Draga Auchan

             Dragă Auchan,

          De ce îmi faci tu tocmai mie una ca asta? De ce, după ce am cumpărat atâtea lucruri bune, gustoase, unele chiar delicioase de la tine, te gândești să dai cu bâta-n baltă și cu nuca-n perete? Acum vreo săptămână le povesteam prietenilor de pe Facebook ce bere de ghimbir interesantă am băut de la tine, ce nachos cu sos de avocado am gustat, și cred că-n mai multe rânduri te-am lăudat. Pe tine și produsele din tine. Că ești aici, aproape, și ai de toate câte vrea să-și cumpere omu'. Și tu dintr-ăsta-mi ești?

          Dragă Auchan, de ce ai tu sectorul ăla mare și apetisant de jeleuri, drajeuri, biscuiți, bomboane, ceaiuri și alte câte și mai câte bunătăți vrac? Că poate te gândești și tu că trecem pe acolo, noi, ăștia mai pofticioși, mame cu copii care bălesc după o bomboană dintr-aia, bătrânei care vor să-și mai îndulcească amarul vârstei. Și cumpărăm. Noi, de exemplu, am încercat câte puțin din fiecare. Oana a luat caju și fistic. Eu am luat stafide și smochine învelite în ciocolată și ceva bomboane cu rom. Și amândurora ne-au căzut ochii pe drajeurile de migdale învelite în ciocolată și căpșuni. Știm și noi că, probabil, nu e nici urmă de migdală, ciocolată sau căpșună în drajeurile alea. Dar din ceva tot trebuie să murim, așa că de ce să nu ne facem pohta ce-am pohtit? Și pohtă ne-am făcut, până ne-am săturat!

          Căci nu știi tu, dragă Auchan, ce simțământ nașpa e să bagi un drajeu dintr-ăsta-n gură și să nu te dezmeticești ce mănânci și să scuipi chestia aia în cele patru zări. Și apoi să-ți aduni de prin măsele nu urmele vreunei migdale, nici măcar urmele unei coji de migdală, ci ditamai resturile unei coji de sămânță de floarea soarelui. Cum vă scriu și cum mă citiți! Căci ce dracu' ar putea căuta o sămânță de floarea soarelui în locul unei migdale care ar trebui să fie învelită în ciocolată și căpșuni și să stea împreună cu suratele ei, celelalte migdale învelite în ciocolată și căpșuni, pe cuvânt că nu pot să-mi explic! Dacă poți să-mi explici tu, dragă Auchan, ți-aș rămâne pe veci recunoscătoare!

O mica motivatie pentru a recicla

          De când au apărut și în Craiova containere speciale pentru hârtie, plastic sau sticlă, m-am apucat de colectat selectiv deșeurile. Momentan numai hârtia, dar e un început. Am pus o cutie de carton în cameră și, de fiecare dată când mâzgâlesc o hârtie, în loc să o mototolesc și să o arunc la coșul de gunoi, alături de celelalte deșeuri menajere, o pun în acea cutie de carton. Când se umple, duc hârtia la containerul special și apoi reiau procesul de umplere a cutiei. O fac din convingerea că ajut, așa cum pot, la protejarea mediului. Și mă motivează ideea că mie și copiilor și nepoților și nepoților nepoților mei o să ne fie mai bine la bătrânețe. Satisfacția e, deci, una intrinsecă. Ce ne facem, însă, cu cei care nu reacționează la stimuli atât de puțin palpabili? 

          Efortul, în măsura în care poate fi numit așa, e mai mare când colectezi selectiv. Ai mai multe coșuri / saci de gunoi în casă, mergi cu mai multe pungi în mână la gunoi, faci mai multe drumuri (mai ales atunci când containerele speciale nu sunt amplasate în apropierea spațiilor de depozitare a gunoaielor menajere). Sunt convinsă că unele din acestea sunt motive pentru care unii (și când zic unii mă refer la oameni care nu sunt neapărat conduși de motivația aia interioară de care vă spuneam mai sus) preferă să continue în dulcele stil clasic. Acești oameni au nevoie de o motivare din afară. Bani, dacă s-ar putea. Nu neapărat mulți, dar atât cât să conteze. Și sunt de acord cu asta, cel puțin pentru o perioadă, până când li s-ar crea reflexul. Adu marfa și ia banii. Când se vor opri banii, reflexul de a colecta selectiv se va fi format deja.

          De asta și apreciez campania celor de la Auchan, Reciclezi și câștigi!. Te duci la Auchan cu PET-uri și doze de aluminiu nedeformate, cu eticheta având codul de bare lizibil, la bagi în mașinăria specială amplasată la intrare în hypermarket și primești un bon de cumpărături valabil în ziua respectivă. Pentru un PET primești 0,06 lei, iar pentru o doză de aluminiu, 0,04 lei. Nu sunt sume mari, dar dacă tot ai niște sticle goale pe acasă și tot te duci la Auchan la cumpărături, de ce să nu-ți scazi nota de plată cu câțiva lei? Asta a fost partea pozitivă. Reversul medaliei e că trebuie să duci un sac de PET-uri ca să primești o sumă mai mult decât nesemnificativă, și nu cred că ar face cineva gestul de a se plimba prin mall cu așa ceva în spinare de dragul câtorva bănuți. 

          Ca și concluzie, implementarea unei astfel de idei s-ar putea să nu se bucure de vreun succes prea mare, dar ca și concept mi se pare excelentă! :)