Se cauta web developer

Acum câteva luni vedeam la câțiva bloggeri că postau pe blogurile lor oportunități de angajare sau recomandau persoane pentru a le ajuta să-și găsească un loc de muncă (am fost și eu printre ele - mulțumesc, Cristi). Urmărind comentariile, am văzut că e o metodă de promovare / recrutare care dă rezultate. Nu mai departe de săptămâna trecută, prietenii mei de la ACZ Consulting mi-au solicitat ajutorul pentru a-i ajuta să găsească în aceeași zi o persoană potrivită pentru un program de mobilitate pe care îl derulează. Deși nu mai știu rezultatul final (pe cine au ales, conform criteriilor lor de selecție), eu am dat datele lor de contact spre 5 persoane interesate de oportunitate - persoane pe care le cunosc personal (amici, prieteni) sau nu (prieteni ai prietenilor, membri în diverse grupuri de Facebook pe care am promovat evenimentul). Fără un efort deosebit din partea mea și, mai ales, cu plăcere, am reușit să îi ajut pe cei de la firmă să își găsească participantul de care aveau nevoie și am oferit șansa unei persoane să ia parte la un proiect interesant. Win-win-win!

Cu prieteni 2.0 ca ei, nimic nu pare imposibil

Știți deja de aventura la care m-am înhămat, de a promova România ca destinație turistică și de a și câștiga ca premiu o excursie de 6 luni de zile pe 6 continente din această frumoasă nebunie. Că e posibil sau nu, că urmăresc cai verzi pe pereți au ba, contează mai puțin. Mai mult, zic eu, e important să încerci, iar atunci când tu încerci și prietenii tăi sunt alături de tine, deja ți se lipește un zâmbet tâmp de față și nu mai poți să scapi de el. Așa zâmbesc eu când văd prieteni 2.0 (nume generic pentru prieteni, amici, cunoscuți sau chiar oameni cu care n-am interacționat niciodată) că votează, că distribuie aplicarea pe rețelele sociale, că recomandă link-ul către înregistrarea mea pe blogurile lor, că scriu articole despre mine sau preiau banner-ul de promovare.

Cu mulțumiri generoase pentru toată lumea, voiam să fac și o scurtă trecere în revistă a celor care, în măsura posibilităților, pun umărul și mă ajută cu promovarea online a inițiaiativei:

O campanie de marketing...stresanta

Atunci când lansezi o campanie de marketing e aproape imposibil ca percepția publicului să coincidă în totalitate cu viziunea ta asupra mesajului de transmis. Ceea ce ție ca marketer ți se pare atrăgător și eficient poate să fie interpretat complet diferit de către consumator, iar asta poate duce la nereușita campaniei, eșecul produsului, scăderea vânzărilor etc. Într-o situație similară, delicată, se află și cei de la Nivea, care au lansat recent o controversată campanie de marketing pentru promovarea gamei de deodorante Stress Protect.

Printr-o farsă gen "Camera ascunsă", ei au adus diverse persoane în sala de așteptare a unui aeroport și le-au transformat pe loc în fugari căutați de poliție. Nivelul de stres al fiecărei persoane vizate a crescut foarte mult după ce aceasta și-a văzut poza în ziare sau la televizor, alături de cuvântul "Căutat". La final, actori deghizați în polițiști au dezvăluit farsa, oferindu-le țintelor câte un deodorant Nivea Stress Protect.

Sportul s-a mutat in Electroputere Mall

Aș putea începe articolul acesta spunând că întâmplarea a făcut ca, la cumpărături prin mall fiind, să observ două manifestări de promovare a sportului, dar aș minți. Intenționat am suprapus runda de cumpărături cu două evenimente despre care citisem că au loc în același timp în Electroputere Mall și pe care voiam să le observ.

În ghidsportiv.ro am citit despre o acțiune de promovare a meciului de handbal feminin dintre SCM Craiova și Corona Brașov (meci ce va avea loc miercuri, 30 ianuarie, de la ora 17:30 la Sala Polivalentă). La această acțiune, care s-a desfășurat începând cu ora 11:30 în Electroputere Mall, handbalistele de la SCM Craiova, însoțite de staff-ul tehnic și mascota Simba, au împărțit pliante și au făcut poze cu publicul. N-am putut să mă abțin să nu mă apropii și să îi pun câteva întrebări lui Carmen Amariei, probabil cea mai cunoscută și titrată jucătoare din lotul SCM-ului.

