Concert Proconsul in Cafe Teatru Play

          Ultima zi din aprilie a fost una semi-nebună, căci am plecat de la serviciu la un grătar, doar că să fug de la grătar în Play, la invitația Corinei, la concertul Proconsul. Ca de obicei, barul a fost arhiplin pentru ultimul concert anunțat în această primăvară, în ciuda prețului biletului de intrare, care a fost aproape dublu față de cele cu care ne obișnuisem deja. Lucru explicabil, ținând cont că veneau cei de la Proconsul, și nu un no-name oarecare. Inexplicabil, dacă ne gândim la istoria și activitatea recentă a trupei. Dar deja am disecat prea în amănunt problema și să continuăm povestirea, zic...

          Ne-am luat cuminți locul la o masă prea în spate pentru gustul nostru, de unde numai în picioare puteam vedea "scena", dar ce sacrificii nu facem noi pentru artă... Trupa a apărut fașionabil de târziu, cam la o jumătate de ceas de la ora anunțată pe afiș, și încă de la primele melodii "de încălzire" vocea lui Bodo a făcut localul să răsune. Și, pe lângă a lui, glasurile adunate ale tuturor celor prezenți, care au creat o atmosferă excelentă, cântând și dansând încontinuu. 

          Melodiile românești au fost curând înlocuite cu cover-uri după piese celebre, precum Let Me Entertain You, Baila Morena, With or Without You sau Personal Jesus. Vocea lui Bodo a primat iarăși, făcând în repetate rânduri să mi se zburlească pielea pe mine. Cu toate astea, niciodată cântecele altuia, cântate în altă limbă, nu vor suna la fel de bine ca cele proprii, interpretate în limba ta, așa că ne-a fost greu să înțelegem de unde preferința pentru acele melodii, când au rămas necântate câteva piese Proconsul foarte cunoscute, cerute de public. Dintre piesele consacrate ale trupei, am fredonat și eu Cerul, De la ruși vine ploaia, Mi-ai luat inima, Zbor, Nu mi-e bine fără tine sau Ce dacă mă doare. Și poate și altele, dar nu mi-am notat tot set-list-ul și am uitat.

          Atmosfera extraordinară a fost completată de public. Dacă de obicei pe la concerte domnișoarele și doamnele sunt mai cântăcioase, de data asta am văzut și o grămadă de domni respectabili cântând cu gura până la urechi sau mișcându-se lasciv (vezi minutul 4:55 din filmulețul de mai jos). Și aici, dovada unei seri excelente:

Alexandrina Hristov - artist si om

Mare mi-a fost surpriza ca săptămâna trecută să zic Alexandrina Hristov și mulți să dea din umeri. Mie o săptămână mi-a luat doar ca să mă pregătesc psihic pentru concertul de aseară, despre care, deși am plecat cu zâmbetul pe buze de la el, parcă mai am și câte ceva de comentat.
În jurul orei 22, Cafe Teatru Play era deja neîncăpător. Alexandrina s-a strecurat printre mese și și-a ocupat locul la pian cu ușurința cuiva obișnuit cu scena și cu microfonul, dar și cu sfiala unui om modest. Prezență elegantă, impresionantă prin simplitate. Familiară cu publicul, ca și cum, la un karaoke între prieteni, ar fi venit rândul ei să iasă în față. Publicul cuminte și ascultător, pe alocuri prietenos și glumeț, la final vulcanic prin ropote de aplauze.
Română, franceză, rusă, toate se îmbinau într-o armonie pentru care biletul tăiat la intrare părea derizoriu de ieftin. O voce de aur. O voce care și-a găsit locul și care îl exploatează la maxim. Știe perfect ce fel de muzică i se potrivește. De fapt, e oarecum invers. Ea inventează muzica astfel încât să îi vină ca o mănușă. Am auzit voci criticând faptul că melodiile sună la fel. Nu le contrazic, și eu am trăit cu sentimentul că am auzit (cu mici excepții) o melodie pe repeat. Dar melodia aia a fost sublimă. :)
În final, deși fără cusur ca artistă, Alexandrina ne-a intrat pe sub piele cu umanitatea ei. Oamenii uită, iar ea ne-a repetat de câteva ori bune că nu știe ce să ne mai cânte, astfel încât multe piese au fost on request. Noroc de un public connaiseur, noroc de o artistă cu voce de diavol. Sau era spiriduș?

