Se afișează postările cu eticheta colet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta colet. Afișați toate postările

08 noiembrie 2011

Aventuri cu un curier II

          Pentru cei care au urmărit prima parte a aventurilor cu un curier pe care le-am relatat aici și vor să știe dacă l-am sunat sau nu pe domnul cu pricina, îmi iau revanșa acum. Poate vă întrebați de ce trebuie să scriu o continuare la articol și nu am pus un Later edit la cel precedent. Răspunsul e simplu: aventura nu s-a încheiat acolo!
          Nu, nu l-am sunat pe domn. Nici sâmbătă, cu atât mai puțin duminică. Nici luni și nici marți, și nici el pe mine. Miercuri, însă, convinsă că deja coletul meu trebuie să fi ajuns la sediul firmei de curierat, plănuiesc să-mi fac drum până acolo. Inspirația divină m-a făcut să dau un telefon înainte, doar ca să aflu că pachetul încă era pe traseu. La nici 2 ore după, primesc un telefon de la domnul cu pricina, să-și ceară scuze că nu știe de ce nu a ajuns coletul la mine, fiindcă el l-a dat unui coleg să mi-l aducă. In fine, discuții inutile la telefon, zice că vine și...vine! Acuma, și eu ca tot omul, mă simțeam prost pentru toată nebuneala, mare parte din care era din vina mea, așa că iau coletul și îi dau și lui acolo un Grigorescu, de-un suc. Deschid coletul după ceva vreme ca să observ că unul dintre obiectele care trebuiau să fie acolo (un tricou) lipsea. Șoc și groază, praf și pulbere, smoală și pucioasă!
          Nu zic, ambalajul cam ciudat, în sensul că era un carton lucios, de pe care scotchul cu care era sigilat putea fi foarte ușor dezlipit și lipit la loc. Bănuieli planează sumbre asupra curierilor. Mă gândeam, în sinea mea, că am dat atâtea telefoane după o cană, un șorț și o mănușă de bucătărie, de oricine și-ar fi imaginat că am acolo bani și aur. Reclamația ar fi fost de prisos, și dacă ar fi fost, și dacă n-ar fi fost de la ei, rezultatul ar fi fost același. 
          Poate au uitat cei de la București să bage și tricoul în colet, zic. Scriu la Craiova, cei de la Craiova (în speță vecinul Blogatu) scriu la București (mai precis, lui Noro Ferseta, cu care am mai colaborat în condiții excelente în trecut) și...astăzi a sunat iarăși curierul! Am ținut neapărat să scriu acest articol ca să le mulțumesc lui Noro și lui Blogatu pentru promptitudine și să îi felicit pentru plusul de încredere pe care tocmai l-au câștigat! :)

PS: Toate produsele de la Beko arată foarte bine și abia aștept să le folosesc!


30 octombrie 2011

Aventuri cu un curier

          Joi găsesc în poartă - la adresa din buletin, nu la cea la care locuiesc propriu-zis - un fluturaș (adresat mie) de la cei de la Fan Courier, pe care scria "V-am căutat" și un număr de telefon. Sun la numărul respectiv de telefon și vorbesc cu un domn căruia îi explic că la adresa de pe colet nu o să găsească niciodată pe nimeni. Își notează adresa de la bloc (din Rovine), dar mă anunță că nu poate veni astăzi (joi) să mi-l aducă, pentru că deja coletul nu mai e la el, ci la sediu (depozit). Mă roagă să mă gândesc dacă pot să mă duc până acolo (pe la Electro) să îl ridic. Caut să găsesc pe cineva care să mă ducă, nu găsesc, mai eram și răcită, așa că îl sun pe nene să îi spun că nu pot să ajung, așa că să-mi aducă coletul a doua zi (vineri) la adresa pe care i-o furnizasem anterior (în Rovine). Bine, așa rămâne. După vreo jumătate de oră îmi dau seamă că vineri e toată lumea la serviciu și că nu e nimeni acasă, deci îl sun iar pe domnul cu pricina, îmi cer toate scuzele corespunzătoare și îl rog să noteze adresa de la job (prin centru). Zis și făcut. 
          Vineri dimineață. Veste de ultimă oră - avem liber de la lucru, nimeni la birou. După vreo jumătate de oră îmi dau seama că trebuie să îmi ajungă coletul acolo. Sun pe domnul de la Fan Courier (deja spășita), care îmi spune că nu mai e la dânsul coletul, ci la alt coleg. Mai mult decât drăguț, domnul mă roagă să îl sun a doua zi (sâmbătă) de dimineață (pe la 8) și să îi spun unde să-mi aducă coletul plimbăreț. 
          Sâmbătă dimineață. Răgușită după somn și de la răceală, mă sperii singură de vocea-mi aproape de bărbat. Mă oblig să deschid ochii la 8 și să îl sun pe Dl. Salvator. Îmi cere adresa unde să îmi aducă poznașul colet. Îi dau -iarăși- adresa de acasă (din Rovine). Întreb când să îl aștept. Până în 12. Deja mă gândeam să-i dau și lui ceva pentru deranjul pe care l-am provocat, dar...n-a mai ajuns nici până acum.
          Nu e cine știe ce valoare în ăl colet, dar parcă l-aș vrea. Întrebarea este: să îl mai sun pe nenea sau nu?



03 octombrie 2010

Alo, Posta Romana, putina atentie nu strica

Dupa niscaiva draci si nervi repetati, dupa cateva certuri si multi umeri ridicati, cred ca e nevoie sa trag un semnal de alarma asupra lipsei de profesionalism si a incurcaturilor pe care le pricinuieste Posta Romana. Chit ca nu va ajunge "reclamatia" mea niciunde sau ca nu va citi nimeni articolul asta, zic totusi sa ma descarc...


Desi de pe la 7 ani incoace am locuit la bloc, in buletin sunt trecuta (si eu si Oana si parintii nostri) la adresa bunicilor mei (pe linie paterna), care au detinut o casa in centrul Craiovei. Zic "au detinut" pentru ca ei au decedat, iar casa a ramas a noastra. Casa cu pricina intra in raza de actiune a oficiului postal nr. 4 (de pe Calea Bucuresti, la Rotonda). Altfel spus, in mod normal, la noi vine postasul de la oficiul 4, iar cand trebuie sa ridicam un colet, mergem la oficiul 4. Simplu ca buna ziua!


Primavara asta asteptam o scrisoare destul de importanta, stiam ca a fost trimisa, dar intarzia sa apara, asa ca am batut de cel putin 10 ori drumul pana la oficiul 4 sa intreb daca a ajuns. Ma invatasera si functionarele de acolo, care incepusera sa-mi sugereze ca sunt nebuna, si ca probabil nu apartinem de oficiul 4, ci de oficiul postal nr. 3 (de pe Calea Bucuresti, la Jiul). Aproape incepusem sa cred ca sunt, intr-adevar, nebuna, iar banuielile mi-au fost confirmate cand am mers, in cele din urma la oficiul 3, si, surpriza!, am descoperit scrisoarea acolo. Alaturi de ea erau si multe avize si reavize care, in mod suspect, fusesera emise dar nu ajunsesera niciodata in casuta mea postala. Am solicitat sa mi se explice de ce oficiu postal apartin si ce s-a intamplat, de fapt cu scrisoarea mea. Atunci o functionara mi-a spus ca, din cate stie ea, raza de actiune a oficiului 3 se intinde pana la casa cu numarul 16 de pe strada noastra, iar noi, stand la 17, intram in incidenta oficiului 4, si ca totul a fost o incurcatura venita de la "centru", unde scrisoarea a fost distribuita la oficiul gresit. In plus, postasul de la oficiul 3, stiind ca nu are casa noastra in "jurisdictie", nu s-a mai obosit sa ne lase avizul in casuta postala. Asa se explica si numarul mare de reavize care fusesera emise dar care nu ajungeau la mine niciodata. Bun, am lasat lucrurile asa, fara sa le mai acord mare importanta.


Miercurea trecuta am gasit in casuta postala un reaviz (avizul fusese trimis, chipurile, cu o saptamana mai devreme, dar iarasi nu ajunsese nimic la mine, probabil tot din cauza postasului care refuza sa munceasca "in plus") ca am primit un colet. Pe reaviz scria ca trebuie sa il ridic - da, surpriza din nou! - de la oficiul 3. Nu-i problema, inca o incurcatura, mi-am zis in sinea mea. M-am deplasat pana la oficiul 3, i-am aratat functionarei reavizul si am aflat - surpriza surprizelor - ca mai trebuie sa platesc si taxa de inmagazinare pentru ca nu am venit sa ridic coletul la timp! Un fel de "nu se pune ca aia de la centru au incurcat oficiile, ca postasul n-a adus avizele, vina e a ta ca n-ai visat ca trebuia sa vii mai devreme"!


Tipic romanesc: ei gresesc si noi platim...