Lasati job-urile sa vina la mine

Dragilor, fără alte introduceri, voiam să vă anunț că m-am hotărât să-mi #cautjob. Poate unii dintre voi se vor întreba ce-i cu semnul diez pe aici; recunosc că acest anunț este unul pour les connaisseurs. După mai bine de un an fericit ca editor (a se citi, bombastic, un fel de Content and Community Manager) al ghidului turistic online în limba engleză My Destination Romania, e momentul să îmi asum noi provocări.

De pe băncile universității și până acum m-am implicat energic într-o sumedenie de activități, colaborând sau lucrând pentru organizații și companii din țară și străinătate. (vezi Infographic 1)

Cu astia sa nu te pui, ca au mintea odihnita

          Memoria mea șubreda nu-mi permite să-mi aduc aminte dacă v-am povestit vreodată de aventura mea incredibilă pe tărâmul persoanelor fizice autorizate. Se întâmpla într-un august 2010, pe vremea când nu eram conștienta de stresul, lipsa oricărui ajutor credibil și inconveientelor produse de fantastiCA CĂlătorie...
          Ca orice tânăr absolvent, am dorit să produc ceva prin propriile puteri si pe propriu cont. Să-mi iau viața în mâini, să fac ce și când vreau, nu să lucrez la patron, nu să depind de alții. Așa că am început demersurile pentru PFA. Demersuri lungi și chinuitoare, vrafuri de formulare, declarații și documente de completat, lipsa oricărui model sau ajutor de la politicoșii și serviabilii angajați ai Oficiului Registrului Comerțului sau ai ANAFului (Fiscului), drumuri și întoarceri repetate pentru un același lucru, registre îngăurite și legate după ureche, bani plătiți aiurea, îmbulzeală și cozi interminabile cot la cot cu dubioși și cadavre ambulante pe la Șomaj sau Casa de Pensii. Sfătuiri cu alți PFA-începători și Sfântul Ajutor al Internetului. 
          După muuulte dezamăgiri, am ajuns la un consens. Got a job și am lăsat PFAul deoparte. La ceva vreme, am primit o notificare de la Fisc. Că nu mi-am depus niște declarații. Eu știam că depusesem tot ce trebuie. M-am dus la Fisc să lămuresc problema. Trei luni, aproape săptămânal. Nimeni nu m-a lămurit. De la ghișeuri mă trimiteau în spate, la birouri. De acolo m-au trimis la ghișeuri. De la ghișeuri la Registrul Comerțului, unde, cu o maximă satisfacție pe chip, grăsana brunetă de acolo m-a trimis înapoi la origini (adică la Fisc), șoptindu-mi diabolic: Domnișoară, și-au bătut jos de tine, tot la ei rezolvi! M-am întors la Fisc, m-au chemat peste alte trei zile ca să-mi spună că, de fapt, problema era rezolvată de mult. Se auto-rezolvase. 

          Mi-am promis că închid PFAul. Primul pas: cerere de radiere la Registru - floare la ureche. Mi-au dat un bilețel prin care mă chemau ieri să îmi ridic documentele. Nu scria ora. M-am dus azi pe la 9, ca să nu întârzii nici la serviciu. Pe ușa de la Eliberări trona magistral programul: 11-15. La naiba! Iese o doamnă din birou și o abordez elegant. Îmi cer scuze că o deranjez, îi spun că am văzut programul de pe ușă și o întreb ce pot face dacă lucrez zilnic de la 9 la 18 și dacă nu am cum să ajung la ORC în intervalul respectiv. E drăguță doamna, îmi spune că dânsa nu lucrează la biroul acela, dar că nu e nicio problemă, că se eliberează acte și în afara programului și că să o aștept acolo pe doamna de la Eliberări, care momentan nu e în birou. Hai că începe bine ziua! Îmi mențin părerea pe parcursul celor 15 minute în care o aștept pe doamna de la Eliberări. Apoi intră în birou grăsana bruneta cu care mai luasem contact și cu alte ocazii. Nu o abordez imediat, zic să o las să-și așeze fundu-n scaun și să-și savureze cafeaua. Mai stau ceva pe la ușă. Apoi îmi fac cruce-n cerul gurii, bat la ușă și intru. - N-ați văzut programul pe ușă?, îmi zice cu voce subțire de chelneriță de mâna a 3-a grăsana, înainte chiar de a apuca să casc gura. În mod normal aș fi ieșit fără să mai zic nimic, că așa-s eu mai bleagă de fel, dar ne-a învățat șefa să fim mai pi&doase, așa că m-am ținut pe poziții: - Bună ziua, fiți draguță, am văzut programul, dar am vorbit mai devreme cu o colegă de-a dvs. și mi-a spus să aștept, fiindcă se eliberează și mai devreme acte. - Între 11 și 15 numai!, ia ea fraza-n gură și nu-i mai dă drumul. - Păi știți, eu lucrez zilnic de la 9 la 18 și nu am cum să ajung aici ca să mă încadrez în program. - Asta e, vă învoiți sau trimiteți pe altcineva să ridice pentru dumneavoastră. Cedez eu, că așa e normal. Cedez eu pentru că ăsta e adevărul, eu-s în ilegalitate, dar și pentru că e greu al dracu să dai o foaie pe care, mai mult ca sigur, o aveai în fața ta, pe birou...
Sursa foto: gds.ro