Ma ajutati sa gasesc tenisii disparuti?

Îmi place destul de mult să merg pe jos, mai ales atunci când sunt în preumblări în afara țării, așa că mă declar una dintre acele persoane pentru care încălțămintea contează. Cum nu-s vreo fashionista, cerința de bază pe care trebuie s-o îndeplinească încălțările mele este să fie confortabile, iar orice alt plus (rezistență, impermeabilitate, aspect) este binevenit. Prin 2010 am găsit la Leonardo o pereche de teniși care m-au uns pe suflet, pe care am purtat-o cu obstinație cred că aproape 2 ani, indiferent de anotimp, la serviciu, în excursii, când am dus gunoiul sau am ieșit cu prietenii. Așa bine mi s-au potrivit încât nici n-am observat (sau m-am făcut că nu observ) când mici găurele au început să-și croiască loc prin talpa mult prea roasă a tenișilor, făcându-i imposibil de purtat.

Pitești 2010

Melodia saptamanii: Ride vs I Knew You Were Trouble

Dragilor, astăzi m-am decis să vă las pe voi să alegeți melodia săptămânii. Nu, nu fac asta din cauză că nu mă pot hotărî între două piese care îmi plac foarte mult (cum s-a mai întâmplat de-a lungul timpului, spre exemplu, cu melodiile lui Pink "Just Give Me A Reason" și "Try"), ci pentru că vreau să vă arăt o aceeași idee pusă în practică de două cântărețe americance tinere și vreau ca voi să-mi spuneți care ar câștiga, dacă ar fi să lupte într-o bătălie muzicală după gustul vostru.

Astăzi, Lana del Rey - Ride vs Taylor Swift - I Knew You Were Trouble.

Se cauta web developer

Acum câteva luni vedeam la câțiva bloggeri că postau pe blogurile lor oportunități de angajare sau recomandau persoane pentru a le ajuta să-și găsească un loc de muncă (am fost și eu printre ele - mulțumesc, Cristi). Urmărind comentariile, am văzut că e o metodă de promovare / recrutare care dă rezultate. Nu mai departe de săptămâna trecută, prietenii mei de la ACZ Consulting mi-au solicitat ajutorul pentru a-i ajuta să găsească în aceeași zi o persoană potrivită pentru un program de mobilitate pe care îl derulează. Deși nu mai știu rezultatul final (pe cine au ales, conform criteriilor lor de selecție), eu am dat datele lor de contact spre 5 persoane interesate de oportunitate - persoane pe care le cunosc personal (amici, prieteni) sau nu (prieteni ai prietenilor, membri în diverse grupuri de Facebook pe care am promovat evenimentul). Fără un efort deosebit din partea mea și, mai ales, cu plăcere, am reușit să îi ajut pe cei de la firmă să își găsească participantul de care aveau nevoie și am oferit șansa unei persoane să ia parte la un proiect interesant. Win-win-win!

Competitia #MyBBB - 22 de zile inainte de final

Știu că de o lună vă înnebunesc pe blog, Facebook, Twitter, Google+, Pinterest, StumbleUpon și în viața reală cu participarea mea la competiția internațională de travel Biggest Baddest Bucket List (#MyBBB), organizată de My Destination. Cu 22 de zile înainte de final, vă rog să mai răbdați puțin alături de mine și să nu opriți motoarele (mai ales după ce o să citiți mica analiză pe care am făcut-o ieri asupra competiției). Cum îmi place mie să spun, mergem înainte până unde ajungem, iar mie mi-ar plăcea să ajungem cât mai departe, indiferent ce înseamnă asta (și folosesc persoana I plural pentru că suntem în chestia asta împreună, căci de una singură n-aș fi ajuns nicăieri).

Ieri aveam 527 de voturi, ceea ce mă clasa pe poziția 39 din 266 concurenți.

Eu, directoare?

         Eu, directoare?

         Da, mă, râdeți cât vreți, că tot râzând vă întreb și eu. Dar luați de citiți ce vă întreb eu aici și apoi purcedeți să îmi răspundeți!

         De marți până joi mă duc să mă joc cu copiii mari la Dunăre, căci m-a invitat Chinezu la un teambuilding al directorilor Bloggers Inc. (adică noi, cei mulți internauți care mergem). Umblă vorba că cei de la Renault ne transportă acolo (eu în mașină cu Make, subiectul primului fanclub înființat de mine :P, Cristina Bazavan și Răzvan Pascu, pe care abia aștept să îi cunosc în persoană, căci în casa virtuală le-am intrat de ceva ori în viață), Continental Hotels ne odihnește la un motel pe malul Dunării și Aventuria.ro ne obosește la niscaiva ture de caiac, biciclit (unde eu zic pas, căci în singura experiență din copilărie cu bicla am sfârșit cu mâna-n ghips) și drumeții.

