Catalonia, un nou stat in Europa

          Un număr mare de manifestanți a ieșit ieri, cu ocazia Zilei Cataloniei, pe străzile Barcelonei pentru a cere un nou pact fiscal cu guvernul central și pentru a scărpina o mai veche mâncărime - independența regiunii (În funcție de sursă, numărul variază între șase sute de mii și două milioane de participanți). Sub sloganul Catalonia, un nou stat in Europa, mișcarea protestatară a atins un maxim istoric, adunând mai mulți manifestanți decât toate celelalte proteste organizate vreodată în acest scop. Dacă până acum separarea de Spania era un scop în sine, de această dată s-au invocat motive economice pentru declanșarea protestului. Conform CNN Mexic, Catalonia este - neașteptat, aș spune - regiunea spaniolă cea mai îndatorată, volumul datoriei sale în primul trimestru al lui 2012 fiind de aproape 30% din cele 145.000 milioane euro datorate de toate cele 17 comunități spaniole la un loc.

            N-am privit deloc la televizor în ultima perioadă (mint, m-am uitat la Too Cute pe Animal Planet), dar aș fi curioasă să știu dacă ați ochit vreo știre despre aceste proteste pe vreun post românesc de televiziune. Nu de alta, dar mi se pare mai de menționat decât "leapșa pe coco, rațele și vânătorii" din ograda internă...

Aseara am berit-o!

          Va amenintam in urma cu cateva saptamani ca tovarasul Chinez planuieste o vizita de lucru la Craiova. Dupa cum probabil va asteptati, sobra reuniune, ce face parte din campania #DrumulMingii, a avut loc aseara, fiind gazduita de Beraria Brauerei si sponsorizata de Bere Timisoreana. La intalnire au participat, pe langa domnul care, in ciuda faptului ca sustine ca are o alta nationalitate, e roman neaos - Chinezu, subsemnata, sora subsemnatei, Oana (nu-i pun link, stia ea de ce :P), Dragos Geornoiu, Alin Mechenici (+ un alt Alin), Gabriel Colita, Iulian Fira, Razvan - Neydamn, Marius - Freaktuning, Lucian - Ersonline, Dragos Stoenica - Mindwar, Alex Marzan - Manzu, Lucian Marin (bucurestean ajuns dintr-o alta intamplare pe taram oltenesc), Rares Cojocaru (pe care Anda Sosea l-a declarat, in lipsa (lipsa ei, adica), Mister-ul intalnirii. Ups, nu trebuia sa spun asta! :P), Marius - Blogatu, + un fotograf Craiova Forum al carui nume nu l-am retinut.
          Bun, acum ca am terminat cu procesul verbal, sa spun si cateva lucruri mai putin formal(e).
- Mi-a facut foarte mare placere sa il revad pe Cristi Chinezu, cu care nu m-am mai intersectat face-to-face de la NationalTweetMeet-ul de la Brasov. Am primit cu drag si salutarile aduse de el din partea flacailor din DreamTeamRo, pe care ii pup de la distanta!
- Tot cu drag i-am revazut pe Gabi Colita (care, alaturi de Blogatu, a spart gasca bautorilor de bere), Meke si Iulian, pe care ii stiam mai bine, dar pe care nu ii mai vazusem de mult.
- Am profitat de ocazie ca sa imi rezolv problemele in interes de serviciu cu Luci si Marius de la Craiova Forum :))))
- Am ramas placut impresionata de cateva persoane de la masa fie de care nu auzisem deloc (Dragos - care a scris foarte frumos despre intalnirea noastra aici), fie pe care ii stiam doar din online (Lucian Marin, Rares, Neydamn, Blogatu, Manzu, Mindwar).
- Nu mi-a placut mai deloc ca am fost foarte putini - nu cred ca am fost mai mult de 20 de persoane cu totul.
- S-a baut bere. La halba de 1l. Pentru baietii de la masa a fost o adevarata placere sadica sa ciocneasca din 5 in 5 minute doar ca sa ne chinuiasca pe noi, fetele, sa ridicam monstrii de halbe de la "sol". :))


          Ar mai fi multe de spus, dar (daca tot s-a minunat baietii de abilitatea noastra de a bea bere la halba de 1l, trebuie sa le mai spunem si ca...) fug sa vad Finala Cupei Regelui, meciul de fotbal dintre Barca si Real.


