Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările

03 aprilie 2013

Upside Down (2012)

Foto via film-book.com
Despre această drăguță, dar slăbuță dramă fantasy a scris Oana mai bine și mai frumos, așa că vă invit să citiți articolul ei înainte de a reveni la mai cruda mea postare. Upside Down este unul dintre filmele văzute recent care m-au dezamăgit cel mai tare, ținând cont de așteptările create atunci când am văzut trailer-ul și m-am entuziasmat la vederea simpaticilor protagoniști Kirsten Dunst și Jim Sturgess și la descoperirea unei povești cu un fantastic potențial fantastic.


08 ianuarie 2013

2012 vs 2013

Chiar dacă a trecut mai bine de o săptămână din 2013, abia acum îmi fac curaj să scriu câteva rânduri despre schimbările pe care le aduce acest an, despre ce s-a întâmplat în 2012, despre planuri de viitor și dorințe de (auto)îndeplinit. Să-mi țineți pumnii să iasă așa cum îmi doresc! :)

Frig la Ohrid în aprilie
Anul trecut a fost unul cu multe recorduri personale, lucruri făcute pentru prima dată, plimbări în țară și străinătate și oameni noi. Cu liniuță de la capăt, 2012 a arătat așa:
- primele zile ale anului m-au prins în Ohrid (Macedonia), unde m-am mai întors o dată în aprilie;
- am absolvit cursurile de Expert accesare fonduri structurale și Manager de proiect din cadrul proiectului ACCESS, ocazie cu care am vizitat Bologna și Florența (Italia);
- în aprilie a avut loc lansarea oficială a My Destination Romania, unde am lucrat ca editor pe tot parcursul lui 2012;
- pe 9 mai am văzut finala UEFA Europa League pe National Arena din București;
- pe 8 iunie l-am găsit și adoptat pe pisicul Spuf;


28 decembrie 2012

Filmele Craciunului (meu) 2012

Meidei, meidei, anul acesta am fost o rebelă de Crăciun și am avut un program artistico-cinematografic special, care - atenție! - nu a inclus seria Home Alone. Da, pentru multă lume aventurile lui Macaulay Culkin tânăr și zdrobitor de frumușel și amuzant sunt sinonime cu sărbătorile de iarnă, și trebuie să recunosc că, pentru mulți ani la rând, și eu m-am încadrat în această categorie. În anul de grație 2012, însă, m-am delectat cu alte producții cinematografice de sezon pe care vi le recomand și vouă, în ordinea în care m-au impresionat:



23 decembrie 2012

Urare de Craciun

Dacă anul trecut, de Crăciun, vă dădeam un sfat serios, anul acesta vreau să vă fac o urare mai veselă. Să vă găsească sărbătorile veseli și lipsiți de griji ca iezii din filmulețul de mai jos! :)



19 decembrie 2012

Cutia de pantofi II

Așa cum stă bine unui om civilizat, după ce chemi oamenii la acțiune și le ceri să dea, e frumos să le dai și tu înapoi măcar mulțumiri pentru că au răspuns strigătului tău. Așa că articolul acesta este unul de mulțumiri și felicitări către toți cei care s-au implicat în proiectul ShoeBox 2012 desfășurat la Craiova. Faptul că o parte dintre aceștia s-au alăturat la îndemnul meu nu poate decât să mă facă mândră și fericită. S-au strâns multe cutii cu cadouri care vor ajunge zilele următoare, prin grija celor de la Rotaract Craiova, exact la copiii care au cea mai mare nevoie de ele.
Ca să nu mai lungesc vorba, în ordinea de pe tricouri, aș vrea să îmi scot pălăria în fața următoarelor persoane:


10 decembrie 2012

Cutia de pantofi

Oița mea creață
Ca în fiecare an, înainte de Crăciun sau Paște, bănuții strânși în oița mea creață încep să se agite. Se tem, probabil, că-i voi pune iarăși, a nu-mai-știu-câta-oară, într-o urnă umanitară. Însă anul acesta cred că voi face cu ei ceva mult mai interesant. Îi voi transforma în produse și obiecte pe care le voi depozita, apoi, într-o  cutie de pantofi. Iar aceasta nu va fi una oarecare, ci una specială... Prin proiectul ShoeBox 2012, cutia mea de pantofi va aduce zâmbete pe chipul unui copil provenind dintr-o familie săracă sau dezorganizată. Să vă explic cum...
Ingrediente inițiale
Cutia magică

Întâi și întâi, am amestecat cu grijă una bucată cutie pantofi, un sul de hârtie de împachetat, o foarfecă și scotch. După ce am adăugat niscaiva ingrediente magice (anume îndemânare și experiență la împachetat cadouri), a rezultat frumoasa cutiuță din imagine, care, după cum preconizez eu (dar mai ales după culoarea deosebită și după lucrătura minuțioasă a decorațiunii), e destinată să ajungă la o domnișoara. Căci după ce o voi umple cu diverse obiecte trebuincioase, o voi trimite ca din partea lui Moș Crăciun, alături de cele mai bune gânduri ale mele, către un copil care are nevoie de puțină speranță în viața lui.

Dacă vreți să trimiteți și voi cutia voastră de pantofi, puteți afla mai multe detalii de aici. Colete se strâng în mai multe orașe din țară, inclusiv în Craiova, unde persoane de contact sunt Rareș Cojocaru (0753 777 081) și Radu Ionescu (0726 179 780). Aștept să văd cât mai multe cutii craiovene. Ce ziceți? :)


25 octombrie 2012

Zilele Craiovei 2012 (2)

A început sărbătoarea în Craiova de, iaca, patru zile deja, și abia astăzi am ajuns să dau o tură prin centrul orașului. Ce-i drept, marți seara, întorcându-mă acasă, am făcut un mic ocol prin părculețul de la Poșta din Rovine, unde câteva sute (mii?) de oameni se strânseseră să se bucure de prima ediție a Zilelor Craiovei în care Ansamblul Maria Tănase și corturile cu mici, bere și chiurtoș colaci au poposit și pe strada noastră. Cum spuneam și aici, mi se pare o inițiativă bună această descentralizare a evenimentelor, căci, în fond și la urma urmei, e sărbătoarea orașului și toți, până la ultimul craiovean, ar trebui să aibă șansa să se bucure de ea. (Și s-a văzut nu numai în parcul cu pricina, ci și pe toate străzile cartierului, unde ieșiseră la plimbare toți rovinenii ca pe ștrase.) Așadar marți doar am traversat mulțimea prin mirosuri diverse de mâncare, dulciuri și oameni mai puțin prietenoși cu apa și săpunul, dar - cum probabil vă așteptați - nu am stat să ascult concertul și m-am îndreptat spre casă.

