Se cauta web developer

Acum câteva luni vedeam la câțiva bloggeri că postau pe blogurile lor oportunități de angajare sau recomandau persoane pentru a le ajuta să-și găsească un loc de muncă (am fost și eu printre ele - mulțumesc, Cristi). Urmărind comentariile, am văzut că e o metodă de promovare / recrutare care dă rezultate. Nu mai departe de săptămâna trecută, prietenii mei de la ACZ Consulting mi-au solicitat ajutorul pentru a-i ajuta să găsească în aceeași zi o persoană potrivită pentru un program de mobilitate pe care îl derulează. Deși nu mai știu rezultatul final (pe cine au ales, conform criteriilor lor de selecție), eu am dat datele lor de contact spre 5 persoane interesate de oportunitate - persoane pe care le cunosc personal (amici, prieteni) sau nu (prieteni ai prietenilor, membri în diverse grupuri de Facebook pe care am promovat evenimentul). Fără un efort deosebit din partea mea și, mai ales, cu plăcere, am reușit să îi ajut pe cei de la firmă să își găsească participantul de care aveau nevoie și am oferit șansa unei persoane să ia parte la un proiect interesant. Win-win-win!

Lasati job-urile sa vina la mine

Dragilor, fără alte introduceri, voiam să vă anunț că m-am hotărât să-mi #cautjob. Poate unii dintre voi se vor întreba ce-i cu semnul diez pe aici; recunosc că acest anunț este unul pour les connaisseurs. După mai bine de un an fericit ca editor (a se citi, bombastic, un fel de Content and Community Manager) al ghidului turistic online în limba engleză My Destination Romania, e momentul să îmi asum noi provocări.

De pe băncile universității și până acum m-am implicat energic într-o sumedenie de activități, colaborând sau lucrând pentru organizații și companii din țară și străinătate. (vezi Infographic 1)

Aventuri cu un curier

          Joi găsesc în poartă - la adresa din buletin, nu la cea la care locuiesc propriu-zis - un fluturaș (adresat mie) de la cei de la Fan Courier, pe care scria "V-am căutat" și un număr de telefon. Sun la numărul respectiv de telefon și vorbesc cu un domn căruia îi explic că la adresa de pe colet nu o să găsească niciodată pe nimeni. Își notează adresa de la bloc (din Rovine), dar mă anunță că nu poate veni astăzi (joi) să mi-l aducă, pentru că deja coletul nu mai e la el, ci la sediu (depozit). Mă roagă să mă gândesc dacă pot să mă duc până acolo (pe la Electro) să îl ridic. Caut să găsesc pe cineva care să mă ducă, nu găsesc, mai eram și răcită, așa că îl sun pe nene să îi spun că nu pot să ajung, așa că să-mi aducă coletul a doua zi (vineri) la adresa pe care i-o furnizasem anterior (în Rovine). Bine, așa rămâne. După vreo jumătate de oră îmi dau seamă că vineri e toată lumea la serviciu și că nu e nimeni acasă, deci îl sun iar pe domnul cu pricina, îmi cer toate scuzele corespunzătoare și îl rog să noteze adresa de la job (prin centru). Zis și făcut. 

          Vineri dimineață. Veste de ultimă oră - avem liber de la lucru, nimeni la birou. După vreo jumătate de oră îmi dau seama că trebuie să îmi ajungă coletul acolo. Sun pe domnul de la Fan Courier (deja spășita), care îmi spune că nu mai e la dânsul coletul, ci la alt coleg. Mai mult decât drăguț, domnul mă roagă să îl sun a doua zi (sâmbătă) de dimineață (pe la 8) și să îi spun unde să-mi aducă coletul plimbăreț. 

          Sâmbătă dimineață. Răgușită după somn și de la răceală, mă sperii singură de vocea-mi aproape de bărbat. Mă oblig să deschid ochii la 8 și să îl sun pe Dl. Salvator. Îmi cere adresa unde să îmi aducă poznașul colet. Îi dau -iarăși- adresa de acasă (din Rovine). Întreb când să îl aștept. Până în 12. Deja mă gândeam să-i dau și lui ceva pentru deranjul pe care l-am provocat, dar...n-a mai ajuns nici până acum.

