Ce ne mai miram?

Foto de Răzvan Pascu

Ce ne mai mirăm că ne lipsesc lucrurile mari, dacă nu le avem nici pe cele mici?

Mă minunam de dimineață precum vițica la poarta nouă privind pe pagina de Facebook RazvanPascu.ro o imagine cu standul României la Târgul de Turism de la Paris. În decurs de 30 de secunde am trecut de la a mă plesni cu palma peste gură, scăpând printre degete un "Doamne" cu e prelung, la a mă încrunta și apoi la a râde isteric, lăcrimând spre plâns de-a binelea. Mă minunam, deci, că ditamai țara merge la un ditamai târgul de turism cu ditamai delegația pe ditamai căruța de bani și se prezintă...după cum vedeți alăturat. 

Aventurându-mă în căutarea unei explicații, aș fi fost tentată să cred că ne lipsește așa-numitul big picture, că suntem meniți să ne ocupăm existența cu ciurucuri și lucruri lipsite de importanță, pe când ceva de asemenea amploare precum atragerea a mii de turiști străini ne scapă printre degete...dar nici la capitolul lucruri mici nu stăm prea bine.

Despre Targul de Turism de la Craiova

          Mai sunt 9 zile pana la Targul de Turism de la Craiova, iar lucrurile incep sa intre in linie dreapta. Cred ca e prima data cand scriu despre job aici, dar cred ca o fac pentru ca am inceput sa tin atat de mult la evenimentul asta, incat aproape ca nu il mai consider o sarcina, ci un pas pe care trebuie sa il fac ca sa imi demonstrez ca pot. De fapt, stiu ca pot. Multe. Dar ma "inham" de fiecare data la ceva mai amplu (ca sa nu zic "maret" sau "grandios", fiindca nu incerc sa va "vand" nimic), tocmai ca sa imi depasesc limitele. In fine, nu mai intru in detalii dintr-astea motivationalo-inspirationale si trec direct la subiect.

          Nu va voi povesti cata munca e in spatele unui asemenea eveniment. Imi rezerv dreptul ca, in caz ca ceva (Doamne fereste!) nu iese bine, sa nu folosesc asta ca scuza. Si exista posibilitatea (mai bine zis "probabilitatea") sa nu fie chiar totul la imperativ. Vom invata din greseli, si exact pentru asta am nevoie de voi. Stiu cat de critici (uneori dureros de-a dreptul) pot fi bloggerii. Cu siguranta veti trece weekendul urmator prin Piata Prefecturii. Cu certitudine veti observa diverse maruntisuri "nelalocul lor"  pe care probabil ca eu le voi trece cu vederea in valtoarea evenimentului. Ce va rog este sa veniti inapoi la casele si calculatoarele/laptopurile/super-telefoanele voastre si dati-mi de stire. C-o fi comentariu la mine sau articol la voi pe blog, tweet, mesaj pe Facebook, offline pe mess, ce vreti voi, dar spuneti-mi ce si cum vi s-a parut (si de bine, si de rau), ca sa stiu pentru urmatoarea zi a Targului ce pastram si ce imbunatatim. 

          Imi doresc cu ardoare sa iasa bine. Asa, pentru sufletul meu si nu numai. Daca vreti sa ajutati (inainte, in timpul sau dupa) - si ma refer aici la promovare -, pot sa va pun la dispozitie bannere, informatii samd. Daca aveti voi idei fezabile in scurt timp si fara bani (:P), va ascult cu drag.

          Idealista cum sunt, ridic paharul cu suc de visine si zic: Pentru Craiova! :)

Ei pot, noi de ce nu?

