Avertizare: acest articol poate contine remarce rautacioase gratuite la adresa unor necunoscuti! :P
Nu sunt cine stie ce "train-goer", desi am facut la viata mea cateva calatorii antologice (de la Craiova pana pe la Iasi sau Timisoara, Targu - Mures sau ... Amara), dar mersul cu trenul e una dintre cele mai atotcuprinzatoare forme de deplasare pe care le-am intalnit. Si ma refer la faptul ca un spatiu relativ mic (mai degraba stramt) poate cuprinde o fauna atat de diversificata si specimene atat de ... pff!
Ora 7 de dimineata. Frig si vant la Craiova. Ma sui prima in compartiment in Rapidul de Bucuresti si - recunosc - imi aleg locul de langa geam si priza, desi nu era cel trecut pe bilet (acela fiind cu spatele la sensul de mers al trenului, ceea ce imi provoaca "greturi si ameteli" :P). Incepe sa mai intre lume. Vreo 6 persoane deodata, dar nu un grup, ci random people. O purcica de vreo 30 - 35 de ani, un metru jumate si 130+ kile scoate coltii la mine: alea sunt locurile lor, sa trec la locul meu etc. Nu avea sens sa ii explic ca intelegeam si cu vorba buna; eu eram in culpa, asa ca m-am ridicat de acolo si mi-am ocupat locul de drept, ca sa nu mai existe discutii. Purcica se aseaza la fereastra, fata in fata cu ea stand sotul/prietenul/iubitul/amantul francez, cu cel putin 20 de ani peste, dar barbat bine facut, simpatic, cu oarecare eleganta galica. Langa frantuz se aseaza un nene - si asta imbracat frumos, elegantut, bine mirositor, sa zicem pe la 40 de ani. Peste drum de el sta o domnisoara cam prea gatita, dar cuminte. Eu ocup locul de langa nene, langa mine stand un baiat tot cam de varsta mea, vis-a-vis de prietena lui. Si pornim...
Primul isi da in petec nenea de langa mine. Ii suna telefonul si iese pe culoar sa discute. Nu inchide usa, asa ca putea la fel de bine sa ramana in compartiment, fiindca auzim tot. O repede pe duduia de la telefon: "De ce ma suni de pe numarul asta? Nu de aia ti-am incarcat cartela? Suna-ma de pe celalalt, haide." Convorbirea se intrerupe pentru scurt timp. Duduia suna iar, probabil de pe numarul corect. Urmeaza un schimb de replici pe care nu le prind si concluzia colegului de bancheta, strigata ca sa auda si conducatorul trenului: "- Vai, cat esti de proasta! Esti...cea mai proasta femeie de pe fata pamantului!" Convorbirea se intrerupe violent si nenea isi reocupa locul langa mine. Barem miroase frumos, si asta imi va servi mai tarziu, dar eu nu stiam asta inca...
Intre timp, in vagon:
Frantuzul se descaltase si isi intindea picioarele sub bancheta purcicii. Purcica insista sa isi puna picioarele in poala ei (ca sa nu zic "pe burta", unde ajung de fapt), surazand oribil de complice. Frantuzul cedeaza, iar purcica incepe sa ii maseze sosetele albe cu care dansul defilase pana atunci prin compartiment, colorandu-le sugestiv cu pamantiu. Isi ciripesc in limba lui Voltaire, "cherie", isi trimit ocheade nepotrivite pentru ora 7 dimineata. Suportabil, totusi, pana cand rolurile se inverseaza. Purcica se descalta, dand la iveala picioare nedebordand de curatenie, paroase si...si...suprema corvoada intr-o incapere de un metru patrat fara aerisire in care sunt obligati sa coabiteze cateva ore mai multe persoane...mirositoare! Pe care le mai si suie in poala frantuzului, adica destul de aproape de nivelul nasurilor noastre. Restul audientei incepe sa tuseasca sugestiv, degeaba. Incep sa ma consider norocoasa ca impart bancheta cu doi barbati care nu s-au calicit la after shave.
Domnisoara de langa purcica, cea gatita cam prea fastuos pentru o calatorie de 3h+ cu trenul, scoate Dostoievski, "Amintiri din Casa Mortilor / Jucatorul". Mmm, un intelectual. Apoi baga si castile in urechi. Logic, Dostoievski nu se prea pupa cu "ma șeri, chescă tiu fe?" Apoi da drumul la muzica. Dar atat de tare incat aproape ca intelegeam versurile pe care nu le-am inteles niciodata din "Alors on danse". La naiba, le intelegeam pana si pe alea din muzica instrumentala, daca intelegeti ce vreau sa zic... Restul timpului pana la Bucuresti le-am petrecut (pe langa uitandu-ma la un film) asteptand sa se dea pe brazda si cei doi pasageri ramasi, si ghici ce? Nu au facut-o; au fost exemplari. Ea draguta, foarte finuta, imbracata foarte simpatic, a dormitat tot drumul, cumintica pe scaunul ei. El a mai citit ceva notite dintr-un caietel, a mai iesit pe coridor, nimic deranjant. Ce pot sa zic? Ciudat, foarte ciudat... :P
