„Patru prieteni
din copilărie se întâlnesc - din întâmplare - după înmormântarea celui de-al
cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit
împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou
împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire
importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea...” (regizorul Leta
Popescu).
Cu aceste
cuvinte în minte, m-am așezat pe scaunul din sala I. D. Sîrbu a Teatrului
Național din Craiova, așteptând să-i cunosc și să le aflu povestea. Aproape că
nici nu-mi mai păsa că sunt actori într-o piesă; mă așteptam să văd acolo
prietena din copilărie, vecina de la bloc cu care mă jucam cu păpușile când eram
mică, puștii de pe ulița din sat, colegul de bancă din generală și alți oameni
alături de care am pornit la drum în viață, dar de care, cumva, tot viața m-a
îndepărtat. Și exact asta am găsit. Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care
fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie.
Raluca Păun, George Albert Costea, Romanița Ionescu, Marian Politic și Cosmin Rădescu în Sfârșit. Foto: Florin Chirea |