Astăzi am dat o raită scurtă pe centru, nici acum n-am stat mult, doar am trecut și am împușcat câteva poze. Ce am surprins? 

1. În Piața Mihai Viteazul se amplasa o scenă pentru concerte, iar Biblioteca Județeană Aman montase deja două biblioteci stradale (asta mică și goală și una mai mare, cam cât un dulap, în care se aflau câteva cărți). Mai multe despre acest proiect, aici.

2. Începând din piață, pe Unirii în jos, puzderie de corturi și tarabe cu diverse, de la mâncare la haine, flori, bijuuri și altele.

3. În English Park am dat peste târgul de bijuterii handmade, unde am găsit-o și pe Mika (să știți că are produse frumoase și la reducere, domnișoarelor și doamnelor!).

4. Pe esplanada de la teatru aveam corturi în care începuseră să se instaleze meșterii populari (oale ceramice și mâncărică, deocamdată).

5. Tot la teatru, dar mai jos, spre Aleea Personalităților, erau câteva carusele pentru copii.

6. Pe A. I. Cuza, de la Teatru până la Universitate, erau expuse mașini din Salonul Auto. Cum zicea Freaktuning pe Twitter, cam greu să te mai sui într-o mașină care a stat o zi întreagă în mirosul de mici și friptură venit de la imediat vecinele grătare.

7. Pe A.I. Cuza, de la Piața Mihai Viteazul înspre Carol, alte corturi cu de toate, de la obiecte bisericești la brânzeturi, cărnăraie, prăjituri de tăti felurile, încălțăminte, îmbrăcăminte etc.



24 octombrie 2012

Vizita la sediul Electrolux Stockholm

Trăim într-o lume a științei și tehnicii, a calculelor și a preciziei, a exactității și a planurilor pe care, și cu un pas dacă le depășim, riscăm să creăm o catastrofă sau să pornim un al treilea război mondial. Tocmai din acest motiv viața ne joacă uneori mici feste, numite strategic coincidențe, ca să ne arate că suntem pe drumul cel bun. Și să ne mai facă, din când în când, să zâmbim. Căci cum altfel să reacționezi atunci când te duci la capătul lumii (sau al continentului) și vezi o chestie, iar a doua zi după ce te-ai întors la căsuța ta, dai cu nasul de exact același lucru?

Fiind la Stockholm acum 2 săptămâni, am avut plăcerea să vizitez, printre altele, și sediul central al companiei Electrolux. Ca să dau Cezarului ce-i al Cezarului, vinovată de treaba asta se face prietena și gazda mea în Suedia, Rudy, care se află acolo într-un stagiu de practică al AIESEC Craiova, fiind intern în departamentul de Resurse Umane al Electrolux. Făcând un tur ghidat al firmei, am vizitat un etaj cu birouri (aici m-au impresionat atenția și grija companiei față de nevoile personale ale angajaților, punându-le acestora la dispoziție în mod gratuit o mulțime de facilități, cât și minimele diferențe între facilitățile de care beneficiază angajați cu statute diferite, un exemplu în acest sens fiind birourile identice de la care lucrează un intern și un manager), am văzut Design Lab-ul și o mini-expoziție cu diverse aparate și gadget-uri inventate de participanți la competiția cu același nume (printre altele, un gadget pe care îl atașai la o oală și o încălzea instant și niște papucei cu funcție de aspirator) și un fel de muzeu prezentând istoricul companiei și al electrocasnicelor care au revoluționat o lume întreagă. Am auzit povestea celui care a construit primul aspirator din Europa, vânzându-l din ușă în ușă, și cum a revenit el la fiecare ușă pentru a afla de la gospodine cum poate să-și îmbunătățească produsul (fidbeac, beibi!). Am și văzut acel prim aspirator, un fel de monstru care părea capabil să te înghită și pe tine odată cu praful de pe covor, precum și aspiratoare cu tălpici metalici (care arătau de parcă puteai să te dai pe derdeluș cu ele). A fost o experiență interesantă să vezi cum a evoluat un produs (bine, mai multe produse, că am văzut acolo tot ce vrei, de la mașini de spălat la frigidere și aragazuri) atât de comun precum prea-banalul aspirator de-a lungul timpului și să înțelegi cât efort presupune inovația și cât de importantă e ea ca să fii mereu numărul 1.
Și-apoi, revenind eu pe plaiuri românești, aflu de la domnul Make că proaspăt vizitata firmă Electrolux sărbătorește 100 de ani de aspiratoare și pornește în căutarea celui mai vechi aspirator din România, lansând și un concurs. Și aș fi băgat mâna în foc că mai am în pod un Record (sau măcar un Ideal) de pe vremea lu' taicu', dar se pare că a fost trimis la moarte la cimitirul aspiratoarelor de ceva vreme. Așa că, dragii mei, dacă mai aveți cumva vreun monstru sacru al curățeniei prin bătătură, faceți-i o poză și puteți câștiga premii constând în ... ta-na-na-naaa!... aspiratoare. Regulamentul concursului - la care vă invit să participați, aici.



