De câteva zile s-a dat drumul la circulație în sensul giratoriu de sub pasajul suprateran construit în zona Valea Vlăicii din Craiova, precum și pe bretele (pe margini, sub pasaj). Pentru că fostele treceri de pietoni nu puteau fi puse în aceleași locuri ca și până acum (ar fi însemnat să fie puse în buza sensului giratoriu), au fost redesenate la câteva sute de metri înainte de sens. Momentan, trecerea de pietoni pe care o folosesc cel mai des e cea care face legătura între Hotel Jiul (parcare) și Complexul Unirea, care e, după părerea mea, locul în care mașinile abia apucă să prindă ceva viteză și nu opresc nici în ruptul capului pentru un pieton care stă cuminte pe margine. Veți zice să pun piciorul pe trecere ca să oprească, dar mi se pare așa îngust locul și așa mare viteză cu care circulă mașinile încât mai degrabă aștept și câte 5 minute (s-a întâmplat) să se rărească mașinile decât să risc să mă ia una pe bot.
Așa și astăzi, îmi plasez fizicul impresionant la marginea trotuarului, flancată de doi moșorogi libidinoși cu aceeași intenție ca a mea: de a traversa strada. Trece un dric, urmat de o coloană de mașini din cortegiul funerar. Prima mașină care vine după cortegiu (îmi dau seama de asta pentru că nu mai are bandă neagră la oglindă) oprește, iar șoferul îmi face, zâmbitor, semn cu mâna să trec strada. Măi, să vezi că nu degeaba mi-am ondulat eu părul astăzi! Moșii libidinoși după mine pe sub pasaj, până ajungem să traversăm și celălalt sens. Cum mă pun la marginea trotuarului, cum prima mașină care venea oprește, iar șoferul îmi face, zâmbitor, semn cu mâna să trec strada. Ajunși pe trotuarul opus, unul dintre cei doi moși libidinoși îi spune celuilalt, suficient de tare încât să aud:
- Bă, numai mortu' nu opri la fata asta!
