Cat de departe mergem cu concurenta?

E o vorbă la americani care îmi place mult: "People aren't against you; they are for themselves" (un fel de "Be the best and fuck the rest" cu stil). Îmi place pentru ceea ce reprezintă, nici măcar n-aș vrea să sugerez că acest comportament, de altfel decent și normal, ar fi în vreun fel valabil pe legendarele plaiuri mioritice. Accept și mi se pare normal că fiecare dintre noi își dorește să fie cel mai bun / frumos / deștept dintr-un grup, să aibă mai mult succes decât X  sau mai mulți bani decât Y. În România, însă, din păcate, concurența este înțeleasă nu ca o cale de a evolua tu până la a-ți depăși rivalii dintr-un anumit domeniu, ci ca motiv pentru a-i defăima, calomnia și stropi cu noroi în goana ta nebună după izbândă. 

În lumea utopică în care trăiesc eu, oamenii își propun țeluri înalte și trag de ei ca să le atingă și depășească. În România, oamenii își propun țeluri mediocre și calcă totul în picioare pentru a ajunge acolo. Să nu uităm de o altă vorbă celebră la noi, care ne învață să ne facem frate cu dracul până trecem puntea. Degeaba suntem mai mulți care ne propunem același lucru; pare a fi mai important cine ajunge acolo primul, nicidecum nu contează drumul pe care a apucat-o sau cât de curat ajunge la capătul lui. Continuăm să încercăm să ne distingem, să ne individualizăm cumva, oricum. Și deși asta nu e neapărat un lucru rău, de cele mai multe ori nu e nici unul bun.

Prost înțeles și aplicat, excesul de competitivitate îi face pe unii să se hazardeze în acțiuni care îi scad exact în ochii celor care contează, adică ai publicului, ai cumpărătorilor, ai votanților etc (depinde de domeniu). Cum în ultimii ani m-am apropiat foarte tare de turism, voi da un exemplu bazat pe o întâmplare adevărată. Bineînțeles, nu voi da nume, deoarece folosesc acest caz doar ca exemplu și nu aș vrea să încalc principiul pe care îl enunțam la începutul articolului, "People aren't against you".

O agenție mică de turism din România intră pe o piață neexploatată. După o vreme, o agenție mare de turism intră pe aceeași piață (întâmplare sau nu), preluând mare parte din turiștii români care aleg acea destinație. Agenția mică începe să acuze agenția mare că i-a furat destinația, că și-a însușit ideile de trasee și excursii etc. În loc să încerce să își câștige clienții prin evidențierea punctelor forte ale ofertei proprii, membrii agenției mici defăimează în mod repetat cealaltă agenție în fața turiștilor ("hoții ăia", "ăia mi-au furat ideile", "cea mai mare greșeală pe care puteți s-o faceți este să vă duceți vreodată cu ăia", "ăia își bat joc de turiști" - citate exacte). Motiv pentru care (mă) au un client în minus.

via knowyourmeme.com

Deși mulți o văd cu ochi răi, concurența e șansa noastră să creștem, să evoluăm, să ne dezvoltăm, să ne atingem scopurile, să ne amplificăm rezultatele și să nu ne plafonăm. Competitivitatea ajută la creșterea calității și a standardelor și contribuie decisiv la acel je ne sais quoi care atrage cumpărătorul (mai puțin stilizat-romantic numit valoare adăugată). De asemenea, potențialul de creștere în viitor și de maximizare a performanțelor este un alt aspect care derivă din avantajul competitiv. Mai avem de evoluat până să înțelegem că o piață liberă nu poate performa dacă nu există concurență loială în condiții loiale. Iar dacă tu vrei să-ți atingi scopul cu orice preț și prin orice mijloace...you're doing it wrong!