Side Effects (2013)

Dacă într-o vreme scriam regulat pe blog despre filmele pe care le vedeam - cu bune și rele -, în ultima perioadă m-am lenevit și le-am lăsat să treacă pe lângă mine fie cu un surâs interior de mulțumire, fie cu un gest de lehamite din cap. Tot cam asta era gata să se întâmple și cu thriller-ul psihologic văzut ieri, Side Effects, sau chiar mai rău, ținând cont că după ce am vizionat primele 50-60 de minute l-am oprit și mi-au trebuit 2 zile să mă conving singură să-l văd până la final.

Sursă foto

Povestea mea și a filmului începe undeva pe la sfârșitul lui iunie, când eram la Roma și hostelul la care stăteam era situat foarte aproape de un cinematograf. În fiecare zi treceam de câteva ori prin fața acestuia, aruncând câte o ocheadă curioasă pe afișele cu filmele care rulau. Recunosc că mi-a dat inima ghes să merg să văd Side Effects atunci când am văzut pe afiș chipurile cunoscute ale lui Jude Law, Catherine Zeta Jones, Channing Tatum și Rooney Mara, dar faptul că filmul era dublat în italiană m-a făcut să amân vizionarea lui...

The Thing vs The Thing

          De pe vremea când vedeam seria Alien în fiecare an, împreună cu familionul, am rămas cu o mică pasiune pentru horror-uri, pe care mai apoi mi-am cultivat-o împreună cu Oana, Cris și Monica. Tot aici mai intră și răzlețele filme de groază văzute împreună cu Anda, Mădă sau chiar cu grupuri mai mari de prieteni (căci vorba ceea, unde-s mulți, sperietura crește). 

          Așa că n-a fost greu să ne decidem (eu și Oana, adică) să descărcăm The Thing și The Thing. Nu, n-am greșit, am descărcat două filme cu același nume, primul datând din 1982, iar al doilea din 2011. N-am stat să citim prea multe despre cele două înainte de a da play, de frică să nu le spoil-ărim, dar am decis, absolut aiurea, să începem cu varianta modernă. Și bine am făcut, căci de fapt filmul din 2011 nu este un remake al capodoperei lui John Carpenter din '82 (cu Kurt Russell în rolul principal), ci un prequel ce povestește ce s-a întâmplat înainte ca personajele din The Thing cel original să facă cunoștință cu mârșavul alien replicator de țesut animal.

          Dacă, pentru cei pasionați de astfel de filme, The Thing (1982) este un film ce nu trebuie ratat, să știți că nici prequelul, deși cu aproape 2 puncte mai slab cotat pe imdb.com, nu este atât de prost pe cât sunt, de obicei, remake-urile / prequel-urile / sequel-urile moderne. Bineînțeles, varianta originală provoacă mult mai mult privitorul, îl supune unei presiuni psihologice, unei tensiuni și unei anxietăți asemănătoare celor trăite de personajele din film care, suspectând să lucrul este printre ei, ajung să nu mai aibă încredere în nimeni. În prequel, lucrurile cad mai bine la locul lor, se explică și se înțeleg mai ușor, sunt mai simplu și simplist descrise și arătate, mizându-se, probabil, mai mult pe șocant, pe groază și pe vizual decât pe psihologic, pe nevăzut și pe imaginat.

          Nu vă mai dau detalii cu privire la ce se întâmplă în film, că ultima dată m-ați acuzat că spoiler-esc, deși scria mare SPOILER ALERT, dar vă recomand să vedeți cele două filme în aceeași ordine ca și mine. Nu de alta, dar trebuie să lăsați ce e mai bun la sfârșit! :)