel "ceva". Incep povestirea de la facerea lumii, ca sa creez un context; la drum deci, in expeditia de azi:
In luna iunie am dat si luat licenta cu brio! Au urmat 3 luni mai mult sau mai putin pline de peripetii, inglobate in termenul atotcuprinzator de VACANTA! Pai s-a cam terminat vacanta, si ajunsa la o rascruce de drumuri, a trebuit sa iau o decizie. M-am scarpinat eu morometianeste in basca si din avalansa de oportunitati care imi deschideau drumuri noi in calea vietii, am ales...sa mai stau vreo 2 ani in scoala! Asa m am hotarat sa pun burta pe carte si sa dau la master. Procura-ti bibliografia, fa researchuri online, invata, toceste pe alocuri, ca deh, notele mari cu exprimari elegante se (ob)tin.
Concurenta nu era acerba, cam 1,5 studenti pe loc, si a intra la taxa nu era la optiune (cel putin nu pentru mine). Ma prezint eu frumos in data si la ora precizata la locul cu pricina, unde descopar o viermuiala de studenti gata sa si mai lege viata de inca 2 ani de studii. Intram buluc in aceeasi sala si ne impartim bancile si locurile: cei de la gramatica -> in stanga, literatura la dreapta. Cei de la gramatica erau insotiti de 5 profesoare supraveghetoare, din care pana la final au ramas vreo 4. La noi erau 4, din care au ramas 2. Dar deja astea-s detalii. In aceeasi banca cu mine, o domnisoara prietena cu tehnologia isi instalase comod o casca in ureche si se conversa linistita cu persoana de la celalalt capat al...aparatului: "Acum!", "Stop!", "Repeta!", etc. Ma deranja. Nu puteam sa ma concentrez cand, in mijlocul gandurilor mele literate si literare, ma intrerupea cu un "Mai zi mi o data!". Si ma mai deranja dintr un motiv. Daca (sa i dam un nume de cod) Alina Udrea, colega cu mine la facultate, cam prostuta, da' fata buna ea asa, a invatat cinstit si nu copiaza, si la aflarea rezultatelor ea se afla sub linie, si colega angajata Xerox (copiatoarea) deasupra? Ar fi cinstit? In loc sa ma concentrez la examen, eu aveam ganduri justitiare. M-as fi ridicat in picioare sa spun tare: fata de langa mine are casca; copiaza! Da-mi zic in mintea mea: mai imi fac dusmani degeaba! Si totusi cu viermisorul deja intrat in capul meu, nu puteam lasa lucrurile sa ramana neschimbate. Scriu pe ciorna: "fata de langa mine are casca", si imping discret ciorna spre marginea bancii, in speranta ca o supraveghetoare va vedea si cu maximul de discretie va astepta s o prinda in flagrant delict pe vecina frauduloasa. Si visul mi s-a implinit...dar doar pe jumatate! O profesoara vede, o cheama pe alta, care, in gura mare, ma intreaba: - Tu ai scris pe ciorna ca fata de langa tine are casca? Moment de perplexitate! Femeia asta glumeste? - Da! vine si raspunsul meu, desi nu stiu cum am reusit sa vorbesc, ca toate cuvintele mi se incalceau in gat. - Pai de asta ti-am dat eu tie ciorna?
Cred ca nici daca as pune o armata intreaga de straight face-uri ( :| ) nu as putea sa va fac sa intelegeti cum aratam in momentele alea. Am tremurat de draci jumatate din examen, visand la momentul cand n-o sa mai fiu studenta a facultatii asteia si o s-o astept pe profa la un colt cu o caramida :P Desi nu mi-am revenit nici pana in momentul de fata si o sa povestesc istorisirea asta pana la adanci batranete, vreau sa stiu: voi ce credeti ca trebuia sa fac?
