Red Lights (2012)

Când Oana a auzit numele lui Cillian Murphy, n-a mai contat despre ce e filmul, cine mai joacă sau alte detalii dintr-acestea nesemnificative pentru a ne ajuta să ne hotărâm dacă merită să investim 1,5-2 ore în a-l privi; totul era decis! Interesul a crescut la - vorba aceea - level Asian când am citit numele lui Robert de Niro și Sigourney Weaver, precum și descrierea filmului de pe imdb, unde erau menționate cuvintele cheie paranormal, psychic și mysteriously. Red Lights să fie!

Filmul începe cu vizita pe care echipa de investigatori de evenimente paranormale formată din dr. Margaret Matheson (Sigourney Weaver) și asistentul ei, Tom Buckley (Cillian Murphy), o face unei familii care acuza întâmplări inexplicabile științific ce aveau loc în casa lor.

The Thing vs The Thing

          De pe vremea când vedeam seria Alien în fiecare an, împreună cu familionul, am rămas cu o mică pasiune pentru horror-uri, pe care mai apoi mi-am cultivat-o împreună cu Oana, Cris și Monica. Tot aici mai intră și răzlețele filme de groază văzute împreună cu Anda, Mădă sau chiar cu grupuri mai mari de prieteni (căci vorba ceea, unde-s mulți, sperietura crește). 

          Așa că n-a fost greu să ne decidem (eu și Oana, adică) să descărcăm The Thing și The Thing. Nu, n-am greșit, am descărcat două filme cu același nume, primul datând din 1982, iar al doilea din 2011. N-am stat să citim prea multe despre cele două înainte de a da play, de frică să nu le spoil-ărim, dar am decis, absolut aiurea, să începem cu varianta modernă. Și bine am făcut, căci de fapt filmul din 2011 nu este un remake al capodoperei lui John Carpenter din '82 (cu Kurt Russell în rolul principal), ci un prequel ce povestește ce s-a întâmplat înainte ca personajele din The Thing cel original să facă cunoștință cu mârșavul alien replicator de țesut animal.

          Dacă, pentru cei pasionați de astfel de filme, The Thing (1982) este un film ce nu trebuie ratat, să știți că nici prequelul, deși cu aproape 2 puncte mai slab cotat pe imdb.com, nu este atât de prost pe cât sunt, de obicei, remake-urile / prequel-urile / sequel-urile moderne. Bineînțeles, varianta originală provoacă mult mai mult privitorul, îl supune unei presiuni psihologice, unei tensiuni și unei anxietăți asemănătoare celor trăite de personajele din film care, suspectând să lucrul este printre ei, ajung să nu mai aibă încredere în nimeni. În prequel, lucrurile cad mai bine la locul lor, se explică și se înțeleg mai ușor, sunt mai simplu și simplist descrise și arătate, mizându-se, probabil, mai mult pe șocant, pe groază și pe vizual decât pe psihologic, pe nevăzut și pe imaginat.

          Nu vă mai dau detalii cu privire la ce se întâmplă în film, că ultima dată m-ați acuzat că spoiler-esc, deși scria mare SPOILER ALERT, dar vă recomand să vedeți cele două filme în aceeași ordine ca și mine. Nu de alta, dar trebuie să lăsați ce e mai bun la sfârșit! :)

The Village (2004)

          Un sătuc izolat din Pennsylvania unui aparent secolul al 19-lea. În urma unui pact demult încheiat, sătenii nu intră în pădurile înconjurătoare, iar creaturile ce locuiesc în păduri nu trec de bariera invizibilă desparțitoare de la marginea lizierei. Lucrurile se schimbă, însă, atunci când tânărul Lucius Hunt (Joaquin Phoenix) plănuiește să încalce regula numărul 1 și cere permisiunea Celor Bătrâni (The Elders) de a merge în cel mai apropiat oraș, după medicamente. Când cadavre de animale sunt găsite pe teritoriul satului, locuitorii știu că pactul a fost încălcat și amenințarea devine iminentă. Un sentiment de teroare începe să planeze asupra tuturor. Lucius își reafirmă dorința de a traversa pădurea, dar consiliul satului, condus de Edward Walker (William Hurt), îi interzice acest lucru. Singura persoană care pare a-l sprijini pe Lucius în demersul lui este Ivy Walker (Bryce Dallas Howard), fiica lui Edward, o tânără fără darul vederii, dar care susține că pe Lucius îl percepe în culori. Aceasta este aproape în permanență însoțită de Noah Percy (Adrien Brody), care suferă de o formă de alienare mentală și care este îndrăgostit de ea.