     A trecut putin peste 2 luni de cand lucrez in turism. Domeniul e atractiv, iar in el exista (sau ar putea exista) suficienta libertate pentru creativitate, ceea ce m-a atras de la inceput. O alta chestiune pe care o gasesc fascinanta e ca, in afara micilor sau marilor neintelegeri (mai mult la nivel teoretic decat practic), lucratorii in turism fac parte dintr-o mare familie, cordialitatea intre persoane care nu s-au vazut niciodata fiind dusa la rang de mare arta. Dar nu chiar despre asta voiam sa scriu aici, ci despre diferentele pe care le-am observat participand (ca novice, ce-i drept) in ultima luna la doua targuri de turism.
     La sfarsitul lui februarie am vizitat Targul de Turism de la Belgrad. Desi nu ma asteptam la mai putin, sarbii s-au intrecut pe ei insisi in tot ceea ce inseamna promovarea si organizarea evenimentului. De la intrarea in Belgrad, steaguri cu sigla si datele evenimentului fluturau mandru pe toti stalpii de pe marginea drumului. Din loc in loc, afise imense (pe bilboards) indemnau lumea sa mearga la complexul expozitional. Vizitatorii targului cazati la hotel beneficiau de transport gratuit. Oriunde intorceai capul, Belgradul te trimitea la targ. Am ajuns, intr-un final, cu masina la Belgrade Fair Grounds (format din 4 hale gigantice), locul fiind impanzit la propriu cu tot felul de materiale si insemne care semnalizau ca acolo avea loc un eveniment de o amploare deosebita. Odata ajuns la intrare, ca vizitator trebuia sa achizitionezi bilet. Probabil cineva a stiut sa estimeze corect impactul Targului si a decis ca e mai bine sa atraga multa lume care sa plateasca o suma modica (daca retin bine, e vorba de 1 euro), decat sa puna o taxa mare care sa sperie publicul. Smart thinking! 
     Am intrat in prima hala, unde erau expuse si prezentate tot felul de produse si servicii din domenii conexe turismului: echipament hotelier, dotari pentru bucatarii si altele. Pentru ca nu ne faceau cu ochiul, am pornit-o spre hala nr. 2 (a se retine ca accesul intre halele expozitionale se facea prin culoare inchise, adica nu trebuia sa iesi afara dintr-o hala ca sa intri in urmatoarea). A doua hala gazduia un targ de vinuri, care, desi nici asta nu reprezenta motivul vizitei noastre acolo, ne-a acaparat complet. Si nu, nu din cauza bauturii, ci pentru ca nu aveai cum sa nu zabovesti in fata standurilor frumos amenajate, toate diferite intre ele. Si iaca incet-incet am ajuns la ultimele doua hale, in care se desfasura targul de turism propriu zis.
     Ca sa nu ma lungesc (desi nu o sa-mi iasa): 450 de expozanti din 60 de tari, peste 50.000 vizitatori. Spectacole de muzica, dans, animatie, expozitii gastronomice; oriunde intorceai capul era ceva care sa iti atraga atentia. Nu erau doua standuri la fel, nu era niciun stand amenajat cu prost gust sau lipsit de imaginatie. Reprezentantii la targ ai catorva tari (retin Bulgaria si Croatia) inchiriasera o suprafata mai mare si pregatisera un stand unitar, promovand cu totii nu agentia sau hotelul propriu, in mod haotic si dezbinat, ci tara ca destinatie. Materialele de promovare aveau diverse forme, dimensiuni si utilitati, fiind gandite atat pentru eficienta transmiterii unei informatii, dar si pentru folosul turistului; un pliant cu informatii seci e posibil sa ajunga la gunoi, pe cand un calendar isi va lua locul pe perete sau pe masa. Ca atitudine, toata lumea era zambitoare si primitoare, toti le ofereau vizitatorilor atentia lor, informatii, materiale si cadouri. Iar vizitatorii nu au lipsit, din contra, au venit in numar atat de mare incat complexul devenise un furnicar. Am plecat de acolo cu multe contacte si cu plasele pline, dar cu inima usoara. 
     Vinerea asta am pornit de dimineata catre Targul International de Turism Holiday Market, ce s-a desfasurat la Palatul Parlamentului, la Bucuresti. Niciun indicator, niciun indiciu in tot Bucurestiul, in afara de cateva bannere cazute pe jos, montate in parcarea Palatului, si unul la intrare. Inauntru, putin peste 120 de expozanti. Vizitatori rari inspre putini, sau invers; taxa de intrare 10 lei. Expozantii, nimic de zis, se pregatisera si ei, dar parca lipsea dinamismul ala care atat ma impresionase la Belgrad. In incinta targului se improvizase, intr-un hol in care te nenorocea curentul, un soi de restaurant cu posibilitati reduse. Mese si scaune insuficiente, mancare usor dubioasa, personal insuficient si nu prea bine crescut. Altceva nu prea am observat; nu am avut ce...
     O singura intrebare imi pun: daca toata lumea poate, noi de ce nu?