Timian Chalet – colțul de Rai unde stresul are acces interzis

Dacă ar fi să pun un afiș la intrarea pe domeniul Timian Chalet de lângă Miercurea Ciuc (Harghita), aș scrie pe el Stress free zone! Căci e imposibil să nu te conectezi imediat la starea de bine, de relaxare și de frumos din acest colț de Rai pe care familia Becze l-a creat din dorința de a oferi o viață mai bună, mai curată și mai sănătoasă copiilor. Iată, deci, exemplul de bună practică și dovada concretă că e suficientă o scânteie sau o idee ca să schimbi lumea. Bine, și multă, multă muncă, dar, atunci când rezultatul e atât de spectaculos, iar oamenii atât de pozitivi, efortul trece pe plan inferior.

Se zice că nu poți să nu te îndrăgosteşti de un loc dacă auzi un localnic povestindu-l. Așa cum nu poți să nu vrei să (re)vii la Timian Chalet după ce ai auzit povestea locului de la gazde;  după ce te-au răsfățat cu delicii culinare, multe dintre ele folosind ingrediente locale, din fermă proprie; după ce te-ai relaxat în centrul spa, pe sunete tibetane, la un masaj balinez, la saună sau în jacuzzi; după ce ai stat la un pahar de oareşce în jurul focului sau după ce ai explorat înălțimile dimprejur într-un jeep sau la o plimbare de iarnă cu sanie trasă de husky.

Gasiti diferentele

Căutând niște informații despre mediul ONG din România, am dat peste o coincidență atât de hilară, încât aproape că aș râde dacă nu mi s-ar părea în același timp tristă și strigătoare la cer. E vorba despre o dubioasă asemănare între un proiect de planificare strategică din Cluj-Napoca (link aici spre proiect în PDF) și unul din Codlea (click aici pentru a descărca proiectul în Word). Vă las pe voi să căutați și să găsiți diferențele și asemănările; până una-alta eu compar aici câteva paragrafe:

Proiect Cluj-Napoca

Pentru realizarea materialului de faţă s-a folosit ca şi metodă de cercetare analiza de document, baza acestei analize reprezentând-o documentele realizate pe acest subiect de diferite organizaţii: Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Banca Mondială sau Centrul Regional de Resurse pentru Organizaţiile Neguvernamentale din Cluj. În acelaşi timp, s-au folosit documentele redactate cu ocazia consultărilor publice facilitate de National Democratic Institute (SUA), bilanţurile centralizate la nivelul sectorului nonprofit - neguvernamental din judeţul Cluj realizate de către Direcţia de Finanţe, precum şi analiza SWOT realizată de către o echipă de lucru de la Universitatea Babeş-Bolyai.

Aventurile unui italian in Craiova

Ieri a fost ceață la Craiova, așa că activitatea de pe aeroportul internațional al orașului a intrat în comă (vezi știrea pe Craiova Forum). Un avion Wizzair venind de la Milano și unul Carpatair venind de la Roma n-au putut ateriza aici, fiind trimise la Otopeni, respectiv Timișoara. Deși sunt de acord că siguranța pasagerilor e pe primul loc și e foarte bine că s-a mers pe soluția cea mai sigură, această modificare a încurcat planurile atât ale pasagerilor care urmau să coboare din cele două avioane, cât și ale celor ce așteptau în aeroportul din Craiova să se urce în ele. Un amic italian ce urma să plece ieri seară spre Roma cu zborul Carpatair mi-a relatat aventura jumătate absurdă, jumătate tristă, prin care a trecut .

Situație: 

Mai exista speranta pentru Baile Herculane?

Până anul trecut, de 1 decembrie, când într-un tur de colț sud-vestic al țării (cu puțină ieșire în nord-estul Serbiei) ne-am plimbat și pe la Băile Herculane o oră, nu mai fusesem în celebra stațiune de mai bine de 15 ani. Dacă atunci starea stațiunii era destul de gravă, degradarea completă în care se scălda centrul istoric al stațiunii acum mai puțin de jumătate de an era deja de o severitate extremă. Și totuși, mai există speranță pentru Băile Herculane?

