Despre Festivalul de Rock, Jazz, Folk de la Craiova

     La ultima seara a Festivalului de Rock, Jazz, Folk de la Craiova am fost invitata de Anda si nu am facut deloc rau ca am acceptat. Desi ar merita sa scriu o postzilla despre concert, planul e sa ma rezum la momentele-cheie, dar sunt atatea intamplari de care imi amintesc cu placere incat cred ca nu voi reusi...Sa vedem ce-o iesi!
     Ne-am strecurat inainte de 7 si ne-am ocupat locurile (prea inguste) de la loja din dreapta, dar a durat destul de multicel pana sa se umple sala si sa inceapa concertul. Pe scena au urcat Gabriel Vladut si Nikos Temistocle, care au fost moderatorii festivalului pe durata intregii seri, alaturi de Dorin Margarit, directorul Casei de Cultura a Studentilor din Craiova si Florin Sisu, redactor muzical la Radio Oltenia Craiova, care au spus cateva cuvinte despre istoria Festivalului.
     Inainte de "greii" pe care ii astepta toata lumea cu infierbantare au urcat pe scena Bodgan Grosu (si prietenii) si fetele de la "Haisis" (acum, cercetand pentru acest articol, aflu ca trupa se numeste "High Seas", nu "Hi, Sis" sau "High Sis", cum am banuit aseara), ambele surprize foarte placute pentru mine. 
     Nicu Alifantis si Alexandru Andries au emotionat, entuziasmat si impresionat publicul craiovean cu piese, 2 voci si 2 chitare minunate. Prieteni si dincolo de scena, cei doi au facut un tandem omogen, iar publicul a fost al treilea "cantaret", facandu-le competitie serioasa celor 2 de pe scena. Personal nu eram foarte familiara cu melodiile lui Andries (nu o stiam decat pe "La televizor"), dar pe Alifantis l-am ajutat cu vocea cat am putut, mai ales la "Emotie de toamna", "Umbra", Piata Romana nr. 9" sau "Ce bine ca esti".
     Daca pana aici totul a fost "obisnuit", trebuia sa o fi vazut pe Anda cum radea de ochii mei cascati progresiv pe masura ce isi faceau intrarea cei de la Cargo. Si nu pentru ca ar fi de pe alta planeta, dar forta emanata de ei parea ca are efecte supranaturale si asupra unei parti considerabile din public. Rockerimea infierbantata a Craiovei e acaparat portiunea din fata scenei si de aici provine uimirea mea, preponderent anatomico-medicala. Toti pletosii au inceput sa efectueze, in mare, trei miscari, dintre care doua din cap. Prima miscare din cap este cea supranumita (de mine) miscarea mixerului, in care capul se roteste ca si cum ar urma dunga imaginara a unui cerc desenat pe o foaie mentinuta in plan vertical (doar ca mixerul urmareste dunga imaginara a unui cerc desenat pe o foaie mentinuta in plan orizontal, dar va dati voi seama la ce ma refer). Pentru a doua miscare din cap nu am gasit o denumire reprezentativa, dar este vorba de fata-spate sau inainte si-napoi. Ambele miscari din cap m-au facut sa tremur de frica pentru ca aveam senzatia ca din moment in moment urma sa li se desprinda dura mater-ul si sa vezi atunci distractie! A treia miscare era una corporala browniana, supranumita pogo sau moseala. In invartecusurile lor, unul dintre rockeri a dat cu parul peste tigara altuia si cateva secunde am putut sa vad urme incandescende urcand agale catre crestetul capului sau. Apoi si-a mai vanturat pleata de cateva ori si s-a stins jarul. Dar asta a fost spectacolul din multime. Sus, pe scena, nici baietii de la Cargo nu s-au lasat mai prejos. Si-au fluturat degetele mijlocii, au antrenat publicul, i-au rugat sa cante "mai cu suflet", aratand reprezentativ catre zona inghinala si au facut cate si mai cate trasnai. Au si cantat, ce-i drept; cunoscatorii zic ca bine. Eu nu neg, ba chiar intaresc, zicand ca mi-a placut concertul si atmosfera pe care au reusit sa o creeze. Desi la inceputul concertului am declarat ca nu stiu decat o singura melodie de la Cargo, si anume cea mai lenta ("Daca ploaia s-ar opri"), pe masura ce ascultam melodiile mi-am dat seama ca mai stiam si cateva din cele mai zbuciumate (gen "Nu pot trai fara tine" sau "Baga-ti mintile-n cap). Am iesit inainte de bis, ca sa evitam ambuteiajele care cu siguranta s-ar fi creat la final, dar am plecat cu zambetul pe buze. Me liked it! :)

AIESEC Craiova - Local Planning Meeting 2010

In urma cu cateva saptamani am primit o invitatie care m-a bucurat si m-a si speriat cam in aceeasi masura: sa fiu chair pentru Conferinta Locala de Planificare (LPM) a AIESEC Craiova (sa fiu gazda conferintei si sa prezidez plenarele de dimineata si de seara, care deschid si inchid ziua "de lucru", adica sesiunile de peste zi la care participa delegatii). Am acceptat! Si uite cum AIESEC te ajuta sa iti mai depasesti o frica :)

