De multă vreme am renunțat la a mai privi la televizor sau a mai asculta radio, tocmai pentru că mă simt intoxicată de fel de fel de știri macabre, de emisiuni respingătoare sau topuri muzicale pline de "melodiile momentului". Îmi iau necesarul de informații din câteva ziare online sau de pe rețelele de socializare, Twitter-ul și Facebook-ul fiind canale foarte rapide de difuzare a unora dintre cele mai importante știri ale zilei. Corect, uneori sunt lucruri de care nici măcar așa nu aflu, exemplul cel mai elocvent fiind Campionatul European de Gimnastică de la Bruxelles.
Obișnuim să privim în familie mari evenimente din majoritatea sporturilor, de la fotbal la tenis, gimnastică, handbal, snooker sau curling. Despre medalia de aur câștigată ieri de echipa feminină de gimnastică a României am aflat cu întârziere, dar ne-am promis să nu ratăm finalele pe aparate de astăzi, la care țara noastră urma să aibă reprezentante la fiecare aparat. Zis și făcut, ne-am așezat cuminți în fața televizorului și am strâns pumnii, în așteptarea mult-râvnitelor medalii. Căci după o lungă perioadă de secetă, revenirea la națională a celor doi antrenori de legendă, Octavian Bellu și Mariana Bitang, a semănat a ploaie binefăcătoare.
Ultima zi a competiției a început cu săriturile, probă la care Sandra Izbașa s-a evidențiat prin două salturi curate, puternice și elegante, care i-au adus medalia de aur. Uite-așa, pur și simplu. În primele momente nici nu m-am dezmeticit bine de ce a ridicat mâinile în aer a victorie, eu credeam că mai sunt multe gimnaste de intrat în concurs. Dar nu, după ce cele 8 concurente admise în finală și-au efectuat săriturile, gimnasta româncă a zâmbit cuminte, a înghițit cam de un miliard de ori în sec și a primit modestă, dar fericită, aplauzele întregii săli.
A urmat apoi finala la paralele, de unde antrenorii noștri au retras-o pe Larisa Iordache, singura reprezentantă a României la acest aparat, deoarece ea urma să evolueze prima la următorul aparat, bârna. Doar 15 ani are Larisa, care s-a aflat la primul ei campionat european, și pe care emoțiile au marcat-o puternic în evoluția ei la bârnă. Câteva dezechilibrări și ezitări m-au făcut, recunosc, să nu cred în șansele micuței la podium. Dar cineva acolo sus a iubit-o, căci următoarele concurente s-au întrecut care mai de care în căderi de pe aparat: care în genunchi, care-n fund, care-n cap (scuzați exagerarea! :P), notele primire clasându-le mult sub gimnasta româncă. Proba de la bârna s-a încheiat cu exercițiul Cătălinei Ponor, ale cărei eleganță, calmitate și siguranță de sine s-au concretizat în cea mai mare notă din concurs și medalie de aur.
Aceleași Larisa Iordache și Cătălina Ponor, combinația câștigătoare de tinerețe și impetuozitate, pe de o parte, și maturitate și experiență pe cealaltă, au avut evoluții excelente la sol, unde au câștigat primele două medalii, de aur (Iordache) și argint (Ponor).
Pe tot parcursul exercițiilor celor 3 gimnaste prezente în finală, cei doi antrenori români au arătat exact așa cum mi-i aminteam de pe vremea lui Miloșovici, Gogean, Amânar, Presăcan, Olaru sau Răducan: de neclintit în încrederea lor față de voința de fier a fetelor de aur.
Cu 6 medalii (4 de aur, 2 de argint) din 15 posibile, România a avut o revenire extraordinară în elita gimnasticii europene. Le ținem pumnii fetelor și antrenorilor care fac să fie cunoscut și aplaudat numele țării noastre peste hotare să aibă evoluții cât mai bune la Jocurile Olimpice care se apropie.
Câteva imagini (printscreen-uri) sugestive de la finalele pe aparate de astăzi, aici.