          Blaugrana al vent, un crit valent, tenim un nom, el sap tothom...BARCA!!! Visca Barcelona!

Inainte, inapoi

     La viata mea am stiut bine de tot cu numerele. Acum, de cativa ani, am mai uitat, din pacate, dar pana in clasa a 12-a (si vreo 1-2 ani dupa, cat inca imi mai functiona memoria) zbar-na-iam de matematica. Cam totul s-a dus, insa, pe apa Sambetei (de stiinta matematicii vorbesc, desigur) de cand am intrat la Facultatea de Litere. Tot din aceasta perioada dateaza si una dintre cele mai haioase intamplari legate de numere, mai exact de ora de la ceas. Mi-am amintit de ea din cauza schimbarii orare de ieri si e musai sa va povestesc!
     Cred ca am mai zis pe aici, dar repet cu drag: anul doi de facultate l-am petrecut, boem si fericit, la Barcelona, impreuna cu o ceata vesela. S-a intamplat sa mai gasesc o Dana la fel de ametita si aiurita ca si mine (asta am zis-o ca sa se simta si ea bine, eu nefiind nicidecum asa :P) cu care sa impart camera (si apoi apartamentul) cateva luni de zile bune. Printre lunile astea nu stiu cum s-a strecurat si octombrie, care a venit cu tot cu schimbarea obisnuita de ora. De cu seara ne-am interesat, am intrebat in dreapta si in stanga in ce sens se dau acele, inainte?, inapoi?, ni le-am dat, am schimbat ora si la calculator si la telefoane, ne-am setat alarmele in consecinta, totul ca sa nu intarziem a doua zi de dimineata la facultate.
     Suna alarmele. Ne trezim cu greu, ca in toate diminetile, dar parca asta era mai innegurata si mai obscura decat oricare de pana acum. Mancat, spalat, imbracat, pregatit ghiozdan si alte asemenea. Plecat de acasa pe o vreme mohorata, soare ioc, ochii tot carpiti de somn. Pe langa bloc, nimeni. Pe strada pustiu. Ajungem la statia de metrou, sufla vantul. Coboram la trenuri, singure. Ne asezam pe o bancuta in asteptarea metroului pierdut. Trec minute bune, nimic. Ridic ochii semi-inchisi spre tabela care anunta metrourile. Ora: 4:$%. Ma frec la ochi si ma mai uit o data! 4:$%. O bat pe Dana pe umar si ii arat tabela. Se freaca la ochi si apoi ii casca exponential pana la insuportabil. Ne retragem discret de pe peron. Sus, in statia de metrou, sufla vantul. Pe strada, pustiu. Pe langa bloc, nimeni. Urcam in camera noastra si ne bagam in pat imbracate in hainele de scoala. Adormim. Tocmai ne-am luat liber pentru restul zilei... :))

Barcelona Alegre!

Astazi sunt hoata, fur si titlul acestei postari si imaginea de pe pagina de Facebook a lui Esteve, colegul meu din AIESEC Universidad de Barcelona. Iertat sa imi fie, dar nu am putut sa rezist. Pentru cunoscatori, in imagine se vede una dintre intrarile in statia de metrou Catalunya din Barcelona. Locul, extrem de circulat, este populat cu vagabonzi, sculptori in doze de aluminiu, muzicanti ambulanti si alte persoane ce isi duc traiul de pe o zi pe alta.