21 octombrie 2012

Zilele Craiovei 2012

          Mâine, 22 octombrie, încep manifestările prilejuite cu ocazia Zilelor Craiovei 2012, care vor dura până duminică, pe 28. Ca de fiecare dată, programul este unul foarte stufos, cuprinzând de toate, de la procesiuni religioase la concerte și spectacole de teatru. Pentru că nu are rost să copiez programul complet pe blog, vă invit să îl accesați aici. Față de anii anteriori, am observat însă câteva schimbări binevenite, cum ar fi numărul mai mare de locații în care vor avea loc evenimentele (inclusiv în Rovineee) și introducerea de noi activități (competiția de fotbal sau crosul, spre exemplu).
          Nu știu la ce voi reuși să ajung (sigur nu la activitățile care vor avea loc luni-vineri peste zi), dar mi-ar plăcea să fiu, să trec sau să fi fost acolo măcar la următoarele evenimente:


LUNI, 22 OCTOMBRIE 2012
17.00 – 19.00 Casa Bibescu
Evenimentul „Five O Clock” - Proiecţie şi fragmente de spectacol din opera caragialiană
20.30 Cafe Play
Compania Teatrulescu –„Beranger” de Eugen Ionesco, recital de şi cu Emil Boroghină

MIERCURI, 24 OCTOMBRIE 2012

09.00 English Park
Bizaar Bazare – Târg de Handmade
17.00 Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, Salonul Medieval
Masă rotundă „Obiective turstice şi culturale din Municipiul Craiova”

JOI, 25 OCTOMBRIE 2012

10.00 Str. A.I. CuzaSalonul AUTOSHOW

VINERI, 26 OCTOMBRIE 2012

11.30 Esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu”:
Târgul Meşterilor Populari, Ediţia a XXXV – a – Deschiderea oficială
16.00 Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”
Festivalul Internaţional „Carmina Balcanică” - Târgul de carte
Inaugurarea Bibliotecilor stradale.

SÂMBĂTĂ, 27 OCTOMBRIE 2012

10.30 – 14.30 Aeroportul Craiova
Miting aviatic, Expoziţie aviatică„Ziua porţilor deschise”
18.30 Teatrul Naţional „Marin Sorescu”
Spectacolul „Tartuffe” de Moliere


20 octombrie 2012

Stockholmul regal

          Pornind de acasă spre tărâm suedez, știam că o să mă aștepte la sosire o monarhie (constituțională, ce-i drept) și, cam ca peste tot pe unde încă mai dăinuie regi și regine, un popor monarhist. Dacă pentru suedezi e motiv de mândrie națională, călătorii evaluează monarhia și din punct de vedere turistic: ce îmi oferă?, ce pot vizita legat de?, merită suvenirurile legate de? :D Permiteți-mi, deci, să confirm că Stockholmul regal merită din toate punctele de vedere, motiv pentru care m-am decis să scriu astăzi despre câteva dintre palatele și castelele lor cele mai importante.

1. Palatul Regal sau Palatul Stockholm (Kungliga slottet sau Stockholms slott), situat în centrul vechi al capitalei suedeze (Gamla Stan), este reședința oficială a Casei Regale, dar nu a mai fost folosit ca atare din 1981. Deși vara este vizitabil aproape în întregime, în restul anului se poate intra doar în Muzeul Tre Kronor (Trei Coroane, fostul nume al palatului), apartamentele regale și ale ordinelor cavalerești, sala statului (numită Marea Albă) și tezaur. În afară de sala armelor și muzeul de antichități al regelui Gustav al III-lea, închise iarna, am ratat și schimbarea gărzii regale. Deși am apreciat bogăția de informații disponibile în limba engleză, trebuie să recunosc că am fost copleșită de istoria Suediei și că, spre rușinea mea, mai mult am căscat ochii, am admirat opulența și m-am amuzat citind diverse informații mai picante despre viața la palat.
Palatul Regal
2. Palatul Drottningholm (Drottningholms slott, tradus Palatul Reginei) este - ați ghicit - tot reședință oficială a regelui și reginei Suediei, însă nici aici nu i-am găsit acasă. Situat la vreo 10-15 km de Gamla Stan, palatul este un fel de copie a Versailles-ului mai puțin impresionantă (atât la interior, cât și în ceea ce privește grădinile), dar pe care nu trebuie să o ratați. Informații în interiorul palatului lipsesc cu desăvârșire, de asta toate vizitele se fac împreună cu un ghid vorbitor de limbă engleză care vă va povesti cu lux de amănunte istoria locului, importanța pentru membrii familiei regale din secolul al 17-lea până în prezent, relațiile dintre aceștia și, ceea ce așteaptă orice turist, picanteriile. Ca și la Palatul Regal, iarna a venit cu închiderea unei părți a grădinilor, a teatrului, capelei, pavilionului chinezesc, turnului gotic etc.
Palatul Drottningholm
3. Palatul Rosendal, situat în grădinile Djurgården, pe insula cu același nume din centrul Stockholmului, era locul în care - lăudat fie domnul - se găsea familia regală. Problema aici a fost, însă, că n-am găsit palatul! Am subevaluat suprafața grădinii, pe care am crezut că o pot traversa într-o jumătate de oră, pierzând de fapt o oră și jumătate dând ocol pe alei și pe poteci, rătăcindu-mă, întorcându-mă și nedând de palat. Am nimerit, însă, dintr-un fel de întâmplare, în interesanta Rosendals Trädgård, un fel de grădină a palatului deschisă publicului, în care se creșteau și cultivau legume, pomi fructiferi, viță de vie, trandafiri șamd.
În stânga, grădinile Djurgarden, văzute din Turnul Kaknas
          Deși palatele și domeniile regale sunt într-un număr mult mai mare, doar pe acestea am reușit să le vizitez (sau să trec pe lângă ele :P). Bănuiesc că v-ați dat seama că goana mea după familia regală este una imaginară, dar sunt convinsă că există oameni care fac din asta un scop în viață. Un exemplu în acest sens este o întâmplare care a avut loc în magazinul cu suveniruri al Palatului Regal. După ce a examinat toate rafturile cu vederi, o doamnă s-a întors la vânzătoare și a întrebat-o dacă nu au nicio carte poștală în care să apară toți membrii casei regale. Vânzătoarea i-a indicat raftul și poziția vederii respective, dar replica turistei a venit prompt: Am văzut-o deja, dar lipsește Icsulescu! Momentul mi-a ridicat mai multe semne de întrebare, de la: De ce ai vrea să ai o vedere cu niște străini (în loc de un peisaj reprezentativ)? la De ce ți-ai încărca memoria cu numele și figura tuturor membrilor Casei Regale (astfel încât să poți să-i recunoști când îi vezi)? Și-apoi m-am gândit că îmi lipsește mie sentimentul de apartenență și, probabil, devotament față de o autoritate precum monarhia...

          Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc că ai avut răbdarea să faci un mic tur virtual al Stockholmului regal împreună cu mine. Poți să mai citești și despre experiența de a bate Stockholmul la pas (în timpul acestei activități niciun oraș nu a fost rănit!) sau să mai rabzi puțin până scriu despre muzeele vizitate! :)


16 octombrie 2012

Stockholmul la pas

          Atunci când ajung într-un loc nou trebuie neapărat să îmi rezerv o perioadă de timp, în funcție de cel disponibil, pe care să o aloc descoperirii acelui loc pe jos, la pas. Fie că stau o zi sau șapte, că e vorba de o oră sau de o zi, trebuie să iau pulsul străzii, să mă ghidez după hartă, să mă rătăcesc, să întreb oamenii unde mă aflu, să stau pe o băncuță într-o piațetă, să casc gura la trecători, să admir clădirile, să fac poze și așa mai departe. Așa am procedat și în Stockholm - prima din cele 7 zile a fost cea de plimbare, în care prea puțin mi-au stat piciorușele în aproape 7 ore de explorare. 
          Numai că Stockholmul anului de grație 2012 e un oraș în care nu ai cum să te rătăcești. Decât dacă mergi legat la ochi, caz în care, probabil, te-ar pescui din Lacul Malaren. În stațiile de metrou și autobuz sunt indicații bilingve (suedeză și engleză) și săgeți pe panouri, pe uși, pe pereți, pe podea, iar în caz că le ratezi, sigur găsești un angajat foarte amabil care să te lămurească pe unde să o iei ca să ajungi unde îți dorești. Pe stradă găsești la tot pasul hărți și panouri foarte explicite pentru pietoni, de genul Te afli aici, ca să nu mai vorbesc de standurile (suporturile) aflate la toate intersecțiile, pline în permanență cu ghiduri și hărți gratuite ale orașului sau ale muzeelor. Iar cireașa de pe tort o reprezintă extrem de bine aprovizionatele birouri de informate turistică, de unde tot turistul poate face rost de materiale gratuite cu tot ce gândești și nu gândești, de la informații legate de transport (taxi, metrou, autobuz, tramvai, barcă) până la pliante cu informații despre muzee, palate, parcuri sau arhipelag.
          Astfel echipați cu materialele necesare, suntem gata de pornit la drum. Și ce mai drumuri! Am bătut ceva orașe până acum, dar infrastructura din Suedia mi se pare de departe cea mai impresionantă. Nu poți să nu fii impresionat de felul în care cele 14 insule ale orașului sunt conectate prin poduri pentru mașini și mijloace de transport în comun (inclusiv tren și metrou), pe sub care trec vaporașele și bărcile, dar și pasarelele și galeriile pentru pietoni și bicicliști. Iar când treci la pas printr-o astfel de galerie și simți cum trec mașini și metrouri pe deasupra capului tău, iar tu ești conștient că nivelul la care se află picioarele tale este mai jos decât nivelul apei de sub pod, atunci ai tendința să îți scoți pălăria în semn de respect pentru inginerii și constructorii lor.
          Și îți continui periplul pe și sub poduri, pe marginea apei sau pe îngustele străduțe pietruite ale orașului vechi, printre fațade baroce sau renascentiste ale unor clădiri medievale. Și te oprești la fiecare casă să faci o poză, căci arhitectura asta specifică (turnuri și ferestre înalte, acoperișuri ondulate, cărămidă, culori calde), oarecum asemănătoare cu ideea pe care o am despre cea olandeză, îți va fascina obiectivul.
          Iar după ce ți-ai ostoit picioarele în sus și în jos, de pe o insulă pe alta, vei pica secerat pe o băncuță dintr-un părculeț sau direct pe iarba unei grădini publice, și de acolo, de la nivelul solului, te vei întreba cât de verde poate fi verdele, căci acesta îți va părea ireal de proaspăt.
          Du-te acasă și odihnește-te, călătorule, căci de mâine pornim să vizităm muzee și palate, urcăm la mare înălțime și explorăm parcuri întinse. Și pentru asta ai nevoie de toată energia de care poți face rost! :)



Si ne-am intors

          Scuzați absența îndelungată de pe blog, dar când te duci pentru prima dată într-o țară ca Suedia nu poți să scrii despre ea primul lucru care îți vine în minte. Trebuie să stai, să îți închizi gura (după ce ți-a căzut de uimire ca în Tom & Jerry), să te gândești bine, să faci o structură a povestirii și abia apoi să postezi. Eu, spre exemplu, sunt abia la faza de gândit bine și de încercat să ies din depresia post-Suedia, dar înainte să plec am promis un suvenir unuia dintre comentatorii de la acest articol, așa că azi mă ocup de această problemă tehnică, urmând să las lungile și detaliatele postzille despre Stockholm pe zilele următoare.
          La extragerea loto 1/3 au participat Daniel, Monica și Rareș, cărora le foarte mulțumesc pentru comentarii și sfaturi. În această ordine de pe tricouri i-am introdus în random.org, care a ales...feminin. Felicitări, Monica, ai câștigat o cănuță cu o panoramă a Stockholmului văzut din Kaknästornet (Turnul TV), pe care vedem noi cum facem să ți-o trimit. :)


Stați aproape pentru seria de articole dedicate Suediei și Stockholmului din zilele următoare!



28 septembrie 2012

Actiune Habitat for Humanity la Preajba

          În perioada 1-5 octombrie va avea loc în comuna Preajba, lângă Craiova, cea de-a patra ediţie a evenimentului Big Built, acţiune marca Habitat for Humanity. În încercarea lor de a elimina lipsa de adăpost şi locuirea sărăcăciosă a persoanelor din întreaga lume, cei de la HfH vin la Preajba să construiască 5 construcţii noi din cărămizi Wienerberger şi să termine 3 unităţi deja începute pe un concept mai vechi (structură din lemn). În cele trei ediţii anterioare ale evenimentului Big Build, desfăşurate în perioada 2009-2011, s-au construit 30 de noi locuinţe.
          Celor de la Habitat for Humanity li se alătură blogosfera (locală şi centrală), într-un efort de creştere a gradului de conştientizare şi de promovare a acţiunii. Astfel, marţi, 2 octombrie, între orele 8:30 şi 17:00, în jur de 30 de bloggeri sunt aşteptaţi la Preajba pentru o zi de lucru pe şantier. Din păcate, planuri anterior stabilite şi faptul că acţiunea are loc în cursul săptămînii mă împiedică să mă alătur proiectului. Dacă, în alte condiţii, aş fi fost prima pe şantier şi deşi cred cu tărie în puterea exemplului personal, recomand totuşi cititorilor mei frecvenţi şi celor care nimeresc pe blog ca, dacă dorinţa îi împinge şi timpul le permite, să se alăture proiectului. Pentru mai multe detalii îl puteţi contacta pe Blogatu.