          E de la sine înțeles că noi suntem oameni serioși cu toții și trebuie să ne asumăm titulatura de director, dar parol că mi-a fost greu să mă gândesc directoarea „la ce” să mă autointitulez. Aruncând un ochi peste lista participanților, am observat că-s singura care nu se dă pe domeniu propriu, așa că mi-a venit în cap să zic că-s directoarea blogspot. Numa’ că apoi a dat și Oana o geană peste lista cu pricina și a tras ea concluzia că e mai mult decât probabil să fiu un fel de Prâslea pe acolo, de unde ne-am gândit noi că aș putea fi un fel de Junior Director. Cam atât am reușit să storc din creierașii bronzați cu soare a la Cluj (unde m-am delectat la concertul Roxette), dar aș fi curioasă să facem un exercițiu de imaginație și să îmi spuneți dacă m-ați vedea în funcțiune de conducere și dacă da, conducând ce? :P

Cadou de Craciun pentru cadouri de Craciun

Update: În această minunată seară de undrea m-am decis să fac extragerea 4 din 69. Fără pretenții, fără dichis, mai ales că am vrut să descarc ceva program care să îmi facă o captură de ecran a extragerii, dar cred ca mi-am băgat calul troian în casă... Așadar, deci și prin urmare, am avut patru participanți, în ordinea de pe tricouri (ude) Anda, sunkid, Cami și Iulian. A mai comentat și Monica, dar n-am bani să-i expediez jocul în Francia în caz căcâștigă, așa că o elimin din joc. Și câștigătorul este nimeni altul decât numărul ... 2, sunkid! Vorbim pe Twitter cum facem să te cadorisesc! Bravo și să mă anunți dacă termini jocul...


          Dracii mei, după cum știm cu to(n)ții, Crăcăciunul se apropie vertijinos. E singurul moment al anului în care parcă simt și eu o bucurie în aer - știți voi, sentimentul ăla de "să fim mai buni, mai generoși". Îmi place să fac și să primesc cadouri, dar să nu credeți că e valoarea materială cea care mă atinge la corazon, nu. Vă mai spuneam eu (nu știu unde exact, că nu mai găsesc ca să dau link :P) că în pușculița-oiță strâng cu minuțiozitate toți mărunții care îmi cad în mână și îi scot de două ori pe an (de Paște și de Crăciun) ca să îi depun în urne special amenajate pentru ajutorarea copiilor. Crăciunul trecut i-am băgat (câteva zeci de lei) în urnele de la Real, iar de Paște i-am depus în urnele World Vision de la KFC. Acum sondez piața, dar cred că fac o vizită pe la Mac sau pe la Poștă, fiindcă știu că în anii trecuți și acolo existau centre asemănătoare de strângere de fonduri. En fin, nu vă povesteam întru lauda mea veșnică - și asta pentru că ce-i al meu e pus deoparte și locul din IAD (știți voi, inițialele mele) nu mi-l poate lua nimeni -, ci fiindcă poate-poate îi place cuiva ideea și o preia. Apoi, pe cât de drag îmi e să aduc zâmbete - atât necunoscuților, cât și alor mei dragi -, la fel de simpatic mi se pare să primești ceva, fie și-o p...ortocală! Căci eu îmi amintesc cu drag nu de cadou în sinea lui, ci de felul în care m-ați făcut să mă simt când mi-ați făcut acel cadou.

          Și ca să nu credeți că vă bat apropouri, să trec la lucruri mai serioase, dar tot legate de cadouri. Vreau să îmi spuneți (printr-un comentariu aici mai dinjos), dacă aveți plăcerea, care e cel mai frumos cadou pe care l-ați făcut. Sau pe care l-ați primit. Sau ce ați vrea să primiți sau să dăruiți Crăciunul ăsta. Sau vreo idee de cadou mai năzbâtioasă de care ați auzit sau care v-a trecut prin cap (dacă nu aveți idee, vă dau numărul de telefon al Monicăi și vă furnizează ea :P). Sau orice altceva legat de cadourile de Crăciun (cum ar fi vreo povestioară, istorisire sau amintire frumoasă din jurul bradului). Ca să nu ziceți că vă pun la muncă degeaba, unuia dintre voi (celui ales de mai-marele random.org) o să îi fac o nebunie de cadou. E vorba de un joc de inteligență (cred că un nume mai concret e 3D Puzzle IQ Game) care o să vă pună puțin creierul la munci. Ca să vă provoc, vă mai spun că eu nu am reușit să îl deslușesc! EU, ați pomenit așa ceva? :P

          Așadar, deci și prin urmare, să curgă cu cadouri! :)

Cum sa inchizi un PFA

          ...în Craiova. Pentru că, deși puțin probabil când vine vorba de funcționarii publici, la noi e ca la nimeni.