Imaginea surprinde atitudinea vesela a catalanilor, care stiu sa se bucure de fiecare moment frumos pe care viata li-l ofera. Pentru ca sunt atat de putine... :)

Tweet

Life in Bcn - Jurnal de bord 18.06.2008

Mancai niste macaroane si-mi picara greu la stomac :P
Am avut o saptamana plina si ma asteapta una si mai incarcata.
Saptamana asta am avut examen, alalteri, la engleza (piece of cake) si ieri a trebuit sa predau eseul despre Atonement, o carte excelenta, scrisa cu o tehnica deosebita (recomand si filmul doar ca sa va bucurati de jocul "Gasiti cele 200.000 de diferente"). Am mai fost la cumparaturi (sau achizitionat, cum le spun eu), si m-am inoit cu un mp3 de 2GB (de care sunt foaaarte mandra, mai ales ca mi s-a parut, la 26 euro, destul de ieftinut) si un stick de la TDK de 8GB pt Oana (de care sunt si mai mandra, la cei 23 euro pe care i-am investit in (nu cheltuit pe) el). Si nu, nu ma laud, dar pun si preturile in cazul ca cineva "de acasa" citeste blogul asta cand n-are altceva mai bun de facut, si vrea sa ii aduc. Aseara am stat sa privesc Operación Triunfo (un fel de Big Brother combinat cu Megastar la nivel elevat) pana la 02:00. E frustrant sa vezi cat de profesionisti pot sa fie vesticii, ce spectacol pot face, ce experti au in juriu, si ei, la randul lor, parte din spectacol, si cat te poate prinde un asemenea show, si nu-ti mai dai seama cand au trecut 5 ore in fata televizorului. Si cand, intr-un final, te uiti la ceas, te gandesti ca ai stat 5 ore cu sufletu' la gura sa vezi cine va fi eliminat editia asta, sau cine castiga, ca ai ras de glumele lor si ai plans de lacrimile lor, ca ai cantat melodiile odata cu ei si ai tremurat in fata juriului ca si cum era in joc intreg viitorul tau...Anyway, 02:oo o'clock --> to sleep! Ma trezii de dimineata, bagai niste haine la masina, apoi iesii prin oras, vizitai Palau Güell, care, din pacate, era in renovari, si nu aveam acces decat "in pivnita", apoi venii aici la biblioteca sa ma plang blogului "ce de treaba am si bolnava sunt", sau "batrana", depinde de la bunica la bunica.
Asta a fost tot ce s a intamplat pana acum; uite ce am de facut de acum inainte:
Intr-o juma de ora tre sa ma intalnesc cu o EP-itza(cine stie cunoaste) sa isi dea testele de nivel la engleza si apoi directia sediu pentru sedinta de EB...sau mai bine zis, sedinta cu Albert. Maine (19 iunie) o sa stau in casa sa ma spal, epi, etc si sa mi fac bagajul, pentru ca maine noapte iau autobuzu´spre Madrid, unde ma asteapta MC Transition Party. Fiindca ajung acolo mai devreme de inceputul agendei si plec un pic mai tarziu de sfarsitul ei, o sa am timp sa fac si ceva turism pe cont propriu, asa ca maine va trebui sa-ncep sa-mi fac planurile si aranjamentele. Ma intorc in Barcelona pe 23 dimineata, si o sa am o zi de "descanso". Pe 24 e Sant Joan, si am auzit ca obiceiul locului e sa se faca in noaptea respectiva, "fiesta" pe plaja (m-a invitat my Phonetics friend). Apoi ziua urmatoare ma duc cu Dana la my Phonetics friend acasa sa ne faca paste si sa bem Bailey´s (eventual smoke some marijuana: propunerea lui-refuzul meu), iar ziua de dupa ziua asta a ramas ca mergem sa incercam sushi. Si in plan indepartat - Transition in @ si planificarea perioadei urmatoare...
Lots of things done and a whole lot more to do! Talk 2U soon, my friends!

A fi sau a nu fi...ERASMUS - continuare

M-am intors, dragi prieteni, pentru ca va ramasesem datoare cu ceva, si anume cu descrierea persoanelor pe care le am lasat in urma cand am plecat cu ERASMUS. Enumeram eu in lista mea de la ultima postare ca mi-a fost (si inca mai imi este) dor de familie, prieteni, colegi, pana si cunoscutilor incepusem sa le simt lipsa.
Voi incepe cu familia mea (God, I miss them), compusa din Mami (nume de cod pentru mama mea), Tati (nume de cod pentru tatal meu), Oana (numele surorii mele) si Cris (numele celei mai bune prietene - ca si parte din familie).