16 septembrie 2012

Draga Auchan

             Dragă Auchan,


          De ce îmi faci tu tocmai mie una ca asta? De ce, după ce am cumpărat atâtea lucruri bune, gustoase, unele chiar delicioase de la tine, te gândești să dai cu bâta-n baltă și cu nuca-n perete? Acum vreo săptămână le povesteam prietenilor de pe Facebook ce bere de ghimbir interesantă am băut de la tine, ce nachos cu sos de avocado am gustat, și cred că-n mai multe rânduri te-am lăudat. Pe tine și produsele din tine. Că ești aici, aproape, și ai de toate câte vrea să-și cumpere omu'. Și tu dintr-ăsta-mi ești?
          Dragă Auchan, de ce ai tu sectorul ăla mare și apetisant de jeleuri, drajeuri, biscuiți, bomboane, ceaiuri și alte câte și mai câte bunătăți vrac? Că poate te gândești și tu că trecem pe acolo, noi, ăștia mai pofticioși, mame cu copii care bălesc după o bomboană dintr-aia, bătrânei care vor să-și mai îndulcească amarul vârstei. Și cumpărăm. Noi, de exemplu, am încercat câte puțin din fiecare. Oana a luat caju și fistic. Eu am luat stafide și smochine învelite în ciocolată și ceva bomboane cu rom. Și amândurora ne-au căzut ochii pe drajeurile de migdale învelite în ciocolată și căpșuni. Știm și noi că, probabil, nu e nici urmă de migdală, ciocolată sau căpșună în drajeurile alea. Dar din ceva tot trebuie să murim, așa că de ce să nu ne facem pohta ce-am pohtit? Și pohtă ne-am făcut, până ne-am săturat!
          Căci nu știi tu, dragă Auchan, ce simțământ nașpa e să bagi un drajeu dintr-ăsta-n gură și să nu te dezmeticești ce mănânci și să scuipi chestia aia în cele patru zări. Și apoi să-ți aduni de prin măsele nu urmele vreunei migdale, nici măcar urmele unei coji de migdală, ci ditamai resturile unei coji de sămânță de floarea soarelui. Cum vă scriu și cum mă citiți! Căci ce dracu' ar putea căuta o sămânță de floarea soarelui în locul unei migdale care ar trebui să fie învelită în ciocolată și căpșuni și să stea împreună cu suratele ei, celelalte migdale învelite în ciocolată și căpșuni, pe cuvânt că nu pot să-mi explic! Dacă poți să-mi explici tu, dragă Auchan, ți-aș rămâne pe veci recunoscătoare!


18 august 2012

Aproape am intrat la "Romanii au talent"

          ...dar n-a fost să fie. După o întârziere scandaloasă a juraților, huiduituri și fluierături din partea publicului, lăsat să aștepte ore bune în fața teatrului din Craiova, îmbrânceli ale jandarmilor soldate cu copile de 13-14 ani scoase pe brațe din mulțime și mai puțin de 100 de persoane lăsate să intre în incinta teatrului, dar sub pretextul că sala este deja plină, porțile mărețului show, la care mai așteptam în jur de 50 de persoane, s-au închis fără nicio altă explicație.
          Dar să derulăm puțin evenimentele, ca să înțelegem cu toții mai bine ce s-a întâmplat. S-a anunțat că astăzi și mâine (17 și 18 august) vor avea loc la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova filmările pentru show-ul "Românii au talent", după ce săptămâna trecută tot aici au fost găzduite preselecțiile. Conform anunțurilor din presă, în fiecare dintre cele două zile urmau (și urmează) să aibă loc două sesiuni de filmări, de la orele 12 și 19, la care accesul publicului ar fi gratuit. Și cum m-a mâncat în ... dește, am zis să mergem și noi la sesiunea de seară ca spectatori, ca să putem apoi să scriem corespunzător pe bloguri despre ză mighty event.
          Pe la orele 18 , așadar, ajungând noi prin centru, am văzut așezate la intrarea în teatru, la coadă, în jur de 50-60 de persoane. Am râs de copiii ăia (căci cred că media de vârsta abia atingea 10 ani) care stăteau în soare și ne-am pus ca niște lady ce ne aflăm la terasa de vis-a-vis. La 19 trecute fix, ora indicată pentru începerea evenimentului, ne-am ridicat precum nemții și ne-am așezat în apropierea grupului care aștepta să intre. Cam 100 de oameni erau acum înghesuiți la intrare, majoritatea copii sau cocalarași. În jur de 50 de oameni gravitam la ceva distanță de ei, căci probabil eram posesorii unei minți care ne spunea că într-o sală cu o capacitate de 650 de locuri sigur va fi loc pentru toată lumea și fără să ne înghesuim. După vreo 15-20 de minute de așteptare, Oana, cu gura ei aurită, zice: "Bă, să vedeți că intrăm la 9!" 
          Ptiu, drace, fă-ți cruci cu limba-n ceru gurii, că se făcu 8:30 și niciun semn de la organizatori, de la jandarmi, de la nimeni. Între timp, cei 100 din fața intrării se agită. Se strigă "Vrem să intrăm", se fluieră și se huiduie. La balcon apar - nu, nu soții Ceaușescu, deși era o revoluție în miniatură - câțiva cameramani și membri ai echipei tehnice care fumează, beau cafea și râd de grupul gălăgios de jos. Râdem și noi, dar doar cu jumătate de gură, că deja încep să ne doară picioarele de la atâta așteptat. Agitații se iau la harță cu jandarmii, masa compactă de oameni începe să se miște ca o caracatiță uriașa și apoi urlete. Jandarmii au intrat în ei și îi împing; ei se dau în spate și lovesc câteva fete care se așezaseră în fund pe scări. Pe una o iau niște bărbați de mâini și de picioare și o duc pe o bancă să o stropească cu apă, fiindcă nu-și mai revine. 
          La 20:30, la o oră și jumătate după cea trecută pe afișe, descind la locul faptei Andra și Andi Moisescu. Cred. Că eu nu-i văd, fiindcă între mașina care îi aduce și intrarea în teatru se năpustesc cei 100 și blochează vederea. Eu să fiu sănătoasă, căci deja respectul pentru profesioniștii din șoubizul românesc mi s-a dus pe ... să nu fiu vulgară... pe apa sâmbetei. Între 20:30 și 21:30 se dă de trei ori drumul la public să intre. Adică se apropie jandarmii de garduri, le deschid puțin, și strecoară pe acolo cam 20-30 oameni, apoi iar închid gardurile. Stăm deoparte, așteptând momentul în care vor lăsa să intre și oamenii serioși, căci numai noi mai rămăseserăm pe afară. 
          Mai din față vine zvonul că jandarmii ar fi zis că nu ne mai lasă să intrăm, fiindcă e sala plină. Un tip pe care l-am văzut stând la coadă de la 6 face teoria chibritului cu un haidamac de jandarm, rugându-l să îi explice cum de e sala plină, dacă abia au dat drumul la maaaxim 100 de persoane înăuntru. Cică s-ar ține show-ul în sala mică. Mda. Un alt nene, ducând pe umeri o fetiță care deja își rupsese de trei ori părul din cap că n-a reușit să intre să-l vadă pe Smiley, rupe rândul și pleacă. Noi mai rămânem puțin, prea sună imposibil să fie sala chiar plină. Ne așteptam ca înăuntru să fie deja susținătorii celor care urmau să evolueze pe scenă, dar chiar peste 500 de persoane băgate pe ușa din dos? La balcon apar cei care până mai acum 15 minute fuseseră cu noi la coadă. Ne transmit că e sala plină și că nici măcar pe ei, care apucaseră să intre în teatru, nu-i mai primesc în sală. Plecăm și noi, puțin amuzate, mult dezamăgite.
          Nu știu cum se procedează la astfel de evenimente, n-am mai fost până acum și nici nu mă voi mai duce de acum înainte. Din păcate, ceva ce ar fi putut fi interesant s-a transformat în ceva maroniu, prelins pe-un băț. Mulțumim proteve pentru asta. Cineva mi-a spus mai demult să nu mai văd peste tot probleme, ci să caut soluții. Soluții pentru omul obișnuit, din public, ar fi fost multe. Se putea anunța ora reală de începere a evenimentului (undeva pe la 21, cred). Se putea anunța mai devreme că mai sunt doar x locuri libere. Unii ca noi, care nu suportă înghesuiala, ar fi  plecat liniștiți acasă, fără să mai piardă ore la coadă. În general se pot multe, dar facem puține. Așa cum puteam să intru la "Românii au talent", dar doar aproape am făcut-o...


