Rezultate concurs de atentie

Dragii mei, e semn că v-ați pierdut spiritul ludic dacă n-ați vrut să participați în număr mai mare la concursul de atenție cu premii imaginare pe care l-am organizat marți. :P Îi mulțumesc lui Noemi, singura care a respectat mot-a-mot cerințele din articol, dar și celor care și-au încercat norocul pe mess sau Facebook. Din păcate, nimeni nu a descoperit produsele alimentare aruncate în nucul din fața blocului de anumiți vecini de-ai mei mai de la țară, astfel încât cele 10 puncte virtuale pe care voiam să le dau ca premiu se reportează pentru următorul concurs. 

Ca să nu vă mai țin ca pe ace, ecce rezolvarea:

Concurs de atentie cu premii imaginare

Vă arăt o fotografie făcută de mine azi dimineață. În imagine am surprins nucul din spatele blocului în care stau (în cartierul Rovine din Craiova). În nuc se află 2-3 chestii care n-ar trebui să se afle acolo, în speță produse alimentare, aruncate de vecinii de deasupra (fie de cei de la etajul 3, fie de cei de la etajul 4, încă nu am identificat). Concursul cu premii imaginare (sau cu aplauze, cu 10 puncte virtuale sau alte asemenea recompense care nu mă obligă la nimic) presupune următoarele:

- dați un mail la danailie2004[@]yahoo[.]com cu subiectul "Niște* vecini de-ai tăi sunt ____" (și aici puneți voi ce cuvânt vreți, da să fie haios, gen sonați, aschilopați, etc);

Dragi anumiti parinti, sunteti prosti

Mai deunăzi am dat întâmplător peste niște articole haioase (le-am căutat, dar nu le mai găsesc) în care niște mămici bloggerițe povesteau ce sfaturi primesc ele de la babele de pe stradă / din parc / de oriunde atunci când ies cu copiii la plimbare. De la "Pune-i căciulița în cap că e prea frig" până la "Scoate-i căciulița din cap că e prea cald" și de la superstiția de a nu tăia unghiile nou născutului, să nu-i fugă norocul, până la cea de a-i pune copilului nebotezat un cuțitaș sub pernă, să-l apere de duhuri rele, le-am citit pe toate și m-am amuzat copios. Le-am dat dreptate mămicilor respective când spuneau că nimeni nu îi vrea binele copilului mai mult decât părinții și că aceștia știu ce e cel mai bine pentru copilul lor (asta până la vârsta la care copilul începe să creadă că știe sau chiar știe el însuși ce e mai bine pentru sine). Și am crezut asta până când m-am uitat pe geam și am constatat cu stupoare că unii părinți - iertat să-mi fie că o zic așa pe șleau - sunt chiar proști. Acum să vă explic ce mă face pe mine, persoană care abia rezistă 5 minute în preajma unui borac, să mă revolt în acest fel.

Mosu' cu Mercedes

Nu știm exact cum îl cheamă, dar noi, în familie, așa îi zicem: moșu' cu Mercedes din blocu' din față. Pe moșu' cu Mercedes l-am găsit aici când ne-am mutat noi în cartier, acum 15-20 de ani. Pe atunci era tot moș, dar mai tânăr, și umbla vorba prin vecini că fusese cineva prin armată în tinerețea lui. De când îl știu eu, moșul a avut două ocupații principale: prima era să meșterească toată ziua la rabla de Mercedes, pe care nu am văzut-o niciodată scoasă din parcare sau funcționând, iar a doua era să lucreze în grădina din fața blocului.

La un moment dat, Mercedesul a dispărut, dar numele a rămas lipsit de imaginea omului, căci nu puteam acum să începem să-i spunem moșu' din grădină; dintr-ăștia erau mai mulți și exista riscul să creăm o confuzie. De atunci, pe moșu' cu Mercedes îl vezi zi lumină în grădină săpând, greblând, tăind vița de vie sau trandafirii sau învelind smochinii în folie de plastic înainte de venirea iernii. E un fel de parte integrantă a cartierului, așa cum treci pe stradă și vezi blocurile sau centrala sau parcarea, așa îl vezi negreșit și pe el suit pe o scăriță, în grădină, tăind vârfurile câte unui copac, sau înșirând o grămadă de metale, scule și alte inutilități prin curtea blocului, pritocindu-le, sucindu-le, dar nearuncând niciodată nimic.

