Povestirile unui sofer

Casă, dulce casă, dar ce bine a fost în vacanță! În perioada următoare o să vă bombardez cu articole despre  Muntenegru, cea mai nouă destinație prin care am umblat cu bocceluța, dar astăzi am preferat să vă ofer ceva mai lejer. Voi încerca să rezum două din povestirile amuzante relatate de șoferul nostru, Florin, bazate pe propria lui experiență.

*

Acum un an sau doi, Florin era angajatul unei mari agenții de turism din București, ducând săptămânal turiști din capitală către litoralul muntenegrean. Cum drumul durează mai bine de 15 ore, la care se adaugă opriri de toaletă și masă, de fiecare dată îl prindeau noaptea și întunericul prin serpentinele munților din Muntenegru. Într-o noapte, turiștii l-au rugat să oprească muzica ca să poată dormi, fiindcă erau obosiți. Conducea, așadar, Florin, pe o beznă să o tai cu cuțitul, pe niște serpentine de te apucă groaza când privești pe geam în jos, și pe o liniște mormântală. Și deodată, din liniștea nopții, răsună un chirăit ca de moarte din fundul autocarului.
Trage Florin, speriat, de volan, mai-mai să pice-n râpă, frânează brusc, oprește autocarul de-a latul șoselei, se trezesc și ceilalți turiști, înspăimântați. Când aprinde lumina și cercetează, găsește o turistă de pe ultima banchetă, transpirată toată, gâfâind puternic, vizibil afectată.

- Ce e, doamnă, ce s-a întâmplat?, întreabă toată lumea.

- Mă scuzați, răspunde doamna jenată, am visat că mă înjunghia cineva în somn!

*

De un Revelion în Istanbul, unul din locurile din spatele șoferului a fost ocupat de o turistă specială. Călătorea singură, cheltuia mult, se distra fără griji și se lăuda întruna cu soțul ei, italian la origine, care se stabilise în România pentru a fi cu ea, dar care nu putuse să o însoțească în excursie. În fiecare zi a sejurului, doamna îi mai povestea lui Florin câte ceva despre afacerile soțului, despre potența lui financiară, despre excursiile în care o trimisese, despre cadourile pe care i le făcuse șamd. Amuzant este nu că, întorcându-se în România, doamna a fost așteptată de un soț gârbovit, prost îmbrăcat și cu cel puțin 30-35 de ani mai în vârstă decât doamna, ci că, cu câteva ore înainte de sosire, acesta o sunase pentru a o întreba când ajunge, iar răspunsul doamnei, mai priceless decât reclamele la MasterCard, a fost următorul:

- Stai tranchilo, mă! Ariba acuș!