Cursuri gratuite de manageri de proiect in Craiova

          Timp de aproximativ 5 luni, din octombrie-noiembrie 2011 până în aprilie 2012, am urmat niște cursuri foarte utile și interesante de formare profesională ca expert accesare fonduri europene și manager de proiect în Craiova. Anul acesta cursurile se reiau și aș vrea să vă povestesc câte ceva despre ele, în caz că este cineva interesat să participe. :)
          Cursurile sunt parte a proiectului ACCESS (pe lung, "ACCESS – Măsuri active de ocupare în județul Dolj, cu efecte pozitive asupra accesului la resurse financiare UE pentru dezvoltarea locală sustenabilă"), implementat de firma de consultanță ACZ Consulting și partenerii lor naționali (Asociația "Mereu Pentru Europa") și transnaționali (Warrant Group din Italia). Proiectul îşi propune să ofere o pregătire vastă în domeniul accesării fondurilor structurale şi al managementului proiectelor, în vederea dezvoltării competenţelor necesare pentru demararea unei cariere în sfera fondurilor UE. 
          ACCESS este un proiect de instruire adresat şomerilor tineri de lungă durată cu studii superioare din judeţul Dolj, așadar, ca să puteți participa, trebuie să îndepliniți următoarele condiții:
  • să aveți sub 25 de ani (vârsta, nu de muncă);
  • să aveți domiciliul pe raza județului Dolj (nu neapărat în Craiova);
  • să aveți studii superioare;
  • să fiți șomeri sau în căutarea unui loc de muncă de mai mult de 6 luni.
          Dacă îndepliniți toate condițiile de mai sus și sunteți selectați, puteți participa, pe parcursul a 5 luni, la următoarele module de curs:
  • Expert accesare fonduri structurale şi de coeziune europene – modul bazic (certificat CNFPA);
  • Expert accesare fonduri structurale şi de coeziune europene – modul avansat (studii aprofundate de norme şi bune practici susţinute de experţi italieni calificaţi în domeniul Fondurilor Structurale);
  • Teme transversale – politici europene în domeniul cercetării, inovării, mediului înconjurător, dezvoltării durabile şi egalităţii de şanse (susţinute de experţi italieni calificaţi);
  • Manager de proiect – certificat CNFPA;
  • Modul de studii de caz desfăşurat la firmele de specialitate din Italia, cu toate costurile acoperite din bugetul proiectului.
          Din proprie experiență, participarea la proiectul ACCESS presupune atât asimilarea unui bagaj mare de cunoștințe teoretice în domeniul fondurilor europene, cât și punerea în practică a acestora prin multe exerciții, studii de caz, simulări și jocuri de rol. După terminarea cursului, pot spune că:
  • știu foarte multe aspecte legate de fondurile europene (cum funcționează, ce finanțează fiecare, ce trebuie să fac să le accesez, de unde pot afla mai multe informații, cum să le accesez, cum să maximizez șansele proiectului pentru a fi finanțat);
  • știu să scriu un proiect în vederea unei finanțări;
  • știu să gestionez un proiect finanțat;
  • am diplome să demonstreze cele de mai sus! :D
          Și dacă aveți nevoie și de un stimulent, vă mai spun și că ultimul modul al cursului, cel care se desfășoară în Italia, este cea mai plăcută metodă de a încheia o astfel de activitate. Câteva cuvinte și imagini din Bologna, locul unde s-a desfășurat modulul 5 al cursului de anul trecut, puteți găsi aici. :)
          Dacă v-am convins, vă sună bine, îndepliniți condițiile și ați vrea să participați, puteți afla mai multe detalii consultând site-ul web al proiectului, www.proiect-access.ro, sau prin telefon: 0740.248.205 – Mihai Marian.


