Craioveanul zilei: Stefan Mirea

            De mult îmi doresc să scriu despre craioveni din jurul nostru pe care poate nu îi cunoaștem, de care poate nu am auzit, dar care se remarcă, în dese rânduri, la cele mai înalte niveluri. Necunoscuți, vecini, colegi, prieteni care poartă steagul țării și numele orașului pe buze, în bagaje și pe meleaguri îndepărtate. Și astăzi îmi îndeplinesc dorința! Cu speranța că seria pe care o inaugurez astăzi pe blog o să fie una lungă și plină de oameni care vă vor inspira, vi-l prezint pe craioveanul Ștefan Mirea.

          Alături de un coleg de la Jacobs University din Bremen, Ștefan a dezvoltat o aplicație Facebook cu care a câștigat "Best Overall Prize" la competiția Facebook’s Developer World Hack organizată în Germania. Aplicația cu care cei doi studenți au devansat alți 300 concurenți se numește Social Road Trip și te ajută să îți organizezi vacanțele într-un mod foarte ingenios - aflând ce prieteni locuiesc în drumul tău către destinația de vacanță, ca să poți să le faci o vizită. Amănunte găsiți aici.
            Dar haideți să aflăm mai multe despre craioveanul nostru chiar din "degetele" lui.

Cine e Ștefan Mirea? 

Salut! Sunt Ștefan, am 21 de ani și momentan studiez Computer Science la Jacobs University Bremen, în Germania. Am trait în Craiova primii 18 ani. Am făcut liceul la Colegiul Național Carol I și am plecat pentru facultate la Jacobs ca mulți alții din Craiova. Am început să învăț web programming în timpul meu liber din clasa a 8-a. La început cu pagina clasei, apoi cu numeroase proiecte personale urmate de câteva softuri educaționale și într-un final ajungând să lucrez ca freelancer pe internet pentru aproape 2 ani.

De ce ai ales să faci facultatea în străinătate?

Pe de o parte a fost dorința de a schimba peisajul și de a încerca o nouă cultură în afara celei cunoscute. Pe de altă parte am simțit că aș avea parte de o educație universitară mai buna și în special de mai multe avantaje în afara țării. Este mai mult de muncă și costurile financiare sunt considerabil mai mari, dar consider că am obținut mult mai mult aici decât aș fi putut acasă. Au fost și alte motive personale, dar nu o să vorbesc acum despre ele.

Concursuri, premii, reușite?

Rezultatele cele mai notabile din timpul facultății ar fi obținerea unui internship la Google vara trecută și câștigarea "Best overall prize" la "Facebook World Hack" semestrul acesta. Am contribuit de asemenea la dezvoltarea mai multor aplicații pentru îmbunătățirea infrastructurii universității în care mă aflu.

Ce planuri de viitor ai?

Deși este ultimul an de facultate, nu am decis încă dacă vreau să fac un masterat sau mai degrabă să încep să lucrez în industrie. Planul meu este să ajung în SUA măcar pentru câțiva ani deoarece acolo sunt mai multe oportunități pentru programatori și nu numai. Vara asta o să încerc să ajung la Twitter sau Facebook să văd cum e și mentalitatea lor de companie care în mare parte se ocupă doar de un singur produs (în contrast cu Google care are peste 120). Nu cred că m-aș mai întoarce în țară, cel putin nu să lucrez, în mare parte pentru că nu văd un viitor pentru mine acolo… 

Un mesaj pentru craioveni / de încheiere

Am avut ocazia să studiez la unul din cele mai renumite licee din țară și, privind în retrospectivă, nu mi-aș fi dorit să fi fost nicăieri altundeva. De fapt, nu cred că mi-aș fi dorit să fac primii 12 ani de învățământ în altă țară. De fiecare dată când mă gândesc la situația mea și a multor altor craioveni / români de la Jacobs și nu numai, îmi aduc aminte de niște vorbe înțelepte care ne-au fost date nouă în ultimul an de liceu: "Ca să ajungi un om de success trebuie să te naști în România, să înveți în România și să pleci din România."