S-a incheiat competitia #MyBBB

Dacă în urmă cu câteva săptămâni / zile ați primit de la mine mesaje pe Facebook, Twitter și alte rețele de socializare în care vă ceream ajutorul pentru competiția Biggest Baddest Bucket List by My Destination la care participam, voiam să vă anunț că s-a terminat (perioada de votare). Câștigătorii vor fi anunțați în 14 zile, dar până atunci am o datorie de onoare de a vă mulțumi vouă, celor care m-ați suportat în toată această perioadă, m-ați votat, ați distribuit postările mele despre competiție, ați scris pe blogurile voastre despre încercarea mea sau m-ați sprijinit afișând bannere. Am încercat, pe cât posibil, să mulțumesc fiecăruia, pentru că rezultatul final nu înseamnă altceva decât suma eforturilor voastre colective, pentru care vă sunt recunoscătoare.

Până voi primi niște statistici oficiale din partea organizatorilor, să vă las cu câteva date la care am momentan acces:

Cum ar fi o finala Bucuresti-Sibiu?

Cei care se învârt în mediul online în sfera turismului (și mai ales în cea a turismului internațional), au auzit măcar de Anil Polat, călător în jurul lumii și blogger pe foxnomad.com, care organizează anual o competiție a celor mai interesante orașe în care să călătorești, numită Best City to Visit Tournament. Bazată în întregime pe propunerile și voturile cititorilor, care au proclamat până acum orașe precum Porto sau Sarajevo drept cele mai dezirabile pentru călătorii, competiția este - evident - subiectivă, fiind ușor de câștigat de un oraș ai cărui locuitori sau fani se raliază pentru a-l susține.

La momentul de față, concursul a ajuns deja în etapa șaisprezecimilor, incluzând încă pe tabloul principal două orașe din România, București (propus de Earl) și Sibiu (nominalizat de Adrian). Ambele orașe au avut un parcurs frumos, eliminând oponente mult mai cunoscute. Mai jos, rezultatele pe runde.

Jucati cu mandria de a fi romani!

Pe Camp Nou

Jucați cu mândria de a fi romani! - acesta este îndemnul meu pentru jucătorii naționalei de fotbal înainte de meciul cu Olanda, ce are loc pe 26 martie pe Amsterdam Arena. Într-o perioadă în care suntem judecați în Europa prin prisma unei multitudini de probleme (vezi emigrarea în Marea Britania, carnea de cal în loc de vacă, cea de curcan cu antibiotice, intrarea în Schengen etc), reușim să ridicăm fruntea prin rezultatele unor elevi înzestrați la olimpiade internaționale și victorii sportive precum cele ale echipei Steaua. Cu atât mai mult e important, deci, ca fotbaliștii români să meargă la Amsterdam ca ambasadori ai țării gata să bifeze un nou succes echivalent cu o pată albă în onoarea noastră națională!

Cu prieteni 2.0 ca ei, nimic nu pare imposibil

Știți deja de aventura la care m-am înhămat, de a promova România ca destinație turistică și de a și câștiga ca premiu o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente din această frumoasă nebunie. Că e posibil sau nu, că urmăresc cai verzi pe pereți au ba, contează mai puțin. Mai mult, zic eu, e important să încerci, iar atunci când tu încerci și prietenii tăi sunt alături de tine, deja ți se lipește un zâmbet tâmp de față și nu mai poți să scapi de el. Așa zâmbesc eu când văd prieteni 2.0 (nume generic pentru prieteni, amici, cunoscuți sau chiar oameni cu care n-am interacționat niciodată) că votează, că distribuie aplicarea pe rețelele sociale, că recomandă link-ul către înregistrarea mea pe blogurile lor, că scriu articole despre mine sau preiau banner-ul de promovare.

Cu mulțumiri generoase pentru toată lumea, voiam să fac și o scurtă trecere în revistă a celor care, în măsura posibilităților, pun umărul și mă ajută cu promovarea online a inițiaiativei:

Vreau sa castig o excursie de 6 luni in jurul lumii. Ma ajuti?