Luni de dimineata ne-am strans toti cei aprox. 45 de AIESECeri in fata Casei Studentilor din Craiova, am incarcat (aproape) tot ce trebuia sa luam cu noi - logistica, inkind-uri, etc - in autocar si am pornit-o spre Caciulata. Imi era dor de un drum nebun cu autocarul: sa se cante (ne-a pus soferul un CD cu muzica romaneasca din copilaria noastra - 3SE, Demo, Akcent, Candy, dintr-astea), sa se danseze (imaginati-va vreo 10 nebuni dansand Menaito pe culoar, in hurducaielile autocarului), sa se opreasca autocarul ca sa se faca valuri pe marginea drumului, sa ne certe Politia ca de ce facem valuri pe marginea drumului, etc :P

Am ajuns la Caciulata, la hotel Traian, am coborat din autocar si ne-am apucat sa facem celebrul - deja traditionalul, as putea spune - sir prin care descarcam bagajele si le caram, din mana in mana, din parcare pana la usa hotelului. Multumim Adelei pentru sprijin :)) Dupa ce ne-am cazat, comitetul de organizare a conferintei a inceput sa pregateasca cele trebuincioase intampinarii delegatilor (welcome packages), sa aranjeze sala in care urma sa ne desfasuram activitatile pentru urmatoarele 3 zile de conferinta, etc.

Cu o mica intarziere, ne-am strans cu totii pentru Plenara de Deschidere pe care am prezidat-o eu. Printre surprizele pe care le pregatisem dezvalui doar initierea unui mic concurs cu puncte pentru cei mai activi delegati, ulterior castigat de Lexie, prin care a primit o mapa cu "AIESEC goodies" - diverse materiale inscriptionate cu sigla AIESEC, stranse de mine de-a lungul celor 3 ani de activitate. In rest, pentru ca niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, emotiile (si cativa asa numiti "underfucker"-i din sala) mi-au cam dat putin planurile peste cap. Tot raul spre bine, pentru ca astfel am stiut ce anume sa corectez pentru urmatoarele plenare, astfel incat si eu si delegatii sa petrecem momente placute impreuna. Pe parcursul zilei nu am asistat la toate sesiunile, dar dintre cele la care am participat mi-a placut foarte tare trainingul lui Alex despre brand (nu neaparat continutul, care imi era relativ cunoscut, cat felul in care s-a prezentat Alex - good job, dude!). Din cauza raportarii catorva momente cheie din agenda plenarei de deschidere pentru plenara de seara, aceasta a durat cu 45 de minute mai mult decat planificat - don't hate me, please! Mai mult, pentru ca din formularele de evaluare si feedback a fost omisa evolutia chair-ului, la sfarsitul zilei nu am putut avea o vedere de ansamblu asupra felului in care m-au perceput delegatii, iar imbunatatirile de pe agenda plenarelor de a doua zi le-am facut multumita input-urilor primite de la Ada. Multam fain!

Din cauza nebunei petreceri hawaiene perfect implementate din prima seara (concursuri de limbo, bowling cu nuci de cocos, costumatii hawaiene etc) , nu prea imi mai amintesc exact ce s-a intamplat la plenara de dimineata de a doua zi :D Pe timpul zilei s-au desfasurat sesiuni de creare de noi proiecte, iar eu am asistat la home group-ul moderat de Rudy si Claudiu, unde s-a incercat creionarea unui proiect foarte interesant, pe teme sociale. Plenara de seara a fost mult mai scurta si mai destinsa decat prima, iar pe delegati (zic eu ca) i-am castigat prin difuzarea urmatorului filmulet (usor sadic) prin care exemplificam modul de lucru pe care il abordasera ei de-a lungul zilei si subliniam diferenta dintre team work si smart work.

A doua zi de conferinta s-a incheiat epic, printr-o petrecere cu teme tribale. Din nou comitetul de organizare s-a pregatit foarte bine - felicitari Adi si Diana pentru costumatii!, punand la dispozitia delegatilor tatuaje tribale, concursuri de "vanatoare" (se suflau sageti prin tubermane intr-o tinta de darts sau in baloane), etc.