 Poză furată de pe profilul lui Ștefan de Facebook.

6 medalii cat un imperiu

          De multă vreme am renunțat la a mai privi la televizor sau a mai asculta radio, tocmai pentru că mă simt intoxicată de fel de fel de știri macabre, de emisiuni respingătoare sau topuri muzicale pline de "melodiile momentului". Îmi iau necesarul de informații din câteva ziare online sau de pe rețelele de socializare, Twitter-ul și Facebook-ul fiind canale foarte rapide de difuzare a unora dintre cele mai importante știri ale zilei. Corect, uneori sunt lucruri de care nici măcar așa nu aflu, exemplul cel mai elocvent fiind Campionatul European de Gimnastică de la Bruxelles.

          Obișnuim să privim în familie mari evenimente din majoritatea sporturilor, de la fotbal la tenis, gimnastică, handbal, snooker sau curling. Despre medalia de aur câștigată ieri de echipa feminină de gimnastică a României am aflat cu întârziere, dar ne-am promis să nu ratăm finalele pe aparate de astăzi, la care țara noastră urma să aibă reprezentante la fiecare aparat. Zis și făcut, ne-am așezat cuminți în fața televizorului și am strâns pumnii, în așteptarea mult-râvnitelor medalii. Căci după o lungă perioadă de secetă, revenirea la națională a celor doi antrenori de legendă, Octavian Bellu și Mariana Bitang, a semănat a ploaie binefăcătoare.

          Ultima zi a competiției a început cu săriturile, probă la care Sandra Izbașa s-a evidențiat prin două salturi curate, puternice și elegante, care i-au adus medalia de aur. Uite-așa, pur și simplu. În primele momente nici nu m-am dezmeticit bine de ce a ridicat mâinile în aer a victorie, eu credeam că mai sunt multe gimnaste de intrat în concurs. Dar nu, după ce cele 8 concurente admise în finală și-au efectuat săriturile, gimnasta româncă a zâmbit cuminte, a înghițit cam de un miliard de ori în sec și a primit modestă, dar fericită, aplauzele întregii săli.

          A urmat apoi finala la paralele, de unde antrenorii noștri au retras-o pe Larisa Iordache, singura reprezentantă a României la acest aparat, deoarece ea urma să evolueze prima la următorul aparat, bârna. Doar 15 ani are Larisa, care s-a aflat la primul ei campionat european, și pe care emoțiile au marcat-o puternic în evoluția ei la bârnă. Câteva dezechilibrări și ezitări m-au făcut, recunosc, să nu cred în șansele micuței la podium. Dar cineva acolo sus a iubit-o, căci următoarele concurente s-au întrecut care mai de care în căderi de pe aparat: care în genunchi, care-n fund, care-n cap (scuzați exagerarea! :P), notele primire clasându-le mult sub gimnasta româncă. Proba de la bârna s-a încheiat cu exercițiul Cătălinei Ponor, ale cărei eleganță, calmitate și siguranță de sine s-au concretizat în cea mai mare notă din concurs și medalie de aur.

          Aceleași Larisa Iordache și Cătălina Ponor, combinația câștigătoare de tinerețe și impetuozitate, pe de o parte, și maturitate și experiență pe cealaltă, au avut evoluții excelente la sol, unde au câștigat primele două medalii, de aur (Iordache) și argint (Ponor).

          Pe tot parcursul exercițiilor celor 3 gimnaste prezente în finală, cei doi antrenori români au arătat exact așa cum mi-i aminteam de pe vremea lui Miloșovici, Gogean, Amânar, Presăcan, Olaru sau Răducan: de neclintit în încrederea lor față de voința de fier a fetelor de aur.

          Cu 6 medalii (4 de aur, 2 de argint) din 15 posibile, România a avut o revenire extraordinară în elita gimnasticii europene. Le ținem pumnii fetelor și antrenorilor care fac să fie cunoscut și aplaudat numele țării noastre peste hotare să aibă evoluții cât mai bune la Jocurile Olimpice care se apropie.

Câteva imagini (printscreen-uri) sugestive de la finalele pe aparate de astăzi, aici.