Dacă sunteți pasionați de călătorii, sigur ați auzit până acum de una dintre cele mai mari competiții de travel - The Biggest Baddest Bucket List, organizată de foștii mei colegi de la My Destination. În joc este o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente, cu toate cheltuielile acoperite de organizatori, plus bani de buzunar pentru câștigător. Având călătoriile în sânge precum piticii pe creier, am decis că la un astfel de premiu nu pot să zic pas, așa că ... m-am înscris în concurs!

Ce am făcut:

- am trimis un video de promovare a Bucureștiului, pus cap la cap de dom' Ovidiu (cu mulțumirile de rigoare);

- am scris o poveste despre o întâmplare dintr-o excursie pe Transfăgărășan;

- am atașat 3 fotografii cu mine.

Deși aveam libertatea să îmi aleg orice destinații din lume pentru a le promova prin filmuleț, text și imagini, am ales ce am mai drag. Am ales România. Dacă vă place rezultatul muncii mele, pentru că îmi apreciați inițiativa, din patriotism sau pentru că îmi sunteți prieteni, puteți să mă votați până pe 31 martie accesând acest link (Vote for this entry, vezi foto jos). 

Vă sunt extrem de recunoscătoare și dacă dați vestea mai departe astfel:

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către intrarea mea în concurs;

- distribuind pe rețelele sociale link-ul către acest articol;

- scriind pe blogurile voastre despre participarea mea la acest concurs;

- preluând pe blogurile voastre bannerul alăturat 

sau venind cu orice altă idee de popularizare care nu îmi vine mie acum în minte (e târziu în noapte când scriu acest articol și, drept să vă spun, am și un pic de emoții).

Nu îmi pare rău nici dacă, inspirați fiind, decideți să vă înscrieți la concurs, căci cu o șansă ca asta ne întâlnim o dată în viață!

Acestea fiind zise, să înceapă nebunia! :)

Cat de departe mergem cu concurenta?

E o vorbă la americani care îmi place mult: "People aren't against you; they are for themselves" (un fel de "Be the best and fuck the rest" cu stil). Îmi place pentru ceea ce reprezintă, nici măcar n-aș vrea să sugerez că acest comportament, de altfel decent și normal, ar fi în vreun fel valabil pe legendarele plaiuri mioritice. Accept și mi se pare normal că fiecare dintre noi își dorește să fie cel mai bun / frumos / deștept dintr-un grup, să aibă mai mult succes decât X  sau mai mulți bani decât Y. În România, însă, din păcate, concurența este înțeleasă nu ca o cale de a evolua tu până la a-ți depăși rivalii dintr-un anumit domeniu, ci ca motiv pentru a-i defăima, calomnia și stropi cu noroi în goana ta nebună după izbândă. 

În lumea utopică în care trăiesc eu, oamenii își propun țeluri înalte și trag de ei ca să le atingă și depășească. În România, oamenii își propun țeluri mediocre și calcă totul în picioare pentru a ajunge acolo. Să nu uităm de o altă vorbă celebră la noi, care ne învață să ne facem frate cu dracul până trecem puntea. Degeaba suntem mai mulți care ne propunem același lucru; pare a fi mai important cine ajunge acolo primul, nicidecum nu contează drumul pe care a apucat-o sau cât de curat ajunge la capătul lui. Continuăm să încercăm să ne distingem, să ne individualizăm cumva, oricum. Și deși asta nu e neapărat un lucru rău, de cele mai multe ori nu e nici unul bun.

Cum credeti ca ar fi aratat aceasta campanie in Romania?

Dacă referitor la efectul Coca-Cola asupra organismului putem obiecta, eu zic că nu e loc de strâmbat din nas atunci când vine vorba despre genialitatea campaniilor desfășurate de companie. Ca să vă dau câteva exemple de astfel de campanii care știu să atragă, dar și să atingă, vă amintesc Automatul de colinde care a făcut un tur al României, Verano Coca-Cola (Costa Rica), Les Vitrines de Noel (Franța), Cabina de los deseos (Venezuela) și lista ar putea continua (puteți găsi imagini de la toate aceste evenimente pe pagina de Facebook a Coca-Cola).