• Mami - poate sunt eu copilul ei, da´ nimeni si nimic n-o sa ma convinga vreodata ca exista vreo mama mai buna ca a mea :X Ca orice mama, uneori reuseste sa fie suficient de cicalitoare incat sa ma faca sa-mi retrag cuvintele, dar in inima mea stiu ca o sa ramana mereu amintirile cu ea, dovezile de iubire pe care mi le-a aratat, felul ala unic in care o mama isi rasfata copilul pe care il iubeste si siguranta ca, orice s-ar intampla, orice as face, ea va ramane langa mine neconditionat. M-a intrebat un coleg spaniol cum e mama mea...si m-am blocat! Mama mea e mama! Adica e exact cum ar trebui sa fie o mama! Acuma vorbesc de felul in care am perceput-o cand am vazut-o de Revelion, dupa ce petrecusem in Barcelona mai mult de 100 de zile fara ea. Era tandra si ma privea de parca toata lumea ei se invartea in jurul meu, de parca soarele rasarea si apunea cand clipeam eu din gene. Mami e profesoara si a vazut multi copii la viata ei, dar e atat de diferit sa ii "vezi" pe ai tai! Si ea o face cu tot ce poate da o mama mai bun. Saru´mana, Mami!
• Tati - e un smecher si jumatate:)) De el imi e cel mai dor din punct de vedere intelectual (opus lui Mami, care imi lipseste emotional si afectiv). Imi e dor de inteligenta lui, de spiritualitate, de aciditate/ironie. De la tati mi am mostenit "rautatea", dar tot de la el am un spirit diplomatic; mai exact, chit ca uneori spun cele mai crude adevaruri, reusesc sa le invelesc ori intr un strat de cuvinte aparent inofensive, fie intr-o subtilitate prin care interlocutorul sa nu-si dea seama ca este luat peste picior. Mi-e dor de tati fiindca era curios si ii placea sa invete(vezi calculator/laptop, imprimanta, telefon, internet, messenger, email, aparat foto, camera de filmat, xerox etc), si de cele mai multe ori nu mai era el "profesorul" (asta este si meseria lui), ci eu! Abia astept sa vin acasa, Tati, sa-mi arati ce-ai mai invatat :)
• Oana - pff, sa speram ca termin in cateva ore :P Oana e...foarte greu de descris in cuvinte! E cea care stie tot despre mine, si eu (cred/sper ca) stiu (aproape) tot despre ea. E destul de "lenesa" pana isi pune ordine in idei si un tzel pe care sa il urmeze, dar odata ce a clarificat aceste "issue"-uri, she goes for it! Momentan e in saptamana-oarba (cine stie cunoaste, cine nu, n-are importanta). E o fana a muzicii/filmului, e un fel de "guru" in domeniu, sau o enciclopedie ambulanta, cum o mai alint eu cateodata (probabil cand incerc sa obtin ceva de la ea:D). Cu ea aveam/am cele mai lungi discutii si cele mai aprinse dezbateri. De obicei nu avem aceleasi pareri si aparam fiecare idei cat mai contradictorii cu putinta, probabil de dragul dezbaterii in sine, de dragul gasirii argumentelor si a ingenuncherii (prin logica) a "adversarului". Ce-mi place la faptul ca e sora mea e ca oricat ne-am certa, tot trebuie sa ne impacam :)) Glumeam acuma! I-am compatimit mereu pe cei singuri la parinti pentru ca nu vor sti niciodata cum e sa imparti orice si sa se imparta cu tine. Poti sa faci asta cu un prieten, dar facand-o cu o sora/un frate ai certitudinea ca totul va fi sincer pana la sfarsit. Eu am cu cine, ba, am cu cine...
• Cris - e dovada vie ca, si daca as fi fost singura la parinti, tot as fi avut cu cine :P Ne cunoastem, dupa calculele mele, de 6 ani (prima zi de liceu), si suntem mai degraba complementare, decat asemanatoare. Cris e o persoana care evolueaza in permanenta, si norocul pe care-l am ca am putut sa o vad de-a lungul acestei "cresteri" perpetue e ca mi-am dat seama in ce fel ne-am pus amprenta una asupra celeilalte. E la fel de incapatanata ca Oana (adica mai degraba le cedez eu lor, decat ele mie) si replica favorita, cand imi incerc "gherutele" pe ea e ca "o intep":P Si chiar daca "inteapa", true friends will always be there...