15 august 2012

Melodia saptamanii: Maria (Cantec de leagan)

          Atunci când miercurea cade într-o zi de 15 august, e musai sa dedic melodia săptămânii celor ce poartă nume derivate din Maria. Paleta de opțiuni e largă, alegerea e grea. Ce să fie: Santana, Ricky Martin, Blondie, Green Day, Scooter, Justin Bieber sau Alex Mica? Și totuși, parcă am făcut o alegere mai bună... :)
          Astăzi, Alexandrina - Maria (Cântec de leagăn).
          Audiție plăcută, "muzicofili", și distracție plăcută sărbătoriților zilei!



09 august 2012

Campania de colectare selectiva continua!

Later edit: Din motive obiective, de azi înainte o să îmi duc ambalajele la punctul de colectare cel mai apropiat de casă, chiar dacă nu e pe lista celor 3 norocoase. Pe voi, însă, vă invit să le duceți la cele indicate mai jos, ocazie cu care vă urez succes în a vă întâlni cu promoterii EcoRom cei scumpi la vedere! :)          
          Inițial, campania de colectare selectivă inițiată de EcoRom prin care deșeurile puteau fi transformate în premii trebuia să se termine pe 28 iulie, dar ea a fost prelungită până pe 9 septembrie. Astfel, cei care vreți să mai intrați în cursa pentru un Ford Ka sau multe alte premii trebuie să vă prezentați la anumite puncte de colectare în fiecare sâmbătă și duminică între orele 10 și 13, să depuneți minim 10 ambalaje și să aveți noroc. Regulamentul, pe larg, l-am explicat aici.

            Pentru Craiova, cele 3 puncte de reciclare unde vă veți întâlni cu promoterii EcoRom (sâmbătă și duminică între orele 10 și 13) se găsesc pe Calea București - Piața Mare, Brazda lui Novac - Simplon și Bld 1 Mai - Ciupercă. Pe mine mă veți găsi în fiecare sâmbătă, la ora 11, la punctul de colectare de la Piață, ducându-mi cuminte ambalajele la pubela specială. Deci, cu cine mă văd? :)


Ohrid - mic ghid de calatorie. Partea a V-a: Hotelurile

          A trecut ceva vreme de când am scris ultima dată despre destinația mea preferată din străinătate, Ohrid. Dacă n-ați fost alături de mine la sfârșitul lui 2011, când am scris primele patru părți ale micului ghid de călătorie, vă invit să le citiți și abia apoi să reveniți aici și să aflați mai multe informații despre condițiile și prețurile de la hotelurile pe care le-am încercat în cele patru excursii în Macedonia.
Partea I: Traseul
Partea a II-a: Orașul vechi
Partea a III-a: Lacul
Partea a IV-a: Sfântul Naum
          Ohridul este un oraș turistic, structurat sub forma unui centru istoric, cultural și turistic în jurul lacului și un corp modern care îl înconjoară, intrând din ce în ce mai mult în interiorul continentului. Majoritatea hotelurilor, vilelor, pensiunilor și apartamentelor se găsesc în zona turistică, fiind dispuse pe arce de cerc în jurul lacului Ohrid. Cum este de așteptat, un hotel este cu atât mai căutat cu cât este mai aproape de malul apei. 
Hotelul Royal View****
          Astfel, din zona portului, considerat km 0 al orașului, pornește o rivieră bogată în hoteluri și vile cu vedere spre lac, pe care eu le-aș recomanda ca primă opțiune atunci când vă rezervați vacanța în Ohrid. Preferatul meu din această zonă este hotelul la care am fost cazați de Revelion, Royal View, un hotel de 4 stele care m-a impresionat prin eleganța sa, prin calitatea înaltă a serviciilor și prin facilitățile oferite oaspeților. Hotelul este situat foarte aproape de centrul orașului și oferă o vedere splendidă asupra lacului (numai bună să profiți de ea de pe balcon, dimineața, la cafea). Apartamentul în care am fost cazați era dotat cu televizoare, telefoane, internet wireless gratuit, mini bar, baie proprie cu duș (cu hidromasaj, radio și alte drăcii de butoane pe care le-am apăsat cu entuziasmul unui copil de 5 ani :P). În plus, fiind iarnă, m-a încântat foarte tare sistemul de încălzire prin podea, care era mai mult decât binevenit la picioare după o plimbare de câteva ore prin frig. Personalul a fost mai mult decât politicos, prietenos și săritor să îmi răspundă la toate întrebările (aproape m-am împrietenit pe Facebook cu domnul de la recepție). Mesele au fost foarte bune, serviciul prompt și chelnerii simpatici. Lucru care a contat mult, în special la petrecerea de Revelion, destul de asemănătoare ca stil cu revelioanele de la hotelurile din România, cu mâncare multă, muzică live, dansuri (tot un fel de hore și la ei), tombole și voie bună. Și ne-am simțit atât de bine acolo încât în primăvară, când am revenit la Ohrid, părinții mei au mai trecut o dată pe la hotel ca să bea o cafea cu fiul patronului, cu care se împrieteniseră. Lăsând povestea la o parte, Royal View mi se pare cea mai bună alegere de cazare în Ohrid, atât vara cât și iarna, din perspectiva poziției, a condițiilor, a serviciilor și a prețului. Pentru anul 2012, spre exemplu, un sejur de 7 zile cu mic dejun inclus pornește de la 160 euro / persoană.
          Cum pentru mine, care nu am mașină și nici nu-mi place să mă deplasez altfel decât per pedes în vacanță, apropierea de centru e vitală, a doua mea recomandare este un hotel aflat în rândul 2, adică pe strada paralelă cu Riviera, cam la 150 de metri depărtare de lac și vreo 800 de metri distanță față de centru. Hotelul Diplomat de 3 stele, deși mai modest ca și condiții și facilități, a fost gazda unei șederi plăcute. Noi am ocupat o cameră triplă, simplă, dar confortabilă, cu toate dotările necesare (aer condiționat, televizor) și cu un balcon drăguț. Ca peste tot pe unde am fost în Ohrid, cei de la recepție au fost mai mult decât drăguți și ne-au răspuns prompt la solicitări (au ajutat niște doamne să deschidă o ușă, să deschidă un robinet, dintr-astea - și pe cuvânt de onoare că nu puteam să le deschidem, nu a fost doar un tertip să-l băgăm pe recepționer în camera noastră! :P) și chiar - din propria lor inițiativă - s-au oferit să dea o cameră mai spațioasă unei familii cu copilaș. Restaurantul elegănțel, cu o terasă în aer liber în fața hotelului, numai bună de o bere pe înserat. Ca să mențin unitatea de măsură, un sejur de 7 zile cu mic dejun inclus pornește aici în anul de grație 2012 de la 129 euro / persoană.
Pianul din lobby-ul hotelului Belvedere****
          Pentru a treia recomandare, voi merge puțin mai departe. La vreo 4 km depărate de Ohrid, urmărind linia apei, se întinde Sveti Stefan (Sfântul Ștefan), o așezare despre care încă nu m-am lămurit dacă include și locuințe sau doar un număr mare de hoteluri, înșirate, ca și cele din Ohrid, pe două linii față de lac. Din perspectiva turismului, aceste hoteluri sunt considerate ca făcând parte din oraș, dar nu le recomand decât celor care se duc la Ohrid pentru plajă (căci în orașul propriu zis sunt puține zone cu plajă și nisip) și cu mașina sau cu autocarul (grup organizat) și se pot deplasa ușor de la hotel în centru. Hotelul recomandat aici, Belvedere, este situat în al doilea rând, dar compensează distanța față de lac (cam 100m) cu apropierea de pădure și cu aerul acela specific, proaspăt, de pin. Un hotel de 4 stele, comparabil ca și dotări și eleganță cu Royal View, dar cu un aer și mai rafinat datorită înclinației tânărului patron către muzică, ceea ce a condus la decorarea holurilor și restaurantului hotelului cu piane, contrabasuri și alte asemenea instrumente funcționale, la care, din când în când, câțiva muzicieni încântă oaspeții hotelului. La frumosul hotel Belvedere, un sejur de 7 zile cu mic dejun inclus pornește de la 173 euro / persoană.
          Dacă aveți întrebări sau curiozități, mi-ar face plăcere să le citesc. Și dacă v-a convins Ohrid, spuneți-mi cum pot să vă ajut să ajungeți acolo! :)


