Dacă în urmă cu câteva săptămâni / zile ați primit de la mine mesaje pe Facebook, Twitter și alte rețele de socializare în care vă ceream ajutorul pentru competiția Biggest Baddest Bucket List by My Destination la care participam, voiam să vă anunț că s-a terminat (perioada de votare). Câștigătorii vor fi anunțați în 14 zile, dar până atunci am o datorie de onoare de a vă mulțumi vouă, celor care m-ați suportat în toată această perioadă, m-ați votat, ați distribuit postările mele despre competiție, ați scris pe blogurile voastre despre încercarea mea sau m-ați sprijinit afișând bannere. Am încercat, pe cât posibil, să mulțumesc fiecăruia, pentru că rezultatul final nu înseamnă altceva decât suma eforturilor voastre colective, pentru care vă sunt recunoscătoare.
Până voi primi niște statistici oficiale din partea organizatorilor, să vă las cu câteva date la care am momentan acces:
Poate va mai amintiti de aventura de pe Transfagarasan despre care v-am povestit aici. Daca nu va mai amintiti, luati-va cateva minute si cititi-o, ca sa avem toti acelasi punct de plecare. Sau daca va e lene tare, va fac eu un rezumat: 4 nebuni pe Transfagarasan, am pus cortul pe malul unei ape care s-a revarsat (peste noi), (n-)am dormit o noapte in masina, a doua zi am urcat la Balea Lac, moment in care am taiat povestirea brusc. Fiindca n-am vrut sa amestec muntele cu "marea"! De la Balea Lac ne-am scoborat de pe Transfagarasan si drum intins pana la ...Ocnele Mari! Fiindca acolo era Monica (al treilea dinte al Tridentului nostru) cu parintii in concediu, acolo era soare si puteam sa ne intindem si uscam toate lucrurile ude, acolo era strand (apa + soare = "mare") si erau gogosi infuriate :D
Plecasem de acasa pentru trei zile cu portbagajul plin de mancare: carnaraie (ca doar visam sa mancam gratar de trei ori pe zi), diverse plante care oricum erau irelevante pe langa carne (cartofi, porumb, rosii, ciuperci, etc) si tot felul de bunatati. Dar cum prima zi am fost vizitatori si am avut timp doar de un gratar (inainte de diluviu), a doua zi am fost pe drum si ne-am gratarit doar o data (seara, cand am ajuns la Ocne), pentru ultima zi ne ramasese o cantitate impresionanta de carne, oferta diversificata: mici, pulpe, carnati, piept de porc, ce doresti, ce poftesti! Dar ultima zi era zi scurta: de balaceala, de strans bagaje si corturi si plecat acasa! Gratarul de pranz/seara nu mai era cuprins in timeline, asa ca am decis sa facem...gratarul de dimineata! :D Asa ca pe la 7, inainte sa devina caldura (de la soare si de la gratar) insuportabila, am inceput sa punem carnea (si nu numai!) la sfarait. Rezultatul a fost unul...indestulator :D Desi ne-am cam chinuit un pic cu un gratar mic, motiv pentru care ne-ar prinde bine, pe viitor, unul mai mare, cum e cel oferit de www. campinggrill.ro pe blogul lui Chinezu ;)
Pacat ca nu ne-a dat in gand sa facem poze decat spre sfarsitul sesiunii de gratareala, dupa cum vedeti:
Disclaimer: Acest blog va câştiga grătarul de Camping Grill :D
Acum doua weekenduri am pornit cu o mica gasca nebuna in ceea ce, cu mana pe inima pot spune, a fost una dintre cele mai frumoase excursii (ca sa nu mai zic si "aventuri) din viata mea, pe Transfagarasan.
Am plecat de acasa vineri, facand un scurt popas la o belvedere in Slatina (pentru curiosi: sus la Casa Casatoriilor), urmata de o vizita-fulger la manastirea de la Curtea de Arges si apoi o oprire la Cetatea Poenari. Pentru viteji, va anunt ca urcusul este infernal de greu (atentie la cele 1480 de trepte) si ca a incerca sa urcati fara a va lua macar o sticluta cu apa la voi este o mare tampenie (Dana stie! :P)! Dar cetatea ofera o priveliste minunata, asa ca merita sa investiti o durere zdravana de picioare, o deshidratare, o tahicardie si 2 lei, ca mine :D Ne-am continuat periplul cu Barajul Vidraru si ne-am afundat in Transfagarasan, cautand loc de campare.
Dupa indelungi dezbateri, hotarari si razgandiri, ne-am asezat cortul pe malul unui raulet, si fix cand am terminat de pregatit masa a inceput sa ploua, astfel incat am servit gratar la cort. Ploicica s-a transformat in furtuna de-a binelea, astfel incat, la cateva minute dupa ce am inchis ochii un pic, ne-am trezit cu rauletul crescut cu vreun metru (pe vertical, vreau sa zic), transformat in fluviu, curgand cu mare viteza prin cortul nostru. Am evacuat de urgenta "casa", scotand prin ploaie, apa si namol toate lucrurile din cort si ducandu-le la masina care, absolut neinspirat, ne astepta pe o costisa. Nu mai are sens sa va spun cat eram de uzi si de speriati, sau cum ne-am schimbat si am stat toata noaptea in masina (toti 4!), motaind, mai trezindu-ne, mai atipind iarasi.
Trezirea am dat-o pe la 6-7 dimineata, cand s-a oprit ploaia si am putut face evaluarea pagubelor: ce fusese odata uscat si curat se udase si murdarise de la toate lucrurile pe care le-am adus prin ploaie, din cort; masina era uda si ea (banchete, portbagaj, covorase); cort, paturi, saci de dormit, perne, haine, incaltari, totul arata ca dupa razboi. Pana am intins noi, fetele, paturile si sacii de dormit la uscat, baietii au intrat in rau sa spele cortul (care mai era si de imprumut). Am curatat ce mai putea fi salvat, am aruncat ce era irecuperabil. Am mancat din picioare. Dupa ce s-au mai zvantat cat de cat lucrurile, am strans tabara si am pornit spre Balea Lac.
Drumul a fost minunat, plin de peisaje superbe, de verde, de cascade, de nori printre noi sau noi printre nori...
Si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, asa a aratat Balea Lacul nostru:
