Se afișează postările cu eticheta competitivitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta competitivitate. Afișați toate postările

11 septembrie 2013

Incepe SuperBlog 2013!

Pe 1 octombrie începe SuperBlog 2013, deja binecunoscuta competiție de blogging la a cărei ediție de primăvară am participat și eu pentru prima dată prin martie. Teme provocatoare, sute de bloggeri înscriși în concurs, articole pline de creativitate, spirit de competiție, premii cât cuprinde și o atmosferă generală de prietenie sunt principalele caracteristici ale acestui concurs, dar și motivele pentru care am decis să particip și la ediția de toamnă. Asta și faptul că am un superblog, lucru susținut de prietenii mei, super-minionii. :D


09 martie 2013

E timpul pentru o noua competitie: Spring SuperBlog 2013

De mică am participat la tot felul de competiții, de la olimpiade școlare (mate, română, geografie) la concursuri de proză, poezie sau fotografie și, mai nou (adică de câțiva ani, de când mă dau pe internet), la diverse concursuri pe blog. În ultima perioadă am lăsat-o mai moale, asta până când m-am decis să particip la o competiție internațională de travel (profit de ocazie să vă invit să mă votați intrând pe această pagină și distribuind-o pe rețelele voastre sociale). Nu e un secret că îmi place competiția, deși nu sunt genul de persoană care se aruncă asupra fiecărui concurs doar de dragul de a participa. 
De obicei sunt doi factori principali care mă ajută să mă decid (în această ordine): dacă îmi place tema concursului sau dacă mă atrage premiul. Dacă îmi place ceea ce trebuie să fac pentru a participa (de exemplu, să scriu despre un subiect care îmi place foarte tare), nu mai contează premiul. În schimb, se poate întâmpla să nu particip dacă îmi place foarte tare premiul, fără să rezonez însă cu  tema concursului.


18 ianuarie 2013

Cat de departe mergem cu concurenta?

E o vorbă la americani care îmi place mult: "People aren't against you; they are for themselves" (un fel de "Be the best and fuck the rest" cu stil). Îmi place pentru ceea ce reprezintă, nici măcar n-aș vrea să sugerez că acest comportament, de altfel decent și normal, ar fi în vreun fel valabil pe legendarele plaiuri mioritice. Accept și mi se pare normal că fiecare dintre noi își dorește să fie cel mai bun / frumos / deștept dintr-un grup, să aibă mai mult succes decât X  sau mai mulți bani decât Y. În România, însă, din păcate, concurența este înțeleasă nu ca o cale de a evolua tu până la a-ți depăși rivalii dintr-un anumit domeniu, ci ca motiv pentru a-i defăima, calomnia și stropi cu noroi în goana ta nebună după izbândă. 

În lumea utopică în care trăiesc eu, oamenii își propun țeluri înalte și trag de ei ca să le atingă și depășească. În România, oamenii își propun țeluri mediocre și calcă totul în picioare pentru a ajunge acolo. Să nu uităm de o altă vorbă celebră la noi, care ne învață să ne facem frate cu dracul până trecem puntea. Degeaba suntem mai mulți care ne propunem același lucru; pare a fi mai important cine ajunge acolo primul, nicidecum nu contează drumul pe care a apucat-o sau cât de curat ajunge la capătul lui. Continuăm să încercăm să ne distingem, să ne individualizăm cumva, oricum. Și deși asta nu e neapărat un lucru rău, de cele mai multe ori nu e nici unul bun.