Cam atata asta-seara, ca am obosit! Am scris trei randuri, dar mi-au venit in minte o sumedenie de amintiri cu ei, si rad aici, la biblioteca, de una singura :P Daca am calculat corect, in 3 saptamani o sa fiu acasa, printre ei, si o sa-mi gasesc alte subiecte despre care sa va scriu voua.

Pana la o noua intalnire, va urez: Buna seara, prieteni!

P.S.: explicatia pozei - de la stanga la dreapta: eu, Cris si Oana, in fata parcului de distractii de pe muntele Tibidabo, Barcelona

A fi sau a nu fi ... ERASMUS!

Hmmm, multi dintre noi zic: cutare a fost cu ERASMUS in nu-stiu-ce tara, tre´sa ma duc si eu, fie din ambitie proprie, fie ca sa nu se lase mai prejos, fie ca sa-si multumeasca vreun parinte mai orgolios. Eu am plecat din toate motivele de mai sus, si inca unele pe care nu le mai enumar aici.
Nebunia incepe odata ce esti acceptat: unde o sa stau?, unde o sa dorm?, ce o sa mananc?, cu ce ma duc?, n-o sa-mi ajunga banii, etc, si mii si mii de probleme marunte, pe care okii nostrii de copii (fiindca majoritatea, cand plecam, suntem doar niste copii) le vad ca pe cea mai mare problema a vietii lor. Pe mine m a ajuns norocu´(si vorba aia: norocul si l face omul) sa ajung pe meleaguri spaniole, tocmai in (prea) frumoasa Barcelona. Si am avut unde sta, unde dormi, am avut ce manca, cu ce ma duce si cu ce ma ntoarce, banii mi au ajuns pentru un trai (uneori simteam ca mai mult decat) decent. Problema mea aici au fost oamenii! Oamenii pe care i am lasat in urma si cei pe care i am gasit.
Despre cei pe care i am lasat in urma...eu sunt mai "mamoasa" asa din fire, si DA, mi a fost dor de toata familia, si de toti prietenii, si de toti colegii, pana si de toti cunoscutii mi a fost dor! Ce m-a socat, insa, a fost sa vad ca persoane ce par, la prima vedere, mult mai puternice si cu picioarele pe pamant, clakeaza din cauza dorului de cei dragi! Am avut toti ERASMUSii, cred, la viata noastra, zile depresive in care nu ne puteam ridica din pat, plangand dupa o gura de mancare facuta de mama, jurand ca plecam acasa cu primu´ avion...si eu la asta nu ma asteptam! Mie nu mi a zis nimeni ca e atat de greu departe, si ca ti se pune atat de des la incercare increderea in tine si taria de caracter...
Despre cei pe care i am gasit aici...in contra tuturor ideilor pe care noi, romanii, le avem despre vestici/occidentali (spanioli in particular), ei NU au idee despre limbi straine. Engleza=0 (a se citi "zero"). Nu spun ca toti! Dar marea majoritate...Du te vorbind engleza in piata mare, in Craiova, si iti jur ca te inteleg pana si mamaile alea de la tara, ba te mai si tocmesti cu ele...eu am fost martora. Apoi dpdv al modei (nu ca as fi eu Mama Omida a vestimentatiei romanesti, ba din contra, cat mai comod, cu atat mai bine, strig eu tare din tenisi), majoritatea sunt "friki": cu codite rasta, tatuaje, cercei, piercinguri care mai de care in locuri mai anormale (intre sprancene, in obraz, in nas(ca belciugu´), ba am vazut chiar si la ceafa unu´), cu zece haine de o suta de culori, pantalonii cu tur la genunki, fumand "chocolate" (care cred ca au mai mult decat doar tutun inauntru). Si as mai putea sa le gasesc mii de defecte pentru care nu i plac(desi exista si exemplare de treaba), dar momentan tre´ sa fug si inkid aici....

pe curand, prieteni....