I heart Craiova II

          O să mă certaţi că nu scriu mai multe (puteţi oricând citi ce am notat aici şi încă se aplică), dar sunt la birou şi şşşşşş, să nu mă pârâţi că mă ţin de alte astea. Voiam numai să vă mai arăt un pic din Craiova mea, văzută prin ochii colegilor mei de la My Destination Romania:

I heart Craiova

LE: Craiova se află într-o competiție în care are nevoie de cât mai multe voturi. Dacă și voi iubiți Craiova, nu uitați să votați aici și să vă rugați prietenii / rudele / cunoscuții să dea un vot și un share de ajutor.

          Am vizitat câteva orașe la viața mea, prin țară și străinătate. Nu multe, dar câteva tot au fost. Unele mărețe, altele frumoase, unele impresionante, altele cochete, unele curate, alte bogate, unele turistice, altele liniștite; câteva mi s-au lipit de inimă: Barcelona, Istanbulul, Ohridul. Și totuși, oricât de stupid ar suna, niciunul precum Craiova...

          Îi știu defectele. Știu că-i murdar, că are câini vagabonzi, cerșetori, țărani, mulți proști (ca peste tot), primar băgat la zdup, țigani care se taie cu săbiile, asfalt crăpat de bani furați și câte și mai câte. Dar e acasă. Aici fiecare stradă îmi spune o poveste și îmi aduce înapoi o amintire. Aici sunt majoritatea oamenilor dragi. Aici mă simt - din nou ciudat - cel mai în siguranță; poate nu cel mai liberă, dar cel mai protejată. Și fără sentimentele astea n-am rădăcini...

          Am văzut stickerul ăsta lipit pe gardul unei curți, undeva în apropierea Parcului și mi-a adus aminte de cât de mult iubesc Craiova. Atâta tot. :)

Aventuri cu un curier

          Joi găsesc în poartă - la adresa din buletin, nu la cea la care locuiesc propriu-zis - un fluturaș (adresat mie) de la cei de la Fan Courier, pe care scria "V-am căutat" și un număr de telefon. Sun la numărul respectiv de telefon și vorbesc cu un domn căruia îi explic că la adresa de pe colet nu o să găsească niciodată pe nimeni. Își notează adresa de la bloc (din Rovine), dar mă anunță că nu poate veni astăzi (joi) să mi-l aducă, pentru că deja coletul nu mai e la el, ci la sediu (depozit). Mă roagă să mă gândesc dacă pot să mă duc până acolo (pe la Electro) să îl ridic. Caut să găsesc pe cineva care să mă ducă, nu găsesc, mai eram și răcită, așa că îl sun pe nene să îi spun că nu pot să ajung, așa că să-mi aducă coletul a doua zi (vineri) la adresa pe care i-o furnizasem anterior (în Rovine). Bine, așa rămâne. După vreo jumătate de oră îmi dau seamă că vineri e toată lumea la serviciu și că nu e nimeni acasă, deci îl sun iar pe domnul cu pricina, îmi cer toate scuzele corespunzătoare și îl rog să noteze adresa de la job (prin centru). Zis și făcut. 

          Vineri dimineață. Veste de ultimă oră - avem liber de la lucru, nimeni la birou. După vreo jumătate de oră îmi dau seama că trebuie să îmi ajungă coletul acolo. Sun pe domnul de la Fan Courier (deja spășita), care îmi spune că nu mai e la dânsul coletul, ci la alt coleg. Mai mult decât drăguț, domnul mă roagă să îl sun a doua zi (sâmbătă) de dimineață (pe la 8) și să îi spun unde să-mi aducă coletul plimbăreț. 

          Sâmbătă dimineață. Răgușită după somn și de la răceală, mă sperii singură de vocea-mi aproape de bărbat. Mă oblig să deschid ochii la 8 și să îl sun pe Dl. Salvator. Îmi cere adresa unde să îmi aducă poznașul colet. Îi dau -iarăși- adresa de acasă (din Rovine). Întreb când să îl aștept. Până în 12. Deja mă gândeam să-i dau și lui ceva pentru deranjul pe care l-am provocat, dar...n-a mai ajuns nici până acum.

          Nu e cine știe ce valoare în ăl colet, dar parcă l-aș vrea. Întrebarea este: să îl mai sun pe nenea sau nu?