Urmaresti sportul doljean? Sustine-l in Campionatul National de Stiri Sportive

Cu excepția articolelor de curiozități sportive de pe Stiati.ro și Intrebari-si-raspunsuri.ro pe care le citesc frecvent, nu mă pot lăuda ca fiind o mare cititoare, cunoscătoare și consumatoare de sport și sport local, mai ales în această lungă perioadă în care toți oltenii suferim din cauza lipsei din peisajul sportiv autohton a echipei fanion de fotbal Universitatea Craiova. Cu toate acestea, nu pot fi nici indiferentă la creșterea în popularitate în rândul suporterilor craioveni a celorlalte sporturi de echipă (handbal, baschet, volei) ale SCM U Craiova, ce se datorează în principal inaugurării Sălii Polivalente din Craiova în luna noiembrie 2012 (la care, spre rușinea mea, n-am reușit să ajung încă).

Cum si unde ne mai promovam

Ce-i drept, eu am băgat linkul în bara de adrese.

Revista Biz, "afara din cutie"

          Recunosc cu mâna pe inimă că prima şi prima dată când am citit despre noua provocare lansată de cei de la Blogal Initiative, de a găsi un mod cât mai "afara din cutie" (out of the box) de a promova brandul Biz, a fost pe blogul lui Sorin. Recunosc şi că nu ştiam foarte multe lucruri despre Biz înainte de a mi se deschide apetitul de competiţie (cu excepţia faptului că îi ştiu omniprezenţi în Social Media), dar acum că "sunt înăuntru" (I'm in), m-am documentat temeinic şi am aflat câteva lucruri foarte interesante. Prima revistă de afaceri din România, de 11 ani pe piaţa din România, Biz s-a mai impus şi prin alte premiere în print, evenimente business şi proiecte speciale. Deşi revista are ca public ţintă managerii cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani, iar eu nu ma încadrez (încă), o consider o unealtă importantă de care trebuie să se servească oricine ţinteşte către o carieră de succes în business.

Şi ca să nu mai lungesc povestea, să trec direct la câteva idei ieşite din cutie de promovare a brandului Biz.

1.  Una dintre cele mai eficiente şi economice metode de a face publicitate sunt fluturaşii (flyer-ele). Deşi informaţia ajunge foarte uşor la un număr mare de persoane, toţi ne-am ferit, la un moment dat, de cei care stăteau stoic în vreo intersecţie şi împărţeau micile bucăţele de hârtie. M-am gândit la un mod prin care publicul să vină să ia fluturaşii din proprie iniţiativă. Se plasează fluturaşii în locuri strategic alese (pe sub băncuţe, prin metrou, pe la intrările în bănci sau magazine etc), dispersaţi, cu faţa în sus, imitând o bancnotă de 10 lei. Mulţi (şi vreau să zic MULŢI) vor fi tentaţi să ia flyer-ul (fără ca măcar să îl întoarcă) şi să îl bage în geantă. Abia acasă îşi vor da seama şi (sper că) se vor amuza de situaţie, apreciind isteţimea celor de la Biz. Practic, revista Biz ne învaţă cum se obţin banii, dar asta presupune şi un efort, nu e atât de simplu ca ridicarea lor de pe jos. O lecţie de viaţă! Campania nu vizează neapărat targetul celor de la Biz, ci îşi propune, mai degrabă să crească awarenes-ul general cu privire la brand.

 2. O alternativă la ideea de mai sus ar fi realizarea unui insert pentru revista Biz, sub forma unui cupon de reduceri. Practic, flyer-ul ar fi distribuit cu revista, fiind lipit de aceasta, cu faţa în sus, iar pe verso nişte detalii de genul: Mergeţi cu acest cupon la / Înscrieţi-vă la ...... până la data de ...... şi beneficiaţi de o reducere de 10% sau 10 lei la achiziţionarea ..... . Se poate folosi chiar pentru reduceri la diverse evenimente business organizate de cei de la Biz. Flyer-ul ar fi însoţit de un mesaj de genul: Primii 10 lei ţi-i dăm noi. Pe restul te învăţăm cum să-i obţii.

