Am plecat de acasa vineri, facand un scurt popas la o belvedere in Slatina (pentru curiosi: sus la Casa Casatoriilor), urmata de o vizita-fulger la manastirea de la Curtea de Arges si apoi o oprire la Cetatea Poenari. Pentru viteji, va anunt ca urcusul este infernal de greu (atentie la cele 1480 de trepte) si ca a incerca sa urcati fara a va lua macar o sticluta cu apa la voi este o mare tampenie (Dana stie! :P)! Dar cetatea ofera o priveliste minunata, asa ca merita sa investiti o durere zdravana de picioare, o deshidratare, o tahicardie si 2 lei, ca mine :D Ne-am continuat periplul cu Barajul Vidraru si ne-am afundat in Transfagarasan, cautand loc de campare.
Dupa indelungi dezbateri, hotarari si razgandiri, ne-am asezat cortul pe malul unui raulet, si fix cand am terminat de pregatit masa a inceput sa ploua, astfel incat am servit gratar la cort. Ploicica s-a transformat in furtuna de-a binelea, astfel incat, la cateva minute dupa ce am inchis ochii un pic, ne-am trezit cu rauletul crescut cu vreun metru (pe vertical, vreau sa zic), transformat in fluviu, curgand cu mare viteza prin cortul nostru. Am evacuat de urgenta "casa", scotand prin ploaie, apa si namol toate lucrurile din cort si ducandu-le la masina care, absolut neinspirat, ne astepta pe o costisa. Nu mai are sens sa va spun cat eram de uzi si de speriati, sau cum ne-am schimbat si am stat toata noaptea in masina (toti 4!), motaind, mai trezindu-ne, mai atipind iarasi.
Trezirea am dat-o pe la 6-7 dimineata, cand s-a oprit ploaia si am putut face evaluarea pagubelor: ce fusese odata uscat si curat se udase si murdarise de la toate lucrurile pe care le-am adus prin ploaie, din cort; masina era uda si ea (banchete, portbagaj, covorase); cort, paturi, saci de dormit, perne, haine, incaltari, totul arata ca dupa razboi. Pana am intins noi, fetele, paturile si sacii de dormit la uscat, baietii au intrat in rau sa spele cortul (care mai era si de imprumut). Am curatat ce mai putea fi salvat, am aruncat ce era irecuperabil. Am mancat din picioare. Dupa ce s-au mai zvantat cat de cat lucrurile, am strans tabara si am pornit spre Balea Lac.
Drumul a fost minunat, plin de peisaje superbe, de verde, de cascade, de nori printre noi sau noi printre nori...
Si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, asa a aratat Balea Lacul nostru:
Mai multe imagini, aici! :)
Tweet