30 iulie 2012

Scandal la Jocurile Olimpice

          Situație fără precedent la această ediție a Jocurilor Olimpice de la Londra, într-una din semifinalele probei de spadă individual feminin. Coreeanca Shin A Lam, cea care o învinsese pe Anca Măroiu în sferturile de finală, a întâlnit-o pe Britta Heidemann din Germania. Conform relatării comentatoarei TVR de la fața locului, în urma scurgerii timpului regulamentar, cele două spadasine se aflau la egalitate la 5. S-a prelungit timpul cu 1 minut, timp în care se aplica principiul tușei de aur - prima care puncta urma să câștige și să acceadă în finala mare, pentru a lupta pentru una din medaliile olimpice de aur sau argint. În cazul în care, la finalul minutului respectiv, cele două spadasine sunt tot la egalitate, se stabilește dinaintea pornirii cronometrului care dintre cele două sportive are prioritate (și câștigă lupta) și acesteia i se aprinde becul de la mască. În cazul luptei dintre Shin și Heidemann s-a aprins becul coreencei.
           A început lupta și timp de 59 de secunde cele două sportive au dat tușe duble (care se anulează una pe alta). Când mai era o secundă, lupta a fost repornită, numai că se bănuiește că arbitra responsabilă cu cronometrul a uitat să îl pornească. Astfel, în acea secundă, germanca a atacat de 4 ori, de 4 ori înregistrându-se tușe duble și sportivele fiind rugate de arbitra principală să revină la centrul planșei pentru a reporni lupta. La al cincilea atac s-a aprins doar becul germancei, semn că această punctase.
          Imediat antrenorul (și tatăl) coreencei s-a apropiat de masa arbitrilor, contestând victoria germancei. S-au strâns acolo mulți membri ai directoratelor și comitetelor olimpice de specialitate, care au dezbătut situația în vuietele de nedumerire ale publicului. Într-un moment de tăcere a comentatoarei românce de la TVR, s-a auzit un oficial rostind răspicat: This is not our problem! și îndepărtându-se de zona arbitrilor. Imediat după, arbitra principală a luptei a revenit lângă planșă pentru a anunța că își menține decizia, proclamând-o astfel câștigătoare pe nemțoaică. Aceasta a izbucnit în răcnete de fericire, în timp ce coreeanca a rămas plângând pe planșă, așteptând ca tatăl ei să facă o cerere de reevaluare a situației și să primească un răspuns și la această contestație. După alte minute lungi de așteptare, comisia oficială și-a menținut decizia și aproape că au luat-o pe sus pe Shin de pe planșă. Aceasta a părăsit sala în lacrimi și în aplauzele publicului. 
          Până aici a fost relatare. De aici, câteva păreri bazate pe presupunerea că spusele comentatoarei românce sunt 100% obiective, dar și dacă n-ar fi, tot cam astea ar fi părerile mele:
- aproape toate comentatoarele TVR sunt isterice (mai era una și pe la TVR HD care transmitea gimnastică masculină și care se agita mai ceva ca o sticlă de Pepsi).
- arbitrii și oficialii de la spadă s-au făcut de cacao. Pe lângă faptul că au durat foarte mult dezbaterile cu privire la menținerea sau schimbarea deciziei inițiale, nimeni nu părea să vrea să își ia răspunderea și au arătat că nu cunosc foarte bine regulamentul (la un moment dat scoseseră o foaie din el și citeau atunci).
- oficialii au ochelari de cal și nu văd dincolo de un regulament incomplet, care nu prinde greșelile umane.
- e dureros să fii sportiv la olimpiadă, cea mai mare competiție sportivă a lumii, și să fii furat ca în codru.
- chiar dacă se bucura pentru accederea (nemeritată) în finală, germanca a avut o reacție infectă și nu ar fi trebuit să se manifeste atât de ostentativ și lipsit de fairplay.
- Germania rămâne Germania. O fi dat Merkel vreun telefon! :P
          Mai jos, câteva imagini (printscreen-uri de la transmisiunea online) cu reacția lui Shin. Și recunosc că mi-au dat și mie lacrimile de durerea ei!