Mai jos voi posta un filmuleț dintr-o campanie Coca-Cola care a avut loc recent în Spania. Trebuie să recunosc că mi-a atras atenția în mod deosebit și m-a pus pe gânduri, făcându-mă să mă întreb cum ar fi arătat această campanie dacă ar fi avut loc în România. Postând același filmuleț pe profilul meu de Facebook și punând aceeași întrebare, am primit următoarele răspunsuri: 

I heart Craiova II

          O să mă certaţi că nu scriu mai multe (puteţi oricând citi ce am notat aici şi încă se aplică), dar sunt la birou şi şşşşşş, să nu mă pârâţi că mă ţin de alte astea. Voiam numai să vă mai arăt un pic din Craiova mea, văzută prin ochii colegilor mei de la My Destination Romania:

Craioveanul zilei: Stefan Mirea

            De mult îmi doresc să scriu despre craioveni din jurul nostru pe care poate nu îi cunoaștem, de care poate nu am auzit, dar care se remarcă, în dese rânduri, la cele mai înalte niveluri. Necunoscuți, vecini, colegi, prieteni care poartă steagul țării și numele orașului pe buze, în bagaje și pe meleaguri îndepărtate. Și astăzi îmi îndeplinesc dorința! Cu speranța că seria pe care o inaugurez astăzi pe blog o să fie una lungă și plină de oameni care vă vor inspira, vi-l prezint pe craioveanul Ștefan Mirea.

          Alături de un coleg de la Jacobs University din Bremen, Ștefan a dezvoltat o aplicație Facebook cu care a câștigat "Best Overall Prize" la competiția Facebook’s Developer World Hack organizată în Germania. Aplicația cu care cei doi studenți au devansat alți 300 concurenți se numește Social Road Trip și te ajută să îți organizezi vacanțele într-un mod foarte ingenios - aflând ce prieteni locuiesc în drumul tău către destinația de vacanță, ca să poți să le faci o vizită. Amănunte găsiți aici.
            Dar haideți să aflăm mai multe despre craioveanul nostru chiar din "degetele" lui.

Cine e Ștefan Mirea? 

Salut! Sunt Ștefan, am 21 de ani și momentan studiez Computer Science la Jacobs University Bremen, în Germania. Am trait în Craiova primii 18 ani. Am făcut liceul la Colegiul Național Carol I și am plecat pentru facultate la Jacobs ca mulți alții din Craiova. Am început să învăț web programming în timpul meu liber din clasa a 8-a. La început cu pagina clasei, apoi cu numeroase proiecte personale urmate de câteva softuri educaționale și într-un final ajungând să lucrez ca freelancer pe internet pentru aproape 2 ani.

De ce ai ales să faci facultatea în străinătate?

Pe de o parte a fost dorința de a schimba peisajul și de a încerca o nouă cultură în afara celei cunoscute. Pe de altă parte am simțit că aș avea parte de o educație universitară mai buna și în special de mai multe avantaje în afara țării. Este mai mult de muncă și costurile financiare sunt considerabil mai mari, dar consider că am obținut mult mai mult aici decât aș fi putut acasă. Au fost și alte motive personale, dar nu o să vorbesc acum despre ele.

Concursuri, premii, reușite?

Rezultatele cele mai notabile din timpul facultății ar fi obținerea unui internship la Google vara trecută și câștigarea "Best overall prize" la "Facebook World Hack" semestrul acesta. Am contribuit de asemenea la dezvoltarea mai multor aplicații pentru îmbunătățirea infrastructurii universității în care mă aflu.

Ce planuri de viitor ai?

Deși este ultimul an de facultate, nu am decis încă dacă vreau să fac un masterat sau mai degrabă să încep să lucrez în industrie. Planul meu este să ajung în SUA măcar pentru câțiva ani deoarece acolo sunt mai multe oportunități pentru programatori și nu numai. Vara asta o să încerc să ajung la Twitter sau Facebook să văd cum e și mentalitatea lor de companie care în mare parte se ocupă doar de un singur produs (în contrast cu Google care are peste 120). Nu cred că m-aș mai întoarce în țară, cel putin nu să lucrez, în mare parte pentru că nu văd un viitor pentru mine acolo… 

Un mesaj pentru craioveni / de încheiere

Am avut ocazia să studiez la unul din cele mai renumite licee din țară și, privind în retrospectivă, nu mi-aș fi dorit să fi fost nicăieri altundeva. De fapt, nu cred că mi-aș fi dorit să fac primii 12 ani de învățământ în altă țară. De fiecare dată când mă gândesc la situația mea și a multor altor craioveni / români de la Jacobs și nu numai, îmi aduc aminte de niște vorbe înțelepte care ne-au fost date nouă în ultimul an de liceu: "Ca să ajungi un om de success trebuie să te naști în România, să înveți în România și să pleci din România."

