Ieri seară mi-am luat părinții și bocceluța și ne-am dus în mall, cu ocazia evenimentului internațional Noaptea Muzeelor. Căci de multe ori se merge la mall ca la muzeu: privești, dar nu poți să pui mâna. Contrar așteptărilor noastre de noapte lungă, pe la ora 21:50 au început să ne invite politicos să ieșim, semn clar că acest muzeu nu era parte a evenimentului. Lăsând gluma deoparte, ne-am făcut temele de acasă și am aflat că toate cele trei secții ale Muzeului Olteniei urmau să fie deschise complet sau parțial publicului între orele 18:00 și 02:00, așa că pe la 22 am pornit la atac.
 |
| Foto 1: Cuptorul buclucaș |
Am mers prima dată la Casa Băniei, ce adăpostește Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei. Lume multicică, dar nu cât să incomodeze și să facă experiența nocturnă neplăcută. Am început cu subsolul, unde am vizitat două expoziții legate de ritualul facerii pâinii, respectiv al muncilor agricole ca parte a ritmului vieții rurale.
Etajul mi-a plăcut infinit mai mult, expoziția de port popular, ceramică, scoarțe, ocupații tradiționale și obiecte religioase fiind mai bogată. Cu toate astea, am rămas cu un sentiment de "chestie dintr-asta avem și noi la țară", ceea ce nu demonstrează altceva decât faptul că zestrea muzeului este una destul de recentă, majorității pieselor, deși valoroase din punct de vedere cultural-artistic, lipsindu-le factorul istoric (timp).
 |
| Foto 2: Costum popular oltenesc |
În căutarea timpului am plecat și noi, pașii purtându-ne către Secția de Istorie, unde am găsit deschisă vizitatorilor o singură sală. Aceasta adăpostește o colecție de obiecte din argint provenită de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, dovadă de măiestrie în prelucrarea prețiosului metal. Noroc că n-au avut bijuterii, că am putut să ne desprindem relativ repede de acolo!
Ultima oprire a fost la Secția de Științele Naturii, unde ne-a întâmpinat un mamut sau, mai bine zis, colții lui, parte a expoziției Terra fossilis. Dacă la parter ne-am bucurat de puțină paleontologie, etajul a venit cu nenumărate surprize dintr-o Oltenie refăcută la scară mică din punct de vedere biologic, geologic sau turistic. Numeroase diorame cu animale existente sau dispărute din regiunea noastră, o peșteră (reconstituire după Peștera Muierii), materiale bi- și tridimensionale, ecosisteme, sisteme informatizate interactive, colecția de minerale, etc - dotarea muzeului mi s-a părut comparativă cu colecțiile din muzee de profil din vestul Europei. Puncte în plus a câștigat și pentru suflul modern resimțit la tot pasul. Și ca să nu zic că am plecat de la muzeu fără să învăț și eu ceva nou, am descoperit o specie de rozătoare de care nu mai auzisem niciodată până acum, și anume pârșul. :P
Aici am încheiat periplul muzeistic local, am aruncat bocceluța pe umăr și ne-am înturnat acasă bucuroși de vizită și mulțumiți, per total, că avem muzee cu care ne putem mândri. Abia aștept să se deschidă Secția de Istorie și Muzeul de Artă ca să avem o paletă și mai largă (și mai valoroasă) de muzee.
*Mai multe poze de la Secția de Etnografie (Casa Băniei), aici.
