Eu, da, de mine vorbesc. Bineînțeles, cu rușine în glas, căci cum altfel să recunosc că am corupt…aș putea zice chiar sexual un copil de 6 anișori? Nu vă duceți prea departe cu imaginația și lăsați-mi timp să spun până la capăt. Se face că printre toate activitățile mai mult sau mai puțin lucrative pe care le desfășor în timpul liber, o oră pe săptămână mi-o dedic predării limbii engleze (at black, cum ar zice un amic :P), adică fac meditație cu puștiulică de care vă spuneam mai sus, de altfel un copil foarte isteț pentru vârsta lui. Înspăimântător de isteț, câteodată.
Și pentru că, la vârsta lui, cea mai bună metodă de a-l face să rețină câte ceva este prin joc și joacă, mă folosesc de multe poezioare și cântecele la lecții. Acum câteva ședințe, încercând să îl învăț despre casă, cameră și lucrurile de pe acolo, i-am spus o mică poezie, care sună cam așa:
Up is the ceiling,
Down is the floor,
There is the window
And there is the door.
Down is the floor,
There is the window
And there is the door.
Istețul meu de copil a prins-o din zbor, aproape. M-a rugat să îi spun ce înseamnă și apoi a făcut el singur legăturile, că ceiling e tavanul, floor - podeaua șamd. Săptămâna următoare, vrând să facem recapitulare și rugându-l pe puștiulete să îmi spună poezia de data trecută, descopăr că întâmpina probleme la cuvântul there, pe care nu îl reținea defel. Încercând să își amintească, micuțul făcea ce facem toți când învățăm ceva pe dinafară și apoi uităm o bucată: o lua de la capăt.
Up is the ceiling,
Up is the ceiling,
Up is the ceiling.
Până m-a bufnit râsul, pentru că mi-am dat seama că, absolut inocent și neprihănit, copilul meu pronunța apizdăsilin. Profit de ocazie să îmi fac mea culpa și să îmi cer scuze copilului pentru coruperea sexuală la care a fost supus. Scuze! :D
