10 iunie 2013

Cuvinte puternice: Te rog si Multumesc

Le știm cu toții: te rog, mulțumesc, îmi pare rău. Eu le numesc cuvinte puternice, pentru că de multe ori trebuie să dai dovadă de caracter ca să le rostești, chiar dacă ele sunt (sau ar trebui să fie), în sinea lor, atât de banale că ar merita predate în clasa I, odată cu alfabetul. Să strecori câte un astfel de cuvânt la momentul potrivit e mană cerească, face impresie și parcă stabilește altfel de raporturi între două persoane. Când, însă, ele îți lipsesc din vocabular sau le folosești alandala, se cam întorc împotriva ta. 
Dintre toate, îmi pare rău mi se pare propoziția cea mai intimă și mai delicată, așa că o să o planific pentru dezbatere într-un articol ulterior, separat. Te rog și mulțumesc sunt atât de interconectate încât nu am cum să le despart. Atunci când rogi pe cineva să facă ceva și acea persoană face, mulțumesc e minimul de reacție pe care poți să îl ai. Din păcate, unii nu înțeleg asta nici măcar după ce le-ai atras atenția în mod direct asupra lacunelor lor în exprimare politicoasă. 
Să vă dau un exemplu dintr-un schimb de mailuri: 

Subiect: Rugaminte Buna. As avea nevoie de ajutorul tau pentru lucrarea mea de licenta. E legat de activitatea ta pe Twitter. Daca poti si ai timp sa imi raspunzi la cateva intrebari. Mi-ar fi de mare folos. Și semnătura. 
N-are rost să vă mai spun că nu cunoșteam persoana cu pricina nici măcar cât să ne fi urmărit pe Twitter bi-direcțional (ulterior am observat că mă urmărea acolo, dar, cum avea profilul protejat, n-am putut afla cine este). Am cochetat cu opțiunea de a nu răspunde nimic, căci fix asta zic că ar merita o asemenea abordare din care, după ce că nu înțelegi nimic, parcă tot tu ieși vinovat. A primat latura mea sensibilă și am răspuns, o dată din dorința sinceră de a ajuta combinată cu puțină curiozitate, dar și din imboldul ăla de a explica persoanei cu pricina că nu așa merg lucrurile pe lumea asta. Nu poți doar să ceri și să aștepți să primești fără nicio întrebare. Răspunsul meu: 
Buna, Cutăriță, Voi incerca sa gasesc timp astazi sau maine sa raspund intrebarilor tale. Daca imi permiti, insa, cateva sfaturi, utile pentru tine pe viitor, ti-as spune ca e frumos ca, atunci cand trimiti un email cu o rugaminte unei persoane pe care nu o cunosti si cu care nu ai interactionat niciodata, sa incluzi cateva randuri despre tine, cine esti si ce faci, de unde ma cunosti, de ce m-ai ales pe mine sa-mi scrii etc. Mie, una, imi place sa stiu cu cine intru in contact, iar faptul ca te-am gasit printre urmaritorii mei recenti pe Twitter, dar cu un profil protejat, nu mi-a permis sa aflu prea multe despre tine. :) Seara frumoasa si ne citim, Dana 
Spre evidenta mea bucurie și satisfacție, mai tânăra mea colegă de Twitter și-a însușit destul de bine critica, răspunzându-mi: 
Multumesc de sfaturi. Ai perfecta dreptate si initial chiar vroiam sa fac o scurta prezentare. Eu acum termin Jurnalismul la UBB, in Cluj si am licenta. "Modalitatea prin care microcelebritatile isi creeaza audienta pe Twitter" se vrea a fi numele lucrarii. Te-am ales pe tine pentru ca te incadrezi in criteriile dupa care imi aleg subiectii: ai un numar ridicat de followers, numarul followers-ilor il depaseste cu mult pe cel de "following" etc. Am aflat de tine de pe zelist.ro. Raspunsurile pe care le primesc nu vor fi publicate nicaieri. Asadar, astept raspunsurile tale. 
Ca răsplată, ziua următoare m-am așternut pe scris și i-am trimis documentul cu pricina completat, atașat unui email: 
Buna, Cutăriță, Iti atasez chestionarul cu raspunsurile mele. Ma bucur ca mi-ai acceptat sfatul. Sper sa-l folosesti si pe viitor, fiindca iti poate deschide usi. Bafta multa cu licenta si sa ne citim sanatoase! Dana 
N-a mai urmat niciun alt email, din nicio parte. Viitorul de care vorbeam în ultimul meu mail s-a oprit la trecut. Încerc să vă spun, mai pe ocolite, că n-am primit niciun email cu mulțumiri, pe care, chiar dacă nu salvasem planeta și nici nu vindecasem vreun bolnav, parcă tot simțeam un pic-un pic că le merit. Așa-i c-am fost proastă că am răspuns de la început și că mi-am tocit degetele de pomană? Te rog și mulțumesc sunt cuvinte puternice, căci trebuie să dai dovadă de muuult caracter ca să știi când să le folosești...


4 comentarii:

  1. Bine punctat, Dana. Daca intr-adevar iti urmareste activitatea. iti stie si blogul si va vedea aceste ultime sfaturi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si sper sa inteleaga ideea din spatele cuvintelor mele si sa considere asta o lectie pentru viitor.
      Uite ca pana la urma se pare ca am stofa de pedagog. :P

      Ștergere
  2. Uite ce e papelcuto, care umbli cu bocceluta...invata si tu sa nu mai insiri margaritare inaintea porcilor...eu m-am lecuit de mult.Licenta in jurnalism si "incurcam" verbul "a vrea" si "a voi "...la indicativ imperfect...Imperfecta sa-mi fie iertarea.Sorry...m-am bagat si eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamna profesoară, să primesc acest sfat tocmai de la dumneavoastră? :))
      Cât despre imperfect, să-i zicem greșeală, nu încurcătură.

      Ștergere