3. Pentru atragerea interesului unor noi, potenţiali clienţi, mai propun şi o campanie numită Voi puneţi punctul pe i (pe i-ul de la Biz, bineînţeles). Ea s-ar desfăşura pe mai multe direcţii. Una dintre ele ar presupune amplasarea în anumite locuri a unor panouri pentru fotografiat în care să fie decupat i-ul de la Biz exact la nivelul capului, astfel încât orice poate să îşi facă o poză cu chipul său în locul respectiv. Mesajul din spatele acestui panou ar fi ca oricine, atâta timp cât are iniţiativa şi pune punctul pe i (la propriu şi la figurat), poate deveni un om de afaceri de succes. Altă direcţie din cadrul aceleiaşi campanii ar fi amplasarea pe indicatoarele rutiere STOP a unor mici panouri inscripţionate cu sigla Biz şi cu mesajul campaniei. Ca şi în ideea anterioară, punctul de pe i-ul din Biz ar lipsi, fiind înlocuit cu semnul STOP. Mesajul ar fi că ar trebui să ne oprim din a duce o existenţă banală, plafonată, limitată, şi că ar trebui să punem punctul pe i, adică să adoptăm o nouă atitudine.

4. Ultima, dar nu cea din urmă idee a mea se referă la faptul că Biz se subînţelege a fi o prescurtare de la cuvintele business sau businessman/woman. Astfel, câteva produse anume alese pentru a fi inscripţionate cu un mesaj de genul "I'm with Biz" ar indica faptul că persoana care le deţine aparţine acestei bresle a antreprenorilor / oamenilor de afaceri, dar şi că posesorul este cititor (sau consumator) Biz. Un exemplu de produse ar fi huse de maşini, tricouri, căni, stickere pentru laptop etc.

          Cu speranţa că nu v-am plictisit şi că iertaţi calitatea imaginilor modificate grosier în Paint, aştept cu interes alte modalităţi inspirate de promovare a revistei Biz.

          PS: Lipsa ştiinţei şi a îndemânării în domeniu m-a împiedicat să pun chipul doamnei Marta Uşurelu (redactorul - şef al revistei) în locul celui al tărăncuţei din pictura lui Grigorescu de pe verso-ul bancnotei de 10 lei. :D

Despre Targul de Turism de la Craiova

          Mai sunt 9 zile pana la Targul de Turism de la Craiova, iar lucrurile incep sa intre in linie dreapta. Cred ca e prima data cand scriu despre job aici, dar cred ca o fac pentru ca am inceput sa tin atat de mult la evenimentul asta, incat aproape ca nu il mai consider o sarcina, ci un pas pe care trebuie sa il fac ca sa imi demonstrez ca pot. De fapt, stiu ca pot. Multe. Dar ma "inham" de fiecare data la ceva mai amplu (ca sa nu zic "maret" sau "grandios", fiindca nu incerc sa va "vand" nimic), tocmai ca sa imi depasesc limitele. In fine, nu mai intru in detalii dintr-astea motivationalo-inspirationale si trec direct la subiect.

          Nu va voi povesti cata munca e in spatele unui asemenea eveniment. Imi rezerv dreptul ca, in caz ca ceva (Doamne fereste!) nu iese bine, sa nu folosesc asta ca scuza. Si exista posibilitatea (mai bine zis "probabilitatea") sa nu fie chiar totul la imperativ. Vom invata din greseli, si exact pentru asta am nevoie de voi. Stiu cat de critici (uneori dureros de-a dreptul) pot fi bloggerii. Cu siguranta veti trece weekendul urmator prin Piata Prefecturii. Cu certitudine veti observa diverse maruntisuri "nelalocul lor"  pe care probabil ca eu le voi trece cu vederea in valtoarea evenimentului. Ce va rog este sa veniti inapoi la casele si calculatoarele/laptopurile/super-telefoanele voastre si dati-mi de stire. C-o fi comentariu la mine sau articol la voi pe blog, tweet, mesaj pe Facebook, offline pe mess, ce vreti voi, dar spuneti-mi ce si cum vi s-a parut (si de bine, si de rau), ca sa stiu pentru urmatoarea zi a Targului ce pastram si ce imbunatatim. 

          Imi doresc cu ardoare sa iasa bine. Asa, pentru sufletul meu si nu numai. Daca vreti sa ajutati (inainte, in timpul sau dupa) - si ma refer aici la promovare -, pot sa va pun la dispozitie bannere, informatii samd. Daca aveti voi idei fezabile in scurt timp si fara bani (:P), va ascult cu drag.

          Idealista cum sunt, ridic paharul cu suc de visine si zic: Pentru Craiova! :)

Ei pot, noi de ce nu?