Martie, luna culturala

     Martie a venit, desi nu de mult, cu destule schimbari si momente inovatoare. Au trecut vaj-vaj 1 si 8 martie, martisoare, flori, centrul orasului forfotind de oameni. Craiova - oras furnicar. Program monoton (servici, uneori facultate, casa si, de cele mai multe ori, o oboseala crunta prefacuta in somn). Noroc ca fetele nu m-au lasat sa ma afund in monotonie si au facut din martie luna cu cel mai "cultural" inceput de pana acum.
     Anda ne-a fost gazda (buna, ca de obicei) pentru seara de film. Dupa cateva incercari nereusite (tehnologia uraste fetele si fetele urasc tehnologia!), am reusit sa vedem Brideshead Revisited, un film destul de bun - sau care noua ne-a placut destul de mult. O poveste de dragoste incalcita intre 2 barbati si o femeie, dintre care protagonistul, Charles Ryder, parea cel mai nevinovat. La impresia asta isi aduce aportul in procent semnificativ si faptul ca rolul sau e interpretat de Matthew Goode, actor cu o oarecare eleganta si candoare, cu niste ochi de copil, despre care pot spune ca, daca as incerca sa il caracterizez printr-un singur cuvant (si nu o sa ma refer aici la calitatile sale actoricesti), m-as opri la "neprihanit". :))
     Miercuri mi-am continuat periplurile si am fost cu Pisicu' in Play, la spectacolul lui Vlad Grigorescu, Blind. Desi m-am amuzat destul de tare, fiind 'in the spotlight' pentru o bucata buna din reprezentatie, parca nu m-am mai distrat atat de tare ca aici. Fata de Stand Up Magic-ul la care am fost luna trecuta cu fetele, Blind mi s-a parut mult mai putin impresionant, ca sa nu mai spun ca mi s-a parut si mult mai scurt. Lui Vlad nu i-au mai iesit chiar toate momentele, pe cateva dintre ele am inceput sa mi le explic (asta si datorita Pisicului, care e fan The Mentalist si care imi tot spulbera speranta ca magia exista de facto), si chiar si unele glumite mi se pareau deja cunocute. Cu toate astea, va recomand sa incercati macar o data un astfel de spectacol! :)
     Si ultimul (dar nu cel din urma) eveniment de pe lista cu 'ieseli' s-a consumat aseara. Nu degeaba am zis eu 'consumat', caci parca a fost ca o bricheta fara prea mult gaz. Cu privire la "Fragil"-ul Ralucai Paun mi-am facut o idee mai mult dupa afis, dar era o idee buna. Piesa de teatru se mai bucura si de jocul actorilor Iulia Colan, pe care nu o vazusem niciodata, dar pe care mi-o imaginam buuuuna (profesional, ma refer) si Vlad Dragulescu de la Teatrulescu, pe care, in ciuda faptului ca l-am mai tot vazut pe la spectacole si ca imi e tare simpatic, nu l-am privit niciodata pe scena. Cu toate astea, vorba veche bate orice, si pot spune cu mana pe inima ca socoteala de acasa nu s-a prea potrivit cu cea din targ. Momente haioase au fost putine, dar nici mult suflet nu am consumat la piesa. Si stiu ca nu reactionez prea des de felul meu (decat atunci cand dau peste ceva ori extrem de amuzant, si atunci rad pana ma apuca plansul, ori cand ceva ma misca foarte tare si ma intorc in mine insami), dar aseara am fost in permanenta lipsita de expresie. Si asta nu se datoreaza vreunor mari erori regizoralo-actoricesti, ci, zic eu, mai mult dintr-o asteptare prea mare si fara sens de la Iulia. Vlad a fost cum ma asteptam! :)
     Dupa piesa de teatru am mai ramas un pic la karaoke, doar ca sa stergem Scena 8 de pe lista cluburilor in care merita sa vii la karaoke. Afonii ca mine se simteau, probabil, in concurs cu profesionistii, caci erau cateva voci remarcabile prin sala. Si desi le-am apreciat (in special pe a unui baiat, cred ca Dragos il cheama, care a sculat parul pe noi la Unforgettable si My Way), eu m-as simti mai bine in Play sau One, cu afonii mei! :D
     Acesta a fost inceputul unui martie 'cultural'. Pana la un nou update, toate bune!