Ultima plenara de dimineata pe care am tinut-o a fost, dupa cum am aflat ulterior din formularele de feedback, una foarte apreciata. M-au onorat cu prezenta doar jumatate din delegatii la conferinta, iar dintre acestia doar vreo jumatate au ajuns in sala inainte de ora de incepere a plenarei - performanta lor fiind recunoscuta prin laude (si nu numai). Cei care au intarziat au fost pedepsiti cu o pedepsa foarte invioratoare - nu infioratoare - aerobic.
Miercuri seara ne-am strans aproape toti pentru Plenara de Inchidere, pentru a ne lua "la revedere" de la LPM 2010, "dar ramai cu mine", pentru ca imediat urma sa inceapa Seminarul Local de Motivare (LMS). Am avut momente artistice extrem de apreciate din partea echipei de organizare dar si din cea a echipei de facilitatori/ board de conducere. Am avut filmulete motivationale care au adus lacrimi in ochii unora dintre delegati. Am tinut sa ii recompensez si sa le multumesc - si o mai fac inca o data acum - celor care au participat la toate plenarele si la toate sesiunile, dar si sa ii pedpsesc pe ceilalti :D Am incheiat apoteotic si m-au bucurat toate aplauzele si sugar cube-urile primite. Multumesc familiei mele ;)

Romanian Music Awards 2010

Aseara a avut loc la Craiova evenimentul muzical Romanian Music Awards 2010, prezentat de Connect-Relu si Giulia. Craiovenii s-au mobilizat si au iesit pe strazi in numar mare, tineri, batrani, cu copii, catei si purcei, si au inundat Piata Mihai Viteazul. Cam atat de inundata incat sa nu poti arunca un ac, sa nu te poti apropia de multime (pentru ca temperatura crestea brusc in preajma ei) si sa mai si existe riscul sa te blochezi sau sa te pierzi de grup. Asa ca noi am luat un loc (in fund) pe scarile de la intrarea in Kenvelo si am ascultat ce era de ascultat, din cand in cand ridicandu-ne sa aruncam un ochi la tinutele etalate de vedete pe scena. A, pardon, pe ecrane, fiindca scena nu se vedea :P

Pana am dat noi doua ocoale centrului si ne-am asezat "la treapta noastra", showul era deja in floare. Prima melodie pe care retin sa o fi auzit este "Hear the Colours" a lui John Puzzle cu Miruna. Din pacate ce se canta se auzea destul de bine, dar ce se vorbea - mai deloc, asa ca atunci cand se decernau propriu-zis premiile nu prea auzeam comentariile, deci voi sari in continuare peste categorii, nominalizari si castigatori si ii voi mentiona doar pe cei pe care i-am auzit cantand: Deep Central ("In Love"); o necunoscuta apoi alte necunoscute; Alex incinge spiritele cantand "Secret" si "Don't say it's over"; Lady Ganda Gadam canta vreo doua piese ("My love on you" si inca una, mai noua, "Cadillac", despre care Alin a zis ca-i suna a Artful Dodgers, iar mie-mi seamana a Paul Johnson, "Get down"); Radio Killer starnesc urlete, tipete si alte manifestari asemanatoare cu piesele "Voila" si "Be Free"; o piesa al carei nume nu il retin, dar Oana propune "Regrete" canta si DJ Project si Giulia; Andreea Banica urca si ea pe scena si ne canta despre...Bin Laden! (ca asa ni se parea noua ca zice in "Love in Brasil"); s-au mai auzit niste zgomote pe acolo, dupa care am recunoscut "Freedom" de la DJ Andy si Stella; Puya si Kamelia ne-au vorbit (cantat?) de schimbare ("Change"), iar apoi Puya si-a dat cu stangu'n dreptu' vrand sa interpreteze "Sus pe bar", dar scotand un cuvant el si 7 publicul; mi-a mai ajuns la urechi CRBL, apoi Andreea Balan - pentru care ne-am si ridicat de pe treapta, ca sa o vedem dansand cu Petrisor.

Este momentul in care avansam de pe Unirii pana undeva in fata standurilor cu bautura, spre mijlocul pietei. Din pacate, desi suntem in fata scenei, ne desparte un panou pus complet fara cap acolo. In fine! Tom Boxer vine sa ne cante "Morena", dar tipa care o inlocuieste pe Antonia este cu adevarat minunata (arata bine, canta bine, who the f#*k needs Antonia anyway?); The Marker ne inrockuiesc putin; Andreea Banica si Inna (vedeta serii) au un moment artistic, in care interpreteaza cateva fragmente din melodii gen "Killing me Sofly", apoi niste Mariah Carey, Alicia Keys, apoi fiecare canta melodiile celeilalte. Din pacate, vocea Andreei Banica nu prea duce, ceea ce o pune "in the spotlight" pe Inna. A, si tot aici a mai fost un pic amuzant si ca picioarele Andreei Banica erau cat Inna; am zis! Spike si Guess Who fac mare "Scandal", dupa care il mai cheama si pe Grasu XXL pe scena. 

Momentul serii a fost problema tehnica ce l-a scos "din carti" pe Horia Moculescu, ce urcase sa il acompanieze pe Guess Who pentru "Locul potrivit". Cu o mare prezenta de spirit, Guess a cantat piesa doar cu publicul. Si ce-am mai cantat! (--> insert "piele de gaina" here).

Momentul penibil al serii a fost acordarea premiului pentru "Best Group". Puya i-a anuntat pe cei de la DJ Project, desi publicul scanda frenetic numele unei alte trupe nominalizate, Voltaj.

Cam cand au inceput sa cante Crazy Win, pe la ora1, ne-am retras si noi discret si ne-am dus la casele noastre. Noapte buna, #rma2010 :)