     A trecut putin peste 2 luni de cand lucrez in turism. Domeniul e atractiv, iar in el exista (sau ar putea exista) suficienta libertate pentru creativitate, ceea ce m-a atras de la inceput. O alta chestiune pe care o gasesc fascinanta e ca, in afara micilor sau marilor neintelegeri (mai mult la nivel teoretic decat practic), lucratorii in turism fac parte dintr-o mare familie, cordialitatea intre persoane care nu s-au vazut niciodata fiind dusa la rang de mare arta. Dar nu chiar despre asta voiam sa scriu aici, ci despre diferentele pe care le-am observat participand (ca novice, ce-i drept) in ultima luna la doua targuri de turism.
     La sfarsitul lui februarie am vizitat Targul de Turism de la Belgrad. Desi nu ma asteptam la mai putin, sarbii s-au intrecut pe ei insisi in tot ceea ce inseamna promovarea si organizarea evenimentului. De la intrarea in Belgrad, steaguri cu sigla si datele evenimentului fluturau mandru pe toti stalpii de pe marginea drumului. Din loc in loc, afise imense (pe bilboards) indemnau lumea sa mearga la complexul expozitional. Vizitatorii targului cazati la hotel beneficiau de transport gratuit. Oriunde intorceai capul, Belgradul te trimitea la targ. Am ajuns, intr-un final, cu masina la Belgrade Fair Grounds (format din 4 hale gigantice), locul fiind impanzit la propriu cu tot felul de materiale si insemne care semnalizau ca acolo avea loc un eveniment de o amploare deosebita. Odata ajuns la intrare, ca vizitator trebuia sa achizitionezi bilet. Probabil cineva a stiut sa estimeze corect impactul Targului si a decis ca e mai bine sa atraga multa lume care sa plateasca o suma modica (daca retin bine, e vorba de 1 euro), decat sa puna o taxa mare care sa sperie publicul. Smart thinking! 
     Am intrat in prima hala, unde erau expuse si prezentate tot felul de produse si servicii din domenii conexe turismului: echipament hotelier, dotari pentru bucatarii si altele. Pentru ca nu ne faceau cu ochiul, am pornit-o spre hala nr. 2 (a se retine ca accesul intre halele expozitionale se facea prin culoare inchise, adica nu trebuia sa iesi afara dintr-o hala ca sa intri in urmatoarea). A doua hala gazduia un targ de vinuri, care, desi nici asta nu reprezenta motivul vizitei noastre acolo, ne-a acaparat complet. Si nu, nu din cauza bauturii, ci pentru ca nu aveai cum sa nu zabovesti in fata standurilor frumos amenajate, toate diferite intre ele. Si iaca incet-incet am ajuns la ultimele doua hale, in care se desfasura targul de turism propriu zis.
     Ca sa nu ma lungesc (desi nu o sa-mi iasa): 450 de expozanti din 60 de tari, peste 50.000 vizitatori. Spectacole de muzica, dans, animatie, expozitii gastronomice; oriunde intorceai capul era ceva care sa iti atraga atentia. Nu erau doua standuri la fel, nu era niciun stand amenajat cu prost gust sau lipsit de imaginatie. Reprezentantii la targ ai catorva tari (retin Bulgaria si Croatia) inchiriasera o suprafata mai mare si pregatisera un stand unitar, promovand cu totii nu agentia sau hotelul propriu, in mod haotic si dezbinat, ci tara ca destinatie. Materialele de promovare aveau diverse forme, dimensiuni si utilitati, fiind gandite atat pentru eficienta transmiterii unei informatii, dar si pentru folosul turistului; un pliant cu informatii seci e posibil sa ajunga la gunoi, pe cand un calendar isi va lua locul pe perete sau pe masa. Ca atitudine, toata lumea era zambitoare si primitoare, toti le ofereau vizitatorilor atentia lor, informatii, materiale si cadouri. Iar vizitatorii nu au lipsit, din contra, au venit in numar atat de mare incat complexul devenise un furnicar. Am plecat de acolo cu multe contacte si cu plasele pline, dar cu inima usoara. 
     Vinerea asta am pornit de dimineata catre Targul International de Turism Holiday Market, ce s-a desfasurat la Palatul Parlamentului, la Bucuresti. Niciun indicator, niciun indiciu in tot Bucurestiul, in afara de cateva bannere cazute pe jos, montate in parcarea Palatului, si unul la intrare. Inauntru, putin peste 120 de expozanti. Vizitatori rari inspre putini, sau invers; taxa de intrare 10 lei. Expozantii, nimic de zis, se pregatisera si ei, dar parca lipsea dinamismul ala care atat ma impresionase la Belgrad. In incinta targului se improvizase, intr-un hol in care te nenorocea curentul, un soi de restaurant cu posibilitati reduse. Mese si scaune insuficiente, mancare usor dubioasa, personal insuficient si nu prea bine crescut. Altceva nu prea am observat; nu am avut ce...
     O singura intrebare imi pun: daca toata lumea poate, noi de ce nu?