Despre Festivalul de Rock, Jazz, Folk de la Craiova

     La ultima seara a Festivalului de Rock, Jazz, Folk de la Craiova am fost invitata de Anda si nu am facut deloc rau ca am acceptat. Desi ar merita sa scriu o postzilla despre concert, planul e sa ma rezum la momentele-cheie, dar sunt atatea intamplari de care imi amintesc cu placere incat cred ca nu voi reusi...Sa vedem ce-o iesi!
     Ne-am strecurat inainte de 7 si ne-am ocupat locurile (prea inguste) de la loja din dreapta, dar a durat destul de multicel pana sa se umple sala si sa inceapa concertul. Pe scena au urcat Gabriel Vladut si Nikos Temistocle, care au fost moderatorii festivalului pe durata intregii seri, alaturi de Dorin Margarit, directorul Casei de Cultura a Studentilor din Craiova si Florin Sisu, redactor muzical la Radio Oltenia Craiova, care au spus cateva cuvinte despre istoria Festivalului.
     Inainte de "greii" pe care ii astepta toata lumea cu infierbantare au urcat pe scena Bodgan Grosu (si prietenii) si fetele de la "Haisis" (acum, cercetand pentru acest articol, aflu ca trupa se numeste "High Seas", nu "Hi, Sis" sau "High Sis", cum am banuit aseara), ambele surprize foarte placute pentru mine. 
     Nicu Alifantis si Alexandru Andries au emotionat, entuziasmat si impresionat publicul craiovean cu piese, 2 voci si 2 chitare minunate. Prieteni si dincolo de scena, cei doi au facut un tandem omogen, iar publicul a fost al treilea "cantaret", facandu-le competitie serioasa celor 2 de pe scena. Personal nu eram foarte familiara cu melodiile lui Andries (nu o stiam decat pe "La televizor"), dar pe Alifantis l-am ajutat cu vocea cat am putut, mai ales la "Emotie de toamna", "Umbra", Piata Romana nr. 9" sau "Ce bine ca esti".
     Daca pana aici totul a fost "obisnuit", trebuia sa o fi vazut pe Anda cum radea de ochii mei cascati progresiv pe masura ce isi faceau intrarea cei de la Cargo. Si nu pentru ca ar fi de pe alta planeta, dar forta emanata de ei parea ca are efecte supranaturale si asupra unei parti considerabile din public. Rockerimea infierbantata a Craiovei e acaparat portiunea din fata scenei si de aici provine uimirea mea, preponderent anatomico-medicala. Toti pletosii au inceput sa efectueze, in mare, trei miscari, dintre care doua din cap. Prima miscare din cap este cea supranumita (de mine) miscarea mixerului, in care capul se roteste ca si cum ar urma dunga imaginara a unui cerc desenat pe o foaie mentinuta in plan vertical (doar ca mixerul urmareste dunga imaginara a unui cerc desenat pe o foaie mentinuta in plan orizontal, dar va dati voi seama la ce ma refer). Pentru a doua miscare din cap nu am gasit o denumire reprezentativa, dar este vorba de fata-spate sau inainte si-napoi. Ambele miscari din cap m-au facut sa tremur de frica pentru ca aveam senzatia ca din moment in moment urma sa li se desprinda dura mater-ul si sa vezi atunci distractie! A treia miscare era una corporala browniana, supranumita pogo sau moseala. In invartecusurile lor, unul dintre rockeri a dat cu parul peste tigara altuia si cateva secunde am putut sa vad urme incandescende urcand agale catre crestetul capului sau. Apoi si-a mai vanturat pleata de cateva ori si s-a stins jarul. Dar asta a fost spectacolul din multime. Sus, pe scena, nici baietii de la Cargo nu s-au lasat mai prejos. Si-au fluturat degetele mijlocii, au antrenat publicul, i-au rugat sa cante "mai cu suflet", aratand reprezentativ catre zona inghinala si au facut cate si mai cate trasnai. Au si cantat, ce-i drept; cunoscatorii zic ca bine. Eu nu neg, ba chiar intaresc, zicand ca mi-a placut concertul si atmosfera pe care au reusit sa o creeze. Desi la inceputul concertului am declarat ca nu stiu decat o singura melodie de la Cargo, si anume cea mai lenta ("Daca ploaia s-ar opri"), pe masura ce ascultam melodiile mi-am dat seama ca mai stiam si cateva din cele mai zbuciumate (gen "Nu pot trai fara tine" sau "Baga-ti mintile-n cap). Am iesit inainte de bis, ca sa evitam ambuteiajele care cu siguranta s-ar fi creat la final, dar am plecat cu zambetul pe buze. Me liked it! :)

