Nu știu voi, dar eu cred că sufăr fie de paranoia, fie de sindromul maniaco-depresiv. Am ajuns la această concluzie după ce am depistat simptome ale maniei persecuției la mine, care este o manifestare a bolilor mai sus menționate. Acum, după cum bine știți, nu am studii sau cunoștințe foarte avansate în domeniul medicinei (bine, cunosc câteva persoane la Medicină), așa că să vă spun cum am ajuns la concluzia că am mania persecuției. Când sună cineva la telefonul fix / mobil (și mă refer aici la numere necunoscute),
la interfon sau bate la ușă, prima reacție este una ușor anxioasă. Lipsa cunoașterii și incertitudinea mă sperie. Cine ar putea fi? Ce treabă ar putea avea cu mine? Nesiguranță, neliniște, încordare, îngrijorare, tensiune și alte sinonime. Bine, acum să nu vă imaginați că stau în pat, cu ochi exoftalmici, privind spre telefon, dârdâind din toate încheieturile imaginându-mi pe cel sau pe cea care mă sună; iecsclus! E un gând rapid, care se derulează într-o fracțiune de secundă, dar destul de intens.
Așa am tresărit ieri, pe la ora prânzului, să zic, când am primit un telefon de la un număr pe care nu îl știam. Anume 0741804242. Vedeți voi mai jos de ce îl dau. După ce -biensur- mă gândesc ușor anxioasă cine o fi, dau să răspund. Se prezintă o domnișoară, nu îi rețin numele, spune că e de la BCR și că vrea să... ceva cu un sondaj, parcă, dar nu mai țin minte cu exactitate pentru că deja planificam în mintea mea cum să o expediez. Mă și întreabă, până să zic ceva, dacă sunt sau am fost clientă BCR. Zic că am fost, dar că nu mai sunt. Deci vorbeam deja de vreun minut, când îmi pune întrebarea de 20 de puncte, și anume dacă eu sunt Ilie Oana Andreea. N-apăi frumos așa, nici măcar nu mă căuta pe mine! Îi spun că Oana e sora și îi explic că acum nu pot vorbi la telefon, mă întreabă când să revină, eu zic pe la 6 (seara) și gata, conversatio finito.
Eu de aproape o săptămână sunt în casă (mai bine zis în pat), unde mă lupt cu o nenorocită de infecție a căilor respiratorii. Boala se manifestă, printre altele, cu somnolență sporită, așa că dorm cam toată ziua cu mici pauze (de masă, trebuie să recunosc). Și dormeam eu ca pruncul ieri, pe la 7 și ceva (seara), când iarăși mă sună de pe numărul cu pricina. Insuficient pentru a mă trezi, dar totuși a sunat. Astăzi, sâmbătă, pe la 10 și ceva (dimineața), iarăși. Suficient cât să-mi trezească o anume curiozitate: după ce program lucrează oamenii ăștia din marketingul telefonic, de sună și pe zi, și pe seara, și în weekend? Și ca să închei într-o notă de și mai mare curiozitate, căutați numărul de telefon în Google; eu am fost surprinsa...
