Dupa orice inceput vine si-un Sfarsit. Si invers.

„Patru prieteni din copilărie se întâlnesc - din întâmplare - după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea...” (regizorul Leta Popescu).

Cu aceste cuvinte în minte, m-am așezat pe scaunul din sala I. D. Sîrbu a Teatrului Național din Craiova, așteptând să-i cunosc și să le aflu povestea. Aproape că nici nu-mi mai păsa că sunt actori într-o piesă; mă așteptam să văd acolo prietena din copilărie, vecina de la bloc cu care mă jucam cu păpușile când eram mică, puștii de pe ulița din sat, colegul de bancă din generală și alți oameni alături de care am pornit la drum în viață, dar de care, cumva, tot viața m-a îndepărtat. Și exact asta am găsit. Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie.

Raluca Păun, George Albert Costea, Romanița Ionescu, Marian Politic și Cosmin Rădescu în Sfârșit. Foto: Florin Chirea

Cei 5 prieteni – 4, dacă îl scădem pe Cristi, care, la începutul piesei, e mort de 3 zile! – trăiesc vieți pline de frustrări și nemulțumiri. Divorțuri, joburi fără satisfacții, singurătate, neîmpliniri personale și profesionale, temeri și frici îi macină pe fiecare în parte. Se reîntâlnesc la barul din sat, după înmormântarea lui Cristi, iar revederea le trezește amintiri din trecutul petrecut împreună. Sentimente, nostalgii și dezamăgiri de mult uitate ies la suprafață bolborosind. E momentul când planurile încep să se întrepătrundă fără avertismente – acum ești în prezent, acum ești transportat în trecut, prin flash-back-uri, sau în viitor, prin proiecții fanteziste. Suntem acum și atunci, când în amintirea, când în imaginația unuia și a altuia. Ce mai e real? Cine spune adevărul și cine minte? N-aș putea spune. Dar aș putea să vă recomand să mergeți la piesă pentru a afla ce vine după „Sfârșit”.

Actorii care dau viață (see what I did here?) celor cinci personaje sunt George Albert Costea (Alex), Romanița Ionescu (Sânziana), Raluca Păun (Catinca), Marian Politic (Radu) și Cosmin Rădescu (Cristi). Tinerii actori cu care deja m-am obișnuit în peisajul teatral craiovean fac și aici o treabă excelentă, intrând și ieșind din roluri și stări cu o dezinvoltură formidabilă. De departe, momentul preferat de joc actoricesc din piesă a fost (era să zic interzis minorilor) cel în care ne este sugerată vizionarea de către cei cinci prieteni, în vara prieteniei lor, a unei casete porno. La un actor, dramatismul și puterea de a transmite emoție privitorului stă în știința de a îmbina limbajul verbal și non-verbal și de a capitaliza pe gesturi, mimică, replici, intonație. În această scenă, actorii fac uz doar de o gamă limitată de gesturi și de o paletă ce tinde spre (infinit) de mișcări ale feței. Genul de moment pentru care aș mai merge o dată la spectacol!

Momentul de maximă expresivitate a actorilor. Foto: Florin Chirea

Scenografia piesei a purtat semnătura scenografei Gloria Gagu, recent absolventă de Arhitectură la Cluj-Napoca, aflată la debut. S-a simțit suflul proaspăt, actual, tineresc, imprimat decorurilor și costumelor – minimal redate, maximal utilizate. Dacă trecerea personajelor dintr-o vârstă într-alta a fost marcată de schimbări de voce, gesturi mai ample, copilărești, sau o mimică adecvată, ieșirea actorilor din rolul principal și intrarea în pielea unui personaj secundar (Romanița Ionescu devine bunica lui Radu, iar Raluca Păun, bunica lui Alex) se face cu ajutorul unei simple eșarfe. Decorul aparent modest este și el unul multitasking, aproape orice lucru de pe scenă fiind folosit și refolosit. Spre deosebire de decorul clasic, prezent pe toată durata unei piese / scene, indiferent dacă este util(izat) în toate momentele acesteia, mare parte din decorul din „Sfârșit” a prins viață doar atunci când a fost nevoie de el. Orizontalitatea decorului a echivalat cu inutilitatea lui, în timp ce prin verticalitate (cu sprijin din partea actorilor), acesta a devenit palpabil în contextul piesei (vezi scena în care Alex și Catinca țin în mână fereastra prin care privesc în casa bunicii lui Radu).

Dacă am reușit să vă conving să mergeți la piesă, să o faceți pregătiți ca, la întoarcere, să vă alocați o bucată bună de timp în care să meditați. La trecerea timpului, prietenii pierdute, compromisuri, mâhniri mai vechi și lucruri rămase nespuse. Dar să nu vă întristați, fiindcă după orice „Sfârșit” urmează un nou început. :)

"Sfârșit", prima producție a stagiunii '15-'16 la TNC. Foto: Florin Chirea

Despre „Sfârșit”

Spectacolul „Sfârșit” este prima producție a stagiunii 2015-2016 și este primul dintre cele două proiecte regizoral-scenografice de dramaturgie contemporană românească, declarate câştigătoare la ediția a V-a a Concursului de Proiecte Regizoral-Scenografice pentru tinerii regizori şi scenografi români, organizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”. Dramaturgia spectacolului „Sfârșit” este o dramatizare după proza lui Florin Lăzărescu, semnată de Oana Hodade. Prozatorul ieșean Florin Lăzărescu este scenaristul filmelor regizate de Radu Jude: Lampa cu căciulă, 2006, câștigător a peste 50 de festivaluri internaționale de film pentru cel mai bun scurtmetraj, printre care Sundance, SUA; O umbră de nor, 2014, premieră la Cannes; Aferim!, 2015, Ursul de Argint la Berlinale, pentru cea mai bună regie.

Regizorul spectacolului este tânăra Leta Popescu, preocupată de dramatizarea literaturii contemporane românești pentru scenă, dar și implicată în proiecte interdisciplinare cu teme sociale și de responsabilizare civică. Leta Popescu activează atât în zona teatrului independent, cât și în teatrele de stat. În timpul studiilor (2010-2015) Leta Popescu a colaborat cu Teatrul Național Cluj, făcând asitență de regie la Steaua fără nume (regia Alexa Visarion), Sânziana și Pepelea (regia Alexandru Dabija), Mein Kampf (regia Alexandru Dabija) și Extratereștrii Clandestini (regia Eli Simon) și a participat la o serie de ateliere susținute de regizori precum Cristi Juncu, Bronwyn Twiddle, Alexandru Dabija, David Schwartz.