 Poză furată de pe profilul lui Ștefan de Facebook.

Lucrare de control din lectia Romania II

          Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm o nouă lucrare de control din lecția România. Față de lucrarea de luna trecută, de data asta avem locuri mai ușor de descoperit, dar calitate mai proastă a imaginii (scuzați lipsa de știință și tehnică, marginile groase și pozele tăiate mai din topor).

          Ca și la prima lucrare de control, avem un colaj cu 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează și adaugă / nimerește / ghicește un nou loc față de cele care au fost enumerate în comentarii anterioare va primi din partea mea o atenție pentru deranj, cu condiția să nu mai fi primit una și luna trecută. Cei care au primit deja atenția pot participa pentru distracție. Cei care au comentat data trecută, dar nu au intrat în posesia atenției pentru că nu mi-au răspuns la email (în speță Cristiana și Loredana), pot să își încerce șansele la o nouă atenție de data asta. 

          Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

Cum sa creezi cu succes un site dezastruos

             Nu știu dacă am apucat până acum să vă povestesc despre recenta relansare a ghidului My Destination Romania. Dacă nu, vă spun acum că, în urma unor eforturi susținute comune depuse de echipa locală și de cea globală, ne bucurăm cu toții acum de un aspect modern, o structură mai intuitivă și funcționalități extinse. Și deși noi suntem tare mândri și ne-am lăuda întruna, voiam să împărtășim câte ceva din secretele noastre.

              Știți bancul ăla care zice că cele două secrete ale succesului sunt să nu spui niciodată tot ce știi? Urmând același principiu, colegii mei au creat primul anti-infographic din lume. Bucurați-vă de sfaturile prețioase! :P

Click to enlarge
Made by My Destination, locally informed, globally inspired travel guides and information

Lucrare de control din lectia Romania

        Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm lucrare de control din lecția România. Nu v-am predat-o, dar pot să vă cer să o știți. Nu am pretenția să o cunoașteți perfect, ci putem să o descoperim împreună. :)

          La primul subiect aveți de făcut o analiză pe imagine. Cea de mai jos reprezintă un colaj făcut din 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează va primi din partea mea o atenție pentru deranj. Nu m-am hotărât încă în ce va consta atenția cu pricina, probabil va fi ceva simbolic, dar zic că e frumos să răsplătesc efortul. A, și trebuie menționat că intră în cursa după atenții doar cei care adaugă / nimeresc / ghicesc un nou loc față de cele care au fost enumerate anterior, până le acoperim pe toate 20.

           Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

PS1: Imaginile aparțin mai multor persoane, pe care le enumăr aici: Cristina Popa, Costin Ciucu, Ana Lutas, Ade Radu, Iulius Epure, Alex Dima, Nicu Simion și Dragoș Asaftei.

PS2: Următoarele subiecte vi le dau în altă zi, să nu vă culcați pe urechea bleagă! :D

