Una calda de la Orange

Cred că-s +10 ani de când sunt clientă Orange. Între timp am testat și cartele și abonamente Vodafone și Digi, dar parcă tot la Orange am găsit stabilitate, oferte bune, acoperire decentă și prețuri ok, așa că am rămas aici. Ieri a fost ziua mea și, din mulțimea de mesaje și mailuri cu oferte aniversare de la diferite companii, am zis să verific oferta celor de la Orange, care promiteau un cadou în minute naționale / minute sau SMS-uri în roaming / internet pe mobil. Deși după logarea pe site-ul lor n-am găsit exact de unde se activează această ofertă, am dat peste ceva mult mai fain: Configuratorul Orange Young. Aparent, dacă ai sub 35 de ani poți să-ți modifici abonamentul în funcție de preferințe pentru a ajunge la costuri minime pentru maxim de beneficii. Știu că am mai aterizat pe acolo acum ceva vreme, dar nu mi s-a părut nimic deosebit (adică nicio mare diferență între facilitățile oferite de abonamentul pe care îl aveam atunci și cele pe care le puteam configura). De data asta nu știu dacă am avut noroc, dacă au fost și ceva bonusuri aniversare, dar hai să vă arăt cum mi-am upradat abonamentul cu doar 17 cenți/lună.

Nu zic că la alți operatori de telefonie mobilă nu sunt oferte și mai avantajoase (știu că am niște fani Digi prin lista de prieteni de pe Facebook), dar sper ca măcar să îi fi dat o idee bună cuiva care ține la abonamentul Orange. 

Ce-mi doresc de ziua mea

Ziua de 3 decembrie marchează Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Întâmplător, tot astăzi e și ziua mea de naștere, ceea ce nu face decât să-mi sporească, an de an, sentimentul că sănătatea este singurul dar de care am nevoie; ceea ce doresc tuturor!

Pe scena cu Ioan Holender

Mi-am ocupat cuminte locul în sala "I. D. Sîrbu" a Naționalului craiovean. De fapt, pe un scaun așezat pe scenă, foarte aproape de fotoliul pe care urma să se așeze invitatul celei de-a 35-a ediții a "Întâlnirilor SpectActor". Parcă prea aproape e scaunul, prea luminat e locul, mi-amintesc că am gândit atunci. Nicolae Coande, moderatorul evenimentului, măsura scena în lung și în lat, vorbea cu spectatorii, dădea indicații cu privire la locurile din sală. Am intuit la dumnealui o emoție și o neliniște care se manifesta activ, spre deosebire de a mea, pe care încercam să o ascund în mine. Mi se întâmplă des să am emoții atunci când știu că urmează să văd, să ascult sau să întâlnesc oameni mari, pe care îi respect. E ca și când un praf din gloria lor te murdărește puțin pe haină și devii și tu, brusc, un pic mai bun. Ești puțin copleșit.

Ioan Holender la Întâlnirile SpectActor de la Craiova. Foto: Florin Chirea

Dupa orice inceput vine si-un Sfarsit. Si invers.

„Patru prieteni din copilărie se întâlnesc - din întâmplare - după înmormântarea celui de-al cincilea. Îi mai leagă ceva pe aceștia, în afară de trecut? Nu știm. Au trăit împreună cea mai frumoasă perioadă a vieților lor, iar acum se trezesc din nou împreună, într-un context straniu. Se mai poate schimba ceva după o întâlnire importantă? Poate amintirea să-i unească? Vom vedea...” (regizorul Leta Popescu).

Cu aceste cuvinte în minte, m-am așezat pe scaunul din sala I. D. Sîrbu a Teatrului Național din Craiova, așteptând să-i cunosc și să le aflu povestea. Aproape că nici nu-mi mai păsa că sunt actori într-o piesă; mă așteptam să văd acolo prietena din copilărie, vecina de la bloc cu care mă jucam cu păpușile când eram mică, puștii de pe ulița din sat, colegul de bancă din generală și alți oameni alături de care am pornit la drum în viață, dar de care, cumva, tot viața m-a îndepărtat. Și exact asta am găsit. Îi cheamă Cristi, Catinca, Alex, Radu și Sânziana. Sunt genul de oameni pe care fiecare dintre noi ar putea să-i fi cunoscut în copilărie.

Raluca Păun, George Albert Costea, Romanița Ionescu, Marian Politic și Cosmin Rădescu în Sfârșit. Foto: Florin Chirea

Gradina Botanica din Craiova, reforma sau dezastru?

De Grădina Botanică din Craiova am tot auzit acum ceva vreme că s-a renovat, iar pe Facebook am văzut râuri de poze artistic făcute care o complimentează cu adevărat. Am așteptat să treacă valul de exaltare și simpatie pentru a arunca un ochi subiectiv asupra unuia din cele mai mari spații verzi din oraș și pentru a-mi forma o idee. După vizita de duminică, nu pot să tranșez disputa proaspăt născută în capul meu: e Grădina Botanică un dezastru sau e în mijlocul unei reforme? Pentru că sunt de părere că orice are o explicație și orice rău are potențialul să se transforme în ceva bun, nu pot decât să aștept să ne răspundă cineva sau ... viitorul. Oricare ar fi răspunsul, poate ideile de aici vor fi de folos.

Gradina Botanica din Craiova 2015 - peisaj de toamna

Grădina Botanică din Craiova 2015 - vaste spații arate