Se face cum se face și un țăran se hotărăște să moară în Postul Crăciunului. Săraca văduva lui invocă adunarea babelor de pe uliță să o ajute cu pregătirile de priveghi, îngropăciune și de pomenire a sufletului decedatului. În ziua înmormântării, după ce se duce mortul la groapă, satul vine la pomană, ca să-i slăvească amintirea cu un pahar de țuică și niscaiva sarmale de post, precum se cade în timpul postului.
Momentul 1: După ce își ocupă fiecare locul la masa lungă întinsă strategic peste resturile de legume din curtea din spatele casei, apare și popa, care tronează, așa cum îi șade bine, în capul mesei.
- Ce aveți de pus pe masă?, întreabă el cu frica lui Dumnezeu umplându-i chipul.
- Părinte, avem fasole bătuta, salată de vinete, roșii și castraveți la aperitiv, sarmale de post și chifteluțe de dovlecel cu garnitură de orez de legume, zice atotcunoscătoare Țaica Veta, cea care a dat o mână de ajutor la bucătărie.
- Lăsați asta, mie să-mi faceți repede o friptură, că mă grăbesc!, vine răspunsul smerit al slujitorului Domnului de pământ...
Momentul 2: La coada mesei, Da Anica din deal, care merge pe 85, îndoaie felii de cozonac și le îndeasă în buzunar. Când le burdujește atât de tare încât începe să lase firimituri mai ceva ca Hansel și Gretel, se uită scurt în jurul ei și, convinsă că nu o vede nimeni, vâră în sân suportul de șervețele și cutia cu scobitori...