Badass Roxette

          Vă spuneam aici că eu și Oana ne-am deplasat marți spre miercuri din capitala Olteniei în cea a Ardealului pentru a-i vedea pe cei de la Roxette în concert pe Cluj Arena. Experiență memorabilă și foarte plăcută, presărată cu momente mai frumoase și mai puțin drăguțe, așa cum se întâmplă mai mereu acolo unde e multă lume de toate soiurile.
          Deși accesul pe stadion s-a făcut începând cu ora 17, pe la 18:30, când am intrat noi, abia păreau să se fi strâns câteva sute de oameni. Nu se vedea aproape nimeni în tribune, iar la nivelul gazonului doar ce începuse să se mai anime locul cu oameni care făceau ture între cabinele unde se vindeau jetoane pentru cumpărat apă/suc/bere/snacks-uri și corturile în care se vindeau ronțăielile cu pricina sau cu spectatori relaxați ce se așezaseră comod pe jos, pe plasticul ce acoperea iarba. Plana asupra noastră sentimentul că nu prea s-au vândut biletele și că vom avea parte de un stadion golaș, mai ales că la gazon erau amenajate două zone: selectul Golden Circle, zona din fața scenei, ce nu mi s-a părut mai spațios decât țarcul caprelor lui tataie de la țară, și mai accesibilul Gazon, care abia se întindea până la mijlocul terenului de fotbal.
          Pe la 19 au început să cânte cei de la Les Elephants Bizzares, care au animat atmosfera cu o muzică ritmată și veselă, dar al căror concert a fost parcă prea scurt față de cel al celor de la Grimus, ce au urmat, și care m-au iritat puțin cu nevoia lor obsesivă de a fi aplaudați de publicul încă amorțit.
          În jurul orei 21:15 și-au făcut apariția mult așteptații Marie Friedriksson și Per Gessle, însoțiți pe scenă de câțiva colegi (backing vocalist, chitară electrică, tobe, clape și ce-o mai fi fost pe acolo). Deja se umpluseră tribunele, iar la gazon aproape că nu mai puteai să te miști, atât de compact se strânseseră rândurile pentru a fi cât mai aproape de artiștii pentru care unii dintre noi străbătuserăm aproape toată țara (S-au anunțat 22.000 spectatori până la final!). S-a început cu hituri, s-a continuat cu piese mai lente, unele mai cunoscute, altele mai puțin, pe unele le-a cântat Marie, pe altele relaxatul Per, pe majoritatea împreună. Pe unele împreună cu publicul, care s-a descurcat onorabil la câteva refrene, dar care a dat un rateu fabulos la "It Must Have Been Love", când Marie ne-a lăsat să cântăm, am zguduit stadionul cu „It must have been love / But it’s over now”, după care s-a lăsat o liniște semi-penibilă, urmată de un hohot general de râs. Pe la ora 23 deja mă dureau pulpele de la țopăit, brațele de la aplaudat și gâtul de la cântat ceva resturi de versuri pe care le mai știam la nemuritoatele "Joyride", "Sleeping in My Car" (favorita publicului), "The Look" sau "She’s Got Nothing On (but the Radio)" (favorita mea).
          Un alt moment demn de menționat a fost prezentarea colegilor care i-au însoțit pe cei de la Roxette pe scena de pe Cluj Arena, când nenea cu chitara electrică ne-a lovit la suflețel cu o "Ciocârlie" de mi se zburlise pielea pe mine, în aplauzele frenetice ale publicului. Mi s-a mai părut interesantă și explozia de baloane perfect sincronizată cu versul „In a wonderful balloon” din "Joyride", numai că mi-a părut rău de cei cărora le-au căzut în cap baloanele mari, inscripționate cu numele trupei, confecționate dintr-un plastic destul de dur.
          Am cântat, am dansat, ne-am simțit bine, numai că, așa cum spuneam și la început, nu se poate să fie totul bine acolo unde e multă lume. Nu știu cum și prin ce noroc noi am nimerit în spatele unei familii cu 2 copii mici pe care i-au luat părinții pe umeri la începutul concertului. Nu numai că la început nu vedeam nimic, dar mai și dansau într-un mod periculos, încât aproape că m-au nimerit câteva șuturi și coate împărțite generos de puștiul cocoțat în cârca tătâne-so. N-a fost bai, până la urmă, că ne-am făcut, cu greu, loc mai într-o parte, dar nu m-am putut abține să nu scriu aici despre felul în care unii renunță la un minim de bun simț și despre cum îi doare la bască de binele altora atâta timp cât lor le merge treaba.
          Revenind la concert, încă de la primele versuri m-a făcut Oana atentă la Marie cea îmbătrânită atât fizic, cât și vocal. Foarte statică, destul de răgușită, fără să poată să ducă singură majoritatea notelor și contând destul de mult pe backing vocalist-a ei (care, de altfel, s-a descurcat de minune). Zice Oana că dacă aduni 54 de ani cu un cancer la creier și ceva probleme medicale (Marie nu vede cu ochiul drept), nu e de mirare, și eu o secondez susținând că dacă așa o să arăt și eu în pantaloni de piele la 54 de ani... :)
          Per total experiența a fost fantastică (ar fi fost și mai și dacă ar fi cântat și mult-așteptata "Milk and Toast and Honey") și sper că la fel au simțit Oana (cea căreia trebuie să îi acord meritul de a fi inventat expresia „Badass Roxette”), Iola-baby (minunata noastră gazdă la Cluuuj) și Ana-Maria (merituoasa câștigătoare a celor 2 bilete la concert oferite de My Destination Romania)! Până la următoarea întâlnire muzicală, vă las în compania celor de la Roxette:

