Se afișează postările cu eticheta fan courier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fan courier. Afișați toate postările

08 noiembrie 2011

Aventuri cu un curier II

          Pentru cei care au urmărit prima parte a aventurilor cu un curier pe care le-am relatat aici și vor să știe dacă l-am sunat sau nu pe domnul cu pricina, îmi iau revanșa acum. Poate vă întrebați de ce trebuie să scriu o continuare la articol și nu am pus un Later edit la cel precedent. Răspunsul e simplu: aventura nu s-a încheiat acolo!
          Nu, nu l-am sunat pe domn. Nici sâmbătă, cu atât mai puțin duminică. Nici luni și nici marți, și nici el pe mine. Miercuri, însă, convinsă că deja coletul meu trebuie să fi ajuns la sediul firmei de curierat, plănuiesc să-mi fac drum până acolo. Inspirația divină m-a făcut să dau un telefon înainte, doar ca să aflu că pachetul încă era pe traseu. La nici 2 ore după, primesc un telefon de la domnul cu pricina, să-și ceară scuze că nu știe de ce nu a ajuns coletul la mine, fiindcă el l-a dat unui coleg să mi-l aducă. In fine, discuții inutile la telefon, zice că vine și...vine! Acuma, și eu ca tot omul, mă simțeam prost pentru toată nebuneala, mare parte din care era din vina mea, așa că iau coletul și îi dau și lui acolo un Grigorescu, de-un suc. Deschid coletul după ceva vreme ca să observ că unul dintre obiectele care trebuiau să fie acolo (un tricou) lipsea. Șoc și groază, praf și pulbere, smoală și pucioasă!
          Nu zic, ambalajul cam ciudat, în sensul că era un carton lucios, de pe care scotchul cu care era sigilat putea fi foarte ușor dezlipit și lipit la loc. Bănuieli planează sumbre asupra curierilor. Mă gândeam, în sinea mea, că am dat atâtea telefoane după o cană, un șorț și o mănușă de bucătărie, de oricine și-ar fi imaginat că am acolo bani și aur. Reclamația ar fi fost de prisos, și dacă ar fi fost, și dacă n-ar fi fost de la ei, rezultatul ar fi fost același. 
          Poate au uitat cei de la București să bage și tricoul în colet, zic. Scriu la Craiova, cei de la Craiova (în speță vecinul Blogatu) scriu la București (mai precis, lui Noro Ferseta, cu care am mai colaborat în condiții excelente în trecut) și...astăzi a sunat iarăși curierul! Am ținut neapărat să scriu acest articol ca să le mulțumesc lui Noro și lui Blogatu pentru promptitudine și să îi felicit pentru plusul de încredere pe care tocmai l-au câștigat! :)

PS: Toate produsele de la Beko arată foarte bine și abia aștept să le folosesc!


30 octombrie 2011

Aventuri cu un curier

          Joi găsesc în poartă - la adresa din buletin, nu la cea la care locuiesc propriu-zis - un fluturaș (adresat mie) de la cei de la Fan Courier, pe care scria "V-am căutat" și un număr de telefon. Sun la numărul respectiv de telefon și vorbesc cu un domn căruia îi explic că la adresa de pe colet nu o să găsească niciodată pe nimeni. Își notează adresa de la bloc (din Rovine), dar mă anunță că nu poate veni astăzi (joi) să mi-l aducă, pentru că deja coletul nu mai e la el, ci la sediu (depozit). Mă roagă să mă gândesc dacă pot să mă duc până acolo (pe la Electro) să îl ridic. Caut să găsesc pe cineva care să mă ducă, nu găsesc, mai eram și răcită, așa că îl sun pe nene să îi spun că nu pot să ajung, așa că să-mi aducă coletul a doua zi (vineri) la adresa pe care i-o furnizasem anterior (în Rovine). Bine, așa rămâne. După vreo jumătate de oră îmi dau seamă că vineri e toată lumea la serviciu și că nu e nimeni acasă, deci îl sun iar pe domnul cu pricina, îmi cer toate scuzele corespunzătoare și îl rog să noteze adresa de la job (prin centru). Zis și făcut. 
          Vineri dimineață. Veste de ultimă oră - avem liber de la lucru, nimeni la birou. După vreo jumătate de oră îmi dau seama că trebuie să îmi ajungă coletul acolo. Sun pe domnul de la Fan Courier (deja spășita), care îmi spune că nu mai e la dânsul coletul, ci la alt coleg. Mai mult decât drăguț, domnul mă roagă să îl sun a doua zi (sâmbătă) de dimineață (pe la 8) și să îi spun unde să-mi aducă coletul plimbăreț. 
          Sâmbătă dimineață. Răgușită după somn și de la răceală, mă sperii singură de vocea-mi aproape de bărbat. Mă oblig să deschid ochii la 8 și să îl sun pe Dl. Salvator. Îmi cere adresa unde să îmi aducă poznașul colet. Îi dau -iarăși- adresa de acasă (din Rovine). Întreb când să îl aștept. Până în 12. Deja mă gândeam să-i dau și lui ceva pentru deranjul pe care l-am provocat, dar...n-a mai ajuns nici până acum.
          Nu e cine știe ce valoare în ăl colet, dar parcă l-aș vrea. Întrebarea este: să îl mai sun pe nenea sau nu?