Miss Romania la concertul Krypton

     Am ramas in urma cu articolele de pe blog, iar de cateva zile ma tot tin sa nu uit sa scriu despre ultimele "ieseli" sociale la care am luat parte, dar niciodata nu imi fac timpul necesar. Asa ca astazi mi-am eliberat cateva ore in agenda ca sa scriu pe blog. Da, am zis bine, ORE, pentru ca aseara, la concertul Krypton din Cafe Play (la care am ajuns prin curtoazia Andei), am luat multe notite care trebuie neaparat puse "pe hartie". :P
     Am ajuns la locul cu pricina in jurul orei 9 fara un sfert, concertul fiind anuntat pentru ora 9. De asteptat, de altfel, a inceput, propriu-zis, la 10, iar baietii au avut un start cam timid, in ciuda faptului ca prima piesa a fost singura din repertoriul lor (din vechiul lor repertoriu, de pe vremea Fodorului) pe care o stia publicul: "Iti mai aduci aminte". Piesele proprii au alternat cu interpretari ale altor melodii, printre care "Supergirl" (Reamonn) sau "This Love" (Maroon 5), care au reusit sa mai antreneze publicul. Eugen Mihaiescu, chitaristul formatiei, a asigurat cel mai bine interactiunea cu publicul si, la sfarsitul primelor 45 de minute de spectacol, i-a prezentat pe ceilalti componenti ai trupei: Fernando (tobe), Catalin (bas) si... Florin - Miss Romania (voce).

     Bineinteles ca nu putem trece peste momentul "Miss Romania" fara sa facem si noi cateva remarce si observatii mai mult ironice si mai putin subtile. Baiat frumos, cu o oarecare carisma data de un zambet si niste gropite care au cam provocat oarecare tremurici la o masa exclusiv feminina alaturata noua, Florin, cunoscut si de la emisiunea Megastar, a demonstrat o voce bunicica. Problemele au survenit acolo unde cei sau cele din public si-ar fi dorit sa vada mai mult un artist si mai putin un cochet care "simpte" muzica, inchide ochii atunci cand canta, are abilitati de dans din sold, gadila chitara, bea apa si lasa sticla sa ii alunece delicat si senzual din mana si multe alte rautacisme pe care nu mi le mai amintesc acum. Concluzia noastra e, ca peste vreo 10 ani, cand va fi mai barbat decat baiat, Florin va fi un artist desavarsit!

     Dar sa revenim la spectacol! Dupa o pauza de vreo 20-25 de minute, Krypton-ii au revenit la instrumente si ne-au mai binedispus cu ceva cover-uri: "It's my life" (Bon Jovi), "I feel good" (James Brown) sau "Let me entertain you" (Robbie Williams). Publicul a intrat in delir atunci cand a fost invitat in fata nimeni-altul decat craioveanul nostru, Claudiu Mirea, care a fost aplaudat la scena deschisa (daca putem zice asta in absenta unei scene :P). Finalul a fost unul circular, cantandu-se din nou, de data asta impreuna cu publicul animat, "Iti mai aduci aminte". S-a cerut bis, Eugen (care trebuie sa recunosc ca m-a cucerit) a glumit pe tema asemanarii dintre bis si miss, iar trupa a mai cantat vreo 2 piese pana sa plece definitiv "in culise".

     Subiectiv si fara sa ma pricep prea mult, reprezentatia per total mi s-a parut a fi una bunicica, punctand excelentele prestatii ale lui Eugen (atat ca prezenta cat si ca minuni scoase din chitara electrica) si Fernando (care a facut-o pe Oana sa planga dupa un set de tobe - cadou de Craciun). Pentru dovezi cu privire la parerea noastra despre Miss (adica filmulete de la concert), va invit sa aruncati un ochi aici. Pozele le gasiti aici!

Craiova Tweet Meet

Mi se pare că au trecut epoci de când n-am mai scris pe blog. Ba de lene (gata, am recunoscut), ba din lipsă de timp sau de subiecte demne de povestit. Și uite că după atâta vreme mă reapuc de scris. Poate sunteți curioși de ce, care a fost motivul care m-a determinat să o fac. Ei bine, uite că după mult timp, ceva din mediul online mă entuziasmează în asemenea măsură încât să scriu pe blog.
Acest ceva este Craiova Tweet Meet, evenimentul offline care reunește craioveni cu afinități în mediul online (bloguri, site-uri, forumuri, Twitter, etc) si Dream Team-ul onlineului romanesc: Cristi Chinezu Birta - pe care poate l-ați văzut vreodată la emisiunea Sandrei Stoicescu; Stefan Murgeanu - autorul cărții Concediază-ți șeful; Nicu de la info-delta.ro; Claudiu Ciobanu de la Tri Consultance; Marius Matache de la Forever Folk și Vlad Dulea de la trupa Atelier. Ordinea în care i-am scris aici este întâmplătoare, nu favorizez pe nimeni pentru că sunt convinsă că toți, în egală măsură, sunt oameni excepționali. Nici nu pun linkuri aici, vă invit să căutați, să cercetați, să aflați mai multe despre ei (astfel încât la Tweet Meet să le puneți întrebări cât mai incendiare, sub centură :D).
Nu mai lungesc vorba, fiindcă sunt sigură că se va lungi ea singură sâmbătă, 24 aprilie, la ora 11, în Play. Ne vedem acolo :)

Sursa, aici.