Zilele Craiovei 2012 (2)

A început sărbătoarea în Craiova de, iaca, patru zile deja, și abia astăzi am ajuns să dau o tură prin centrul orașului. Ce-i drept, marți seara, întorcându-mă acasă, am făcut un mic ocol prin părculețul de la Poșta din Rovine, unde câteva sute (mii?) de oameni se strânseseră să se bucure de prima ediție a Zilelor Craiovei în care Ansamblul Maria Tănase și corturile cu mici, bere și chiurtoș colaci au poposit și pe strada noastră. Cum spuneam și aici, mi se pare o inițiativă bună această descentralizare a evenimentelor, căci, în fond și la urma urmei, e sărbătoarea orașului și toți, până la ultimul craiovean, ar trebui să aibă șansa să se bucure de ea. (Și s-a văzut nu numai în parcul cu pricina, ci și pe toate străzile cartierului, unde ieșiseră la plimbare toți rovinenii ca pe ștrase.) Așadar marți doar am traversat mulțimea prin mirosuri diverse de mâncare, dulciuri și oameni mai puțin prietenoși cu apa și săpunul, dar - cum probabil vă așteptați - nu am stat să ascult concertul și m-am îndreptat spre casă.

Astăzi am dat o raită scurtă pe centru, nici acum n-am stat mult, doar am trecut și am împușcat câteva poze. Ce am surprins? 

1. În Piața Mihai Viteazul se amplasa o scenă pentru concerte, iar Biblioteca Județeană Aman montase deja două biblioteci stradale (asta mică și goală și una mai mare, cam cât un dulap, în care se aflau câteva cărți). Mai multe despre acest proiect, aici.

2. Începând din piață, pe Unirii în jos, puzderie de corturi și tarabe cu diverse, de la mâncare la haine, flori, bijuuri și altele.

3. În English Park am dat peste târgul de bijuterii handmade, unde am găsit-o și pe Mika (să știți că are produse frumoase și la reducere, domnișoarelor și doamnelor!).

4. Pe esplanada de la teatru aveam corturi în care începuseră să se instaleze meșterii populari (oale ceramice și mâncărică, deocamdată).

5. Tot la teatru, dar mai jos, spre Aleea Personalităților, erau câteva carusele pentru copii.

6. Pe A. I. Cuza, de la Teatru până la Universitate, erau expuse mașini din Salonul Auto. Cum zicea Freaktuning pe Twitter, cam greu să te mai sui într-o mașină care a stat o zi întreagă în mirosul de mici și friptură venit de la imediat vecinele grătare.

7. Pe A.I. Cuza, de la Piața Mihai Viteazul înspre Carol, alte corturi cu de toate, de la obiecte bisericești la brânzeturi, cărnăraie, prăjituri de tăti felurile, încălțăminte, îmbrăcăminte etc.

Aventuri cu un curier

          Joi găsesc în poartă - la adresa din buletin, nu la cea la care locuiesc propriu-zis - un fluturaș (adresat mie) de la cei de la Fan Courier, pe care scria "V-am căutat" și un număr de telefon. Sun la numărul respectiv de telefon și vorbesc cu un domn căruia îi explic că la adresa de pe colet nu o să găsească niciodată pe nimeni. Își notează adresa de la bloc (din Rovine), dar mă anunță că nu poate veni astăzi (joi) să mi-l aducă, pentru că deja coletul nu mai e la el, ci la sediu (depozit). Mă roagă să mă gândesc dacă pot să mă duc până acolo (pe la Electro) să îl ridic. Caut să găsesc pe cineva care să mă ducă, nu găsesc, mai eram și răcită, așa că îl sun pe nene să îi spun că nu pot să ajung, așa că să-mi aducă coletul a doua zi (vineri) la adresa pe care i-o furnizasem anterior (în Rovine). Bine, așa rămâne. După vreo jumătate de oră îmi dau seamă că vineri e toată lumea la serviciu și că nu e nimeni acasă, deci îl sun iar pe domnul cu pricina, îmi cer toate scuzele corespunzătoare și îl rog să noteze adresa de la job (prin centru). Zis și făcut. 

          Vineri dimineață. Veste de ultimă oră - avem liber de la lucru, nimeni la birou. După vreo jumătate de oră îmi dau seama că trebuie să îmi ajungă coletul acolo. Sun pe domnul de la Fan Courier (deja spășita), care îmi spune că nu mai e la dânsul coletul, ci la alt coleg. Mai mult decât drăguț, domnul mă roagă să îl sun a doua zi (sâmbătă) de dimineață (pe la 8) și să îi spun unde să-mi aducă coletul plimbăreț. 

          Sâmbătă dimineață. Răgușită după somn și de la răceală, mă sperii singură de vocea-mi aproape de bărbat. Mă oblig să deschid ochii la 8 și să îl sun pe Dl. Salvator. Îmi cere adresa unde să îmi aducă poznașul colet. Îi dau -iarăși- adresa de acasă (din Rovine). Întreb când să îl aștept. Până în 12. Deja mă gândeam să-i dau și lui ceva pentru deranjul pe care l-am provocat, dar...n-a mai ajuns nici până acum.

          Nu e cine știe ce valoare în ăl colet, dar parcă l-aș vrea. Întrebarea este: să îl mai sun pe nenea sau nu?