Mosu' cu Mercedes

Nu știm exact cum îl cheamă, dar noi, în familie, așa îi zicem: moșu' cu Mercedes din blocu' din față. Pe moșu' cu Mercedes l-am găsit aici când ne-am mutat noi în cartier, acum 15-20 de ani. Pe atunci era tot moș, dar mai tânăr, și umbla vorba prin vecini că fusese cineva prin armată în tinerețea lui. De când îl știu eu, moșul a avut două ocupații principale: prima era să meșterească toată ziua la rabla de Mercedes, pe care nu am văzut-o niciodată scoasă din parcare sau funcționând, iar a doua era să lucreze în grădina din fața blocului.

La un moment dat, Mercedesul a dispărut, dar numele a rămas lipsit de imaginea omului, căci nu puteam acum să începem să-i spunem moșu' din grădină; dintr-ăștia erau mai mulți și exista riscul să creăm o confuzie. De atunci, pe moșu' cu Mercedes îl vezi zi lumină în grădină săpând, greblând, tăind vița de vie sau trandafirii sau învelind smochinii în folie de plastic înainte de venirea iernii. E un fel de parte integrantă a cartierului, așa cum treci pe stradă și vezi blocurile sau centrala sau parcarea, așa îl vezi negreșit și pe el suit pe o scăriță, în grădină, tăind vârfurile câte unui copac, sau înșirând o grămadă de metale, scule și alte inutilități prin curtea blocului, pritocindu-le, sucindu-le, dar nearuncând niciodată nimic.

Săptămâna trecută vine mama acasă și zice: Hai să vă spun ce s-a întâmplat cu moșu' cu Mercedes! Iertat să-mi fie, dar m-am gândit la ce-i mai rău. Continuă mama: Mă întâlnii cu domnu' Jean (vecin de cvartal cu noi și de bloc cu moșu'), care îmi povesti că venea acasă de la serviciu și l-a găsit pe moș în grădină, suit pe scară. L-a salutat, moșu' s-a întors să-l salute înapoi și a alunecat de pe scară și-a căzut, noroc că nu s-a lovit la cap sau altundeva, că a aterizat exact lângă o grămadă de pietre strânse acolo, în curte. Și zice Jean, e nebun, doamnă, are 88 de ani și n-are stare. L-am dus cu un vecin la spital, a stat o noapte să îi facă doctorii analizele și a doua zi a sunat după nevastă-sa, să vină să-l ia, că nu mai vrea să stea în spital. De a trebuit să o suim pe babă în mașină, s-o ducem la spital, să semneze că-l ia pe moș acasă pe răspunderea lor.

N-au trecut 3 zile, că iar se întâlnește mama cu dom Jean în parcare. - Doamnă, zice, să vedeți ce-a mai făcut nebunul de moș. În spațiul dintre două blocuri avea strânse niște mormane de fierotenii, și s-a băgat acolo să scoată ceva și-au căzut alea pe el. Noroc că a auzit o vecină zgomot și a fugit repede și s-a strecurat după el acolo; abia l-a tras afară, că avea o menghină căzută peste el. Dar a zis moșul că nu-l doare nimic, nici nu s-au mai dus cu el la spital.

Nu mai departe de ieri vine mama și începe: Haideți să vă povestesc! Deja știam, undeva în sufletul meu, că ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, și așteptam să aud vestea, convinsă fiind că ori iar i s-a întâmplat ceva moșului, ori s-a dus direct în lumea drepților. Continuă mama: Acuma când venii de la școală, trecui prin față pe la centrală și ce credeți că văzui? Toți, în cor: - Ce? - Pe moș, suit pe scară, tăia vârfurile de la smochin!