          Nu e cine știe ce valoare în ăl colet, dar parcă l-aș vrea. Întrebarea este: să îl mai sun pe nenea sau nu?

Umblu cu bocceluta pe Tumblr

          Atunci când serviciul te face să renunți la lucrurile care îți plac cu adevărat, înseamnă că jobul acela nu e potrivit. Cum ar veni, life is too short for the wrong job. Și o să repar asta cât de curând. Așadar, deci și prin urmare, dragelor și dragilor, revin, sper eu, cu forțe proaspete și fără alte întreruperi la marea mea pasiune, și anume ză internet.
          Și ca să vedeți că nu pierd nicio secundă, astăzi m-am distrat actualizându-mi CV-ul pe bestjobs, ejobs și linkedin. Lăsând treburile serioase deoparte, am intrat și eu în rândul lumii și mi-am făcut cont pe StumbleUpon și  Tumblr. Pe ultimul o să îl folosesc pentru a pune în imagini locurile vizitate în ultimii ani, dar și cele care își vor face, încetișor, loc pe lista de To see! (Accept propuneri de plimbări prin lume și invitații prin locuri nebătute, cinstea voastră, bineînțeles!)
          Să ne citim mai des și sănătoși! :)


Sursă foto, aici.

O luna comprimata

     Mai era putin si se facea luna de cand nu am mai scris pe blog. Ar fi multe de zis, putine pot fi spuse, dar zic sa incercam. A fost (sau este?) una dintre cele mai lungi luni, sau cel putin asa se simte. Cu bune si cu rele ...
     In AIESEC am invatat ce inseamna multitaskingul, dar real life este incomparabil mai solicitanta. Am trecut printr-o sesiune din care am scapat cu destul de multa demnitate (am luat vreo 2 de 9, dintre care cel putin unul imi lasa un gust amar, ca sa o spun pe-a dreapta, dar incerc sa fiu eu desteptul care cedeaza primul). Exact aceeasi perioada s-a intamplat sa coincida si cu prima luna "in campul muncii". Daca ma intrebati pe mine, cine a inventat expresia aia a fost un mare gogoman; eu as merge pe varianta "in muntele muncii", eventual "in desertul / jungla muncii". "Camp" mi se pare prea bland. Dar imi place destul de tare drumul pana la servici, care compenseaza si umple paharul! :)
     Pe 30 a fost ziua Pisicului, motiv sa mai iesim si noi din casa. Miercurea dinainte am fost cu Anda si Cris la spectacolul Stand Up Magic al lui Vlad Grigorescu, de la care am plecat foarte multumita si amuzata (mai ales ca a fost un spectacol interactiv, in care Vlad a interactionat mult cu publicul, piesa de rezistenta - finalul - avand-o in prim-plan chiar pe Cris :D). Tot pe banii Oanei am mai iesit la o maslina si cu niscaiva copii din AIESEC, pe care nu ii mai vazusem de milenii, dar am avut si o alta iesire "cu fetili" la prajituraria de mare angajament Blues Attraction (acolo unde ne-am intalnit cu Alinus), la care presimtesc ca ne vom amplasa pe viitor comandamentul general. Nu mai pomenesc celelalte iesiri cu fetele-cochetele, in afara de o antologica sesiune de cumparaturi din care au iesit ceva rezultate! Abia o astept pe Monica sa se intoarca, sa putem face un cvintet de rasunet! :D 
*Later edit: profit de ocazie ca sa ii urez un mare "La multi ani!" Monicai, pe care o imbratisez virtual pana...pana...pana ramane fara aer! :P
     In planul familiei nu-s mari modificari, in afara de faptul ca ne pregatim sa fim nasi toamna asta (:frightened:).
     Dupa cum vezi, am avut nitica treaba luna asta, dar am rezolvat totul si sunt bine. Tu ce mai faci? :)