Oltencele cuceresc Clujul

         După ce i-am speriat pe bănățeni cu afirmația îndrăzneață că venim să cucerim Timișoara, acum e rândul ardelenilor să tremure! Vă anunț, așadar, că eu și Oana purcedem spre Cluj-Napoca mâine, 17 iulie, și ne punem picioarele la spinare sâmbătă, pe 21. Așadar o să stăm la fața locului 3 zile (18, 19 și 20 iulie), timp în care o să ne zbânțuim pe muzica celor de la Roxette, o să vizităm niște locuri drăguțe ca să prestez ceva fotografii pentru My Destination Romania (în special ca să înfrumusețez pagina asta) și o să profităm de ocazie ca să petrecem timp cu mon amie Iolanda.

          Și, după cum cred că vă așteptați, ne-ar plăcea să facem cunoștință cu clujenii și să ciocnim o bere / cafea / suc / ce dorește fiecare să bea. Mai mult ca sigur că ne vom întâlni cu Ana-Maria, pentru a-i înmâna premiul binemeritat de la concursul acesta, but we want more...bloggers on the floor! :P
          Așadar, eu, Alexandra - Daniela Ilie, pe numele de scenă Dana, pe care mă găsiți pe blogul de față, pe Twitter, Facebook, Google+, Pinterest, Tumblr și ... Dumnezeule, cred că ajunge, și ea, Oana - Andreea Ilie, pe numele de scenă ... Oana, pe care o găsiți pe blog, Twitter, Facebook și Tumblr, dorim să ne întâlnim cu voi, clujenii, pe 18/19/20 iulie (înainte de înserat), la ceva terasă centrală pe care o puteți recomanda voi, că noi nu ne pricepem. Cei care vor să schimbe două vorbe - trei prostii cu noi sunt rugați să lase un semn pe unul din canalele ante-menționate (dar nu un semn gen virgulă sau ghilimele, că poate nu mă prind).
           Acestea fiind zise, dragă Cluj, ne vedem în 2 zile!

PS1: Și internauții ne-clujeni, care se întâmplă să fie în zonă atunci, sunt mai mult decât bineveniți!
PS2: Chestia cu cuceritul Clujului era o glumă - venim cu gânduri pașnice! :)

byron lanseaza Road Trip. Eu lansez byron!

       Eu și nu numai, căci astăzi s-au aliniat planetele și blogosfera românească a strâns rândurile pentru a lansa exclusiv pe bloguri noul videoclip al celor de la byron. De azi până joi, clipul piesei Road Trip este disponibil numai pe blogurile celor care susțin această inițiativă 2.0 în premieră în România, urmând ca de joi încolo să devină public.

          Și, ca să nu mai lungim așteptarea, fiindcă știu că vreți să ascultați piesa, vă doresc să o faceți cu plăcere și, cum ar spune chiar băieții de la byron, "Get yourself a beat, / Give your heart some shocks"! :)

Preistorie

          După ce am citit ieri în Gazeta de Sud știrea despre descoperirea oaselor unui rinocer preistoric undeva în Gorj, astăzi am văzut și la TVR Info un reportaj despre același subiect. Și n-am putut să mă abțin și să nu mă amuz de reacția unei sătence care a fost întrebată, probabil, de reporter, ce crede despre descoperirea respectivelor fragmente:

          - Mamă, io-s bătrână, da' eu n-am văzut de-alea...

          Asta preistorie!