          Primul pas îl știți, e simplu. Trebuie să faceți cerere (tip) de radiere de la Oficiul Registrului Comerțului și să depuneți câteva acte (certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului (CUI) și constatatoarele) în original și să plătiți o taxă (nu rețin suma, dar nu e mare). După care trebuie să așteptați câteva zile să se dospească cererea și apoi să reveniți pentru a vi se elibera. Atenție, neapărat să mergeți să ridicați dovada de radiere în timpul programului de eliberări (pare-mi-se 11-14), ca să nu pățiți ca aici.

          După ce am intrat în posesia dovezii de radiere de la Oficiu începe distracția la Administrația Financiară, pe care o voi numi de aici înainte, pentru ușurință, Fisc. Știm cu toții (la craioveni mă refer), care e Fiscul mare. Clădirea mare și albă din centru, din spatele Bibliotecii, pe Mitropolit Firmilian 2. Luați seamă că nu acolo trebuie să ajungeți, ci vis-a-vis, pe colt, fostul sediu al Băncii Agricole (Kogălniceanu 10). Mergeți la unul din cele 5 ghișeuri, stați la o coadă infernală și întrebați ce acte vă trebuie ca să închideți un PFA. Vi se va da o hârtiuță ce conține lista cu actele respective, și anume:

- cerere de încetare activitate (nu e tip, dar puteți să vă folosiți de modelul de aici)

- dovada radierii la O.R.C. / încetării contractului de colaborare

- declarația de înregistrare fiscală, cod 070 (2 ex.)

- certificat de înregistrare fiscală în original

- certificat de atestare fiscală

- declarația privind veniturile realizate, cod 200 (2 ex.)

          Cu o cerere tip (pe care o cumpărați de la birourile de copiat acte de peste drum de Fisc), o copie după CIF și timbre fiscale în valoare de 4 lei (pe care le luați de la Poștă), mergeți la Registratură pentru a solicita eliberarea certificatului de atestare fiscală. Momentan, Registratura o găsiți astfel: mergeți la Fiscul mare, vă poziționați cu fața către ușa principală și intrați (nu pe ușa principală, ci) pe ușa din stânga. Intrați, faceți stânga și mergeți drept până la Registratură. Pe pereți sunt lipite afișe cu săgeți, deci nu ar trebui să fie greu să o găsiți. Arată precum cușca portarului și NU are nicio plăcuță care să indice că ea este, dar mergeți cu încredere, stați liniștiți la coadă și depuneți cele 3 lucruri pe care vi le-am scris la începutul paragrafului. Persoana de acolo vă va da o hârtiuță cu un nr. de înregistrare și vă va chema peste 3 zile să ridicați certificatul de atestare fiscală.

          Ajunși acasă, faceți cererea de încetare a activității, descărcați de pe internet formularele 070 și 200 și le completați, semnați, ștampilați, tot, faceți o copie după dovada radierii la ORC și băgați totul într-un dosar (cu șină).

          Presupunem prin absurd că au trecut cele trei zile și reveniți la Fisc. Pentru ridicarea certificatului de atestare fiscală trebuie să mergeți la camera 6. Cum vă poziționați cu fața către Fiscul de pe Kogălniceanu, ocoliți  clădirea prin stânga și intrați pe prima poartă deschisă, apoi pe prima ușă la dreapta, urcați niște scări, dreapta în capătul scărilor și iar dreapta în Camera 6.

          Acum, cu toate actele la dosar, reveniți la unul din cele 5 ghișee din clădirea de pe Kogălniceanu (am impresia că doar ghișeele 1, 2 și 3 se ocupă de jalba cu care venim noi în proțap). Persoana de acolo vă va verifica actele de cam un țiliard de ori, va da numere de înregistrare și va completa declarațiile 070 și 200, din care vă va da și vouă un exemplar, va păstra unele dintre actele depuse, iar pe restul (cererea voastră și nu mai știu ce) le va capsa și - aici vine partea mortală! - vi le va da înapoi ca să le duceți voi la Registratură. Deci luați ce vă dă persoana cu pricina, reveniți la Registratură, în clădirea de pe Mitropolit Firmilian, stați la -exact!- coadă, depuneți actele respective, pentru care vi se va da un nr. de înregistrare. Eu am întrebat de urmează și mi s-a spus că trebuie să primesc ceva prin poștă, dar încă aștept...

          Eu zic să printați cu voi harta asta a închiderii unui PFA, fiindcă nu știți ce fain e să nu ai toate indicațiile astea și să faci ping-pong prin oraș ca un bezmetic. Cu plăcere, deci! :)