Miss Romania la concertul Krypton

     Am ramas in urma cu articolele de pe blog, iar de cateva zile ma tot tin sa nu uit sa scriu despre ultimele "ieseli" sociale la care am luat parte, dar niciodata nu imi fac timpul necesar. Asa ca astazi mi-am eliberat cateva ore in agenda ca sa scriu pe blog. Da, am zis bine, ORE, pentru ca aseara, la concertul Krypton din Cafe Play (la care am ajuns prin curtoazia Andei), am luat multe notite care trebuie neaparat puse "pe hartie". :P
     Am ajuns la locul cu pricina in jurul orei 9 fara un sfert, concertul fiind anuntat pentru ora 9. De asteptat, de altfel, a inceput, propriu-zis, la 10, iar baietii au avut un start cam timid, in ciuda faptului ca prima piesa a fost singura din repertoriul lor (din vechiul lor repertoriu, de pe vremea Fodorului) pe care o stia publicul: "Iti mai aduci aminte". Piesele proprii au alternat cu interpretari ale altor melodii, printre care "Supergirl" (Reamonn) sau "This Love" (Maroon 5), care au reusit sa mai antreneze publicul. Eugen Mihaiescu, chitaristul formatiei, a asigurat cel mai bine interactiunea cu publicul si, la sfarsitul primelor 45 de minute de spectacol, i-a prezentat pe ceilalti componenti ai trupei: Fernando (tobe), Catalin (bas) si... Florin - Miss Romania (voce).

     Bineinteles ca nu putem trece peste momentul "Miss Romania" fara sa facem si noi cateva remarce si observatii mai mult ironice si mai putin subtile. Baiat frumos, cu o oarecare carisma data de un zambet si niste gropite care au cam provocat oarecare tremurici la o masa exclusiv feminina alaturata noua, Florin, cunoscut si de la emisiunea Megastar, a demonstrat o voce bunicica. Problemele au survenit acolo unde cei sau cele din public si-ar fi dorit sa vada mai mult un artist si mai putin un cochet care "simpte" muzica, inchide ochii atunci cand canta, are abilitati de dans din sold, gadila chitara, bea apa si lasa sticla sa ii alunece delicat si senzual din mana si multe alte rautacisme pe care nu mi le mai amintesc acum. Concluzia noastra e, ca peste vreo 10 ani, cand va fi mai barbat decat baiat, Florin va fi un artist desavarsit!

     Dar sa revenim la spectacol! Dupa o pauza de vreo 20-25 de minute, Krypton-ii au revenit la instrumente si ne-au mai binedispus cu ceva cover-uri: "It's my life" (Bon Jovi), "I feel good" (James Brown) sau "Let me entertain you" (Robbie Williams). Publicul a intrat in delir atunci cand a fost invitat in fata nimeni-altul decat craioveanul nostru, Claudiu Mirea, care a fost aplaudat la scena deschisa (daca putem zice asta in absenta unei scene :P). Finalul a fost unul circular, cantandu-se din nou, de data asta impreuna cu publicul animat, "Iti mai aduci aminte". S-a cerut bis, Eugen (care trebuie sa recunosc ca m-a cucerit) a glumit pe tema asemanarii dintre bis si miss, iar trupa a mai cantat vreo 2 piese pana sa plece definitiv "in culise".

     Subiectiv si fara sa ma pricep prea mult, reprezentatia per total mi s-a parut a fi una bunicica, punctand excelentele prestatii ale lui Eugen (atat ca prezenta cat si ca minuni scoase din chitara electrica) si Fernando (care a facut-o pe Oana sa planga dupa un set de tobe - cadou de Craciun). Pentru dovezi cu privire la parerea noastra despre Miss (adica filmulete de la concert), va invit sa aruncati un ochi aici. Pozele le gasiti aici!