Grădiniță. Serbarea de Crăciun.
După luni de repetiții cu copiii din grupa pregătitoare, domnișoara educatoare este acum sigură că va ieși un spectacol frumos, pe care părinții îl vor aplauda. Poezii, cântece și colinde pentru Moș Crăciun, scenete cu decoruri și costume, totul a fost pregătit cu minuțiozitate. Copiii își știu bine partiturile; nu are ce să se întâmple.
Părinții lui M. cu greu și-au eliberat programul, și-au luat liber de la birou ca să ajungă la serbarea despre care băiețelul lor vorbește cu mai mult entuziasm decât despre orice jucărie, bomboană sau desen animat. Nu puteau rata acest moment special, ba chiar s-au înarmat cu cameră foto - video pentru a surprinde pentru posteritate evoluția năzbâtiosului M. și a colegilor lui de grădiniță.
Începe spectacolul, copiii ies rând pe rând în față, își spun poeziile și se retrag printre colegi în ropotele de aplauze ale părinților și bunicilor din sală. Vine rândul lui M., care face un pas în față, ia o gură de aer și...liniște! "Oh, nu, a uitat poezia!", gândesc sincron domnișoara educatoare, mama și tata lui M. După câteva secunde, M. pare că-și revine, deschide gura din nou și zice:
- Mama, fac pișu!
