Polivalenta in lumina. Oblemenco in intuneric

Aseară m-am ținut de promisiunea pe care mi-am făcut-o aici, pe blog (atunci când v-am povestit despre Campionatul Național de Știri Sportive), de a merge la Sala Polivalentă din Craiova, la meciurile echipelor de volei, handbal și baschet ale SCM U Craiova. Și bine am făcut, căci ambele echipe craiovene care au evoluat ieri (volei masculin și baschet masculin) au învins fără drept de apel. Putem spune că le-am purtat noroc! 

Am profitat de dorința tatei de a mă însoți și ne-am pus amândoi bocceluța pe umăr până la sală. Am început un pic cu stângul, căci la intrarea în parcarea Polivalentei stăteau grămezi de polițiști care nu te lăsau să intri în sutele de locuri rămase goale pentru că nu aveai invitație. Am parcat undeva la capătul planetei, acolo unde se înghesuiseră mașinile tuturor muritorilor de rând ca și noi, care veniseră să se bucure de spectacolul sportiv (și nu să se întristeze din cauza mitocăniei românești). Trag de aici concluzia că ridicăm săli de sport pentru public, dar le dotăm cu parcări private.

Ca să ajungem la casa de bilete am ocolit sala pe dinafară pe trei laturi (căci, din nou, nu o puteau construi cel mai aproape de calea de acces), am luat bilete (5 lei / persoană pentru ambele partide), am trecut prin două controale de securitate în care niște tanti polițiste mi-au făcut body-check și am intrat, în fine, în sală, după ce începuse primul set al partidei dintre echipele de volei masculin SCM U Craiova și CSM Agronomia București. Mai puțin au contat detaliile despre meci, pe care ai noștri l-au câștigat fără emoții, cu 3-0 la seturi, cât atmosfera incredibilă din moderna Polivalentă, unde câteva mii de oameni cântau, aplaudau, fluturau steaguri și își încurajau favoriții. 

După terminarea meciului de volei, pe teren au intrat pentru încălzire baschetbaliștii de la SCM U Craiova și CSS Giurgiu. Înaintea începerii partidei, corul de la Liceul de Artă a intonat imnul României, stricat pe alocuri de prezentatorul / moderatorul partidei. La baschet, spectacolul a fost total, publicul care a umplut sala (aproape 4000 de persoane) delirând atunci când Djurasovic a reușit 6 lovituri de 3 puncte consecutive sau când Bureau a făcut un slam dunk à la NBA. Pe finalul partidei, atunci când SCM avea un avantaj suficient în fața echipei adverse, pe teren au intrat doar jucători craioveni sub 23 de ani, care au dus scorul final la 84-70 pentru ai noștri.

Nu știu când au trecut aproape 4 ore de joc, n-am simțit nimic altceva decât mândrie pentru că locuiesc în orașul cu cei mai inimoși suporteri din țară. Îmi doresc să mă țină mult această plăcere pentru sport, să văd cât mai mulți cunoscuți la meciuri și sala cât mai plină.

La ieșire, în timp ce căutam mașina la capătul pământului, acolo unde o lăsaserăm, m-am mai întors o dată către Polivalentă pentru a-i face o poză și pe dinafară. Am surprins-o luminată, vie și împlinită, alături de un stadion Oblemenco gol, mort, uitat în întuneric, precum statuia celebrului jucător al Universității. Și-oricâtă bucurie aș fi avut în suflet, am simțit amarul suferinței oltene. Știința trebuie să renască!

PS: Cu cine mă văd data viitoare la meci? :)