Dragi anumiti parinti, sunteti prosti

Mai deunăzi am dat întâmplător peste niște articole haioase (le-am căutat, dar nu le mai găsesc) în care niște mămici bloggerițe povesteau ce sfaturi primesc ele de la babele de pe stradă / din parc / de oriunde atunci când ies cu copiii la plimbare. De la "Pune-i căciulița în cap că e prea frig" până la "Scoate-i căciulița din cap că e prea cald" și de la superstiția de a nu tăia unghiile nou născutului, să nu-i fugă norocul, până la cea de a-i pune copilului nebotezat un cuțitaș sub pernă, să-l apere de duhuri rele, le-am citit pe toate și m-am amuzat copios. Le-am dat dreptate mămicilor respective când spuneau că nimeni nu îi vrea binele copilului mai mult decât părinții și că aceștia știu ce e cel mai bine pentru copilul lor (asta până la vârsta la care copilul începe să creadă că știe sau chiar știe el însuși ce e mai bine pentru sine). Și am crezut asta până când m-am uitat pe geam și am constatat cu stupoare că unii părinți - iertat să-mi fie că o zic așa pe șleau - sunt chiar proști. Acum să vă explic ce mă face pe mine, persoană care abia rezistă 5 minute în preajma unui borac, să mă revolt în acest fel.

În spatele blocului în care locuiesc, delimitat de toate blocurile din cvartal, există un spațiu liber. În copilăria mea, acest spațiu a reprezentat terenul de joacă al copiilor din blocul meu și din blocurile înconjurătoare, dar la câtă pruncime se aduna acolo, ziceai că reunește de fapt jumătate de cartier. După ce au ieșit din uz leagănele și tiribombele (mamă, ce leagăne și tiribombe erau, dintr-alea bune, de pe vremuri!), cea mai mare parte a spațiului s-a transformat în teren de fotbal, rațele și vânătorii și alte jocuri ale copilăriei care necesitau mult loc de desfășurare. Cu timpul, copiii au mai crescut, n-au mai ieșit la joacă, vecinii au început să parcheze mașinile pe teren și, acum câțiva ani, municipalitatea a nivelat și asfaltat totul, transformând locul de joacă în parcare. Acum, copiii de atunci au ajuns adulți, și-au întemeiat familii și au făcut copii la rândul lor. Mirajul trecutului, însă, îi face să îi scoată sau să îi trimită la joacă pe același loc în care s-au jucat și ei, mici fiind. În parcare!

La joacă în parcare

Zi de zi, puștii mai măricei vin să bată mingea între mașini. Zi de zi mă uit pe geam și văd, exact la intrarea în parcare, cum mame și bunici își scot la aer copiii mici, care în cărucior, care pe triciclete, care abia ridicați în două picioare, copii mici și foarte mici, cu viteze reduse de reacție. Mi se face părul măciucă atunci când văd mașinile virând - unele cu oarecare viteză - să intre în parcare și frânând cu scârțâit de roți ca să nu ia câte un borac între roți. Ba unele mame sunt atât de proaste încât vin la tine la mașină și te fac ca pe albia de porci, în loc să-și ia copiii și să-și miște dosurile umflate 300 de metri mai hacana, în părculeț, acolo unde nu circulă nicio mașină. 

Căci da, nu mai avem locul de joacă dintre blocuri, dar fix la un minut de mers pe jos de blocurile noastre se găsește așa-numitul părculeț din Rovine / părculeț de la Poștă. În părculeț s-au făcut mai multe lucrări în ultima perioadă și, deși nu sunt neapărat fana asfaltării a tot ce-i natural în țara asta, râul, ramul, mi se pare locul perfect să-ți scoți copilul la joacă, pentru că:

- are spații largi, asfaltate, în care nu pot intra mașinile, în care copiii tăi pot bate mingea, alerga etc cât vor fără să-i deranjeze nimeni;

- are un spațiu de joacă special amenajat și recent împrejmuit pentru cei mai mititei;

- are băncuțe (de curând și un foișor, dar încă nu m-am edificat în privința scopului lui) pe care poți sta să spargi semințe și să supraveghezi boracul;

- are, de câteva zile, și niște binevenite țâșnitori de apă;

- mai are și câteva spații verzi, dar acolo e posibil să fie locul folosit drept WC pentru câinii (de stradă sau de apartament) din cartier, deci mai bine nu-ți lăsa copiii să se joace pe acolo.

Băncuțe și spații verzi în părculeț

Părculețul din Rovine - spații asfaltate în care nu au acces mașinile

Spațiu de joacă amenajat și împrejmuit

Țâșnitori cu apă potabilă

Înțeleg că mulți n-au fost de acord cu transformarea locului de joacă în parcare (deși unii din ei își parchează fără remușcare mașina acolo seară de seară). Înțeleg și sunt complet de acord că, în lumea nebună în care trăim, unii părinți nu au timp să iasă la joacă sau să meargă în părculeț cu cei mici, așa că preferă să-i trimită în fața/spatele blocului, unde îi pot supraveghea de pe fereastră. Dar dacă aceștia nu înțeleg că o parcare este un loc din care intră/ies aproape la minut mașini, că nu este un spațiu potrivit pentru cei mici și, mai mult decât atât, că cei mici își riscă viața jucându-se acolo, atunci dragi anumiți părinți, m-ați convins, sunteți proști!