          SPOILER ALERT: Dacă nu vreți să vă stric surpriza și plăcerea filmului, săriți peste paragraful următor.

          Atunci când Ivy și Lucius își anunță idila și intenția de a se căsători, Noah îl înjunghie pe Lucius. Durerea lui Ivy îl determina pe tatăl acesteia să îi dea voie să meargă în oraș și, mai mult decât atât, să îi destăinuie un secret terifiant. Creaturile pădurii, numite și Aceia despre care nu vorbim, nu există, fiind doar o invenție a Celor Bătrâni menită să îi sperie pe copii și să îi țină departe de pădure. Cu toate acestea, Edward o avertizează că invenția fusese bazată pe niște legende conform cărora pădurile ar fi fost locuite de creaturi periculoase. Ivy pornește către oraș însoțită de doi tineri consăteni care o abandonează pe parcurs. Atacată de - surpriză! - o creatură a pădurii, Ivy o ademenește într-o capcană (într-o groapă în pământ), unde creatura moare. Descoperim că, de fapt, era Noah cel care fura costumele de monstru ale Celor Bătrâni. Ivy își continuă drumul până la un perete acoperit cu iederă pe care îl sare. Noi, privitorii, o vedem ajungând lângă un drum modern, pe care se circulă cu mașini obișnuite pentru noi. Descoperim ulterior că acțiunea se petrece, de fapt, în 2004, și că Cei Bătrâni au decis, în urma propunerii lui Edward Walker, să se izoleze (din diverse motive pe care le veți afla când vedeți filmul) de societate, creându-și una paralelă. Finalul ne-o arată pe Ivy întorcându-se cu medicamentele necesare tratării lui Lucius și pe Cei Bătrâni care se înțeleg tacit să continue farsa în care trăiesc.

          The Village se bucură de regia lui M. N. Shyamalan (The Sixth Sense, Signs) și de o distribuție de zile mari, fiecare actor aducându-și în mod decisiv aportul la succesul filmului. Îi număr doar pe William Hurt, Sigourney Weaver, Joaquin Phoenix, Adrien Brody și Bryce Dallas Howard și subliniez prestația celei din urmă, care mi s-a părut magistrală. Punctul forte al filmului nu stă neapărat în acțiune sau în replici, deși pe alocuri găsim fragmente legendare, ci în tensiune, în mister și în teroarea care pândește la fiecare pas, în răsturnările de situație care ne obligă să renunțăm la comoditatea unui fir narativ cu care ne învățasem pentru a ne schimba punctul de vedere. Mie mi s-a părut un thriller care nu urmează șabloanele, deși mizăm și aici pe câteva ingrediente de succes (precum este povestea de dragoste dintre Ivy și Lucius). Suspansul bine dozat ne ține cu inima la gură pe tot parcursul filmului, în așteptarea unui final edificator. Totul se întâmplă, însă, fără cuvinte... 

           Surse poze, aici și aici.

Battle Los Angeles (2011)

          Ce au în comun Aaron Eckhart cu Ne-Yo, Michelle Rodriguez (Ana Lucia din Lost) și Jim Parrack (Hoyt din True Blood)? Toți luptă cot la cot pentru a salva Los Angeles-ul de un inamic necunoscut. Los Angeles, ca și alte orașe din lume, se află sub amenințarea de a fi lovite de niște meteoriți ce intră în atmosfera Pământului subit, fără a fi depistați din timp de specialiști. Trupe militare armate sunt mobilizate pentru o intervenție de rutină, dar în scurt timp își dau seamă că se confruntă cu ceva neașteptat: o invazie extraterestră. Deloc prietenoși, alienii întâi trag și-apoi întreabă; de fapt, retrag ultima afirmație - doar trag!