De vizitat in Muntenegru: Kotor

Cetatea

Fie că îl alegeți ca destinație de sine stătătoare sau dați o fugă până la el atunci când vizitați sudul Croației și al Bosniei și Herțegovinei sau litoralul muntenegrean, Kotor merită cât mai mult din timpul vostru deoarece este unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de coastă pe care le-am văzut. Situată în golful (fiordul) cu același nume, la adăpostul înaltului munte Lovcen, stațiunea s-a dezvoltat în jurul portului, al superbului oraș vechi venețian și al cetății care domină orașul mediteranean de pe stânca muntelui.

Casa Venețiană

Fortificat încă de pe vremea lui Iustinian (sec. VI), orașul s-a dezvoltat ca un centru economic, comercial, cultural și militar important al Dalmației. Diversele stăpâniri ale zonei, și în special cea venețiană (sec XV-XVIII) și-au lăsat amprenta asupra Kotorului, în special asupra arhitecturii sale deosebite (vezi Casa Venețiană). Orașul se află la baza muntelui, vegheat de o cetate și înconjurat de ziduri lungi de peste 4 km. Se spune că, pentru a merge din orașul vechi la cetate, trebuie să urci 1260 trepte (din alte surse 1350 trepte, din altele 3000!), dar nu am reușit să le urc nici prima dată când am vizitat orașul, din cauza unei ploi teribile, nici astă-iarnă, din cauză de lipsă de timp.

Ohrid - mic ghid de calatorie. Partea a IV-a: Sfantul Naum

          Sfântul Naum este o localitate aflată la 25-30 km (în funcție de mijlocul de transport ales) de Ohrid și în imediata vecinătate a graniței cu Albania. Pe lângă mânăstire, unul din principalele puncte de atracție turistică din zonă, Sf. Naum se mai bucură și de o fâșie de nisip ce te invită la plajă, o alee cu suveniruri, un restaurant cu specific tradițional și - ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai tare - extraordinarele izvoare ale lacului Ohrid și ale râului Drimul Negru. Dar să nu ne precipităm și să le luăm pe rând.

          După croaziera pe lac ce ne-a purtat pe lângă coasta din dreapta a acestuia (cum am privi la hartă) și despre care am scris mai multe aici, am ajuns cu vaporașul în portul din Sf. Naum în jurul orei 11:30. Încă de cum am pus piciorul pe pământ, dăm aproape nas în nas cu statuia celui care a fost ucenic și învățăcel al Sfinților Chiril și Metodiu. Sculptată direct într-un copac - putem să vedem cum picioarele sfântului se transforma direct în rădăcinile copacului-, statuia este un alt miracol pe care acesta l-a săvârșit după moarte, rămânând în picioare încă din anul 2000, când a fost dezvelită, în ciuda așteptărilor generale. Urcăm pe lângă hotelul Sf. Naum și printre păunii ce se plimbă liberi, până la intrarea în mânăstire. Aici, deasupra porții, vedem un mozaic ce înfățișează una dintre cele mai cunoscute și importante minuni înfăptuite de Sf. Naum. Un om sărac nu avea din ce trăi, în afară de roadele pământului său, pe care îl lucra cu un plug cu doi boi. Murindu-i unul dintre aceștia, omul s-a dus la Sf. Naum să caute ajutor, dar acesta l-a trimis înapoi acasă, asigurându-l că totul s-a rezolvat. Într-adevăr, ajuns la casa lui, omul a descoperit înjugat la plug, lângă boul său, un urs brun, îmblânzit.

          Vizităm apoi biserica Sf. Naum (se plătește intrarea 100 dinari / persoană), în care descoperim, printre multe fresce vechi și foarte frumoase, și mormântul sfântului. Se spune că dacă ne aplecăm deasupra mormântului și lipim de lespede urechea stângă și mâna dreaptă, putem auzi inima sfântului încă bătând. Dar doar dacă avem încredere în minunile acestuia! Se bănuiește, de fapt, că solul calcaros de sub biserică este străbătut de izvoare care fac un zgomot asemănător cu cel al unei bătăi de inimă. Din curtea mânăstirii, aflată la o oarecare altitudine față de nivelul lacului, avem o superbă panoramă asupra acestuia, putând să distingem binișor și orașul albanez Pogradec, aflat tot pe malul lacului.

          Când coborâm de la Mânăstirea Sf. Naum putem vizita o biserică mică și foarte frumoasă, a Sfintei Petca. De aici luăm apă tămăduitoare, despre care se spune că ar avea efecte benefice în tratamentul bolilor de ochi. Totul se leagă de legenda sfintei al cărei hram în poartă biserica. Petca era o fată foarte frumoasă. Când turcii au cucerit regiunea, un conducător otoman a văzut-o și s-a îndrăgostit pe loc de ea, decizând să o ia de nevastă. Tânăra a preferat să își scoată ochii decât să îl lase pe ghiaur să se bucure de frumusețea ei.

          În câteva sute de metri ajungem la intrarea în grădina restaurantului Ostrovo. O traversăm și ne ducem la bărcuțele care, contra 2 euro/persoană, ne vor purta pe apele canalelor din care izvorăște lacul Ohrid. Din cauză că toată zona este protejată, orice amenajare a canalelor, precum și folosirea bărcilor cu motor, este complet interzisă. Niciodată nu mi s-a părut că sunt mai aproape de imaginea bărcuțelor tailandeze ce plutesc pe ape nemișcate, într-un cadru silențios, de totală armonie cu natura. Pe alocuri vedem apa cum iese prin calcarul de pe fundul canalului, alteori o observăm izvorând printre pietre, infiltrându-se din Prespa, lacul vecin,  prin roca muntelui. Acum 1000 de ani, Ohrid și Prespa erau un singur lac, dar acum sunt despărțite de muntele Galicica. Adâncimea maximă a canalului de la Sf. Naum, în care se varsă aprox. 35 de izvoare, este de 3 m, dar apa e atât de limpede și de curată, încât ai senzația că poți atinge fundul canalului cu mâna, dacă te apleci puțin (ceea ce nu recomand!). Băiatul care vâslește barca ne spune (în macedoneană, ce-i drept) că, pe alocuri, apa are puritate de peste 90%. Ne convinge de spusele sale scoțând un pahar de sub o banchetă, luând apă din canal și bând-o pe toată. E rece și plăcută, tentantă, dar vă avertizez că ar putea să fie prea rece și să provoace probleme stomacale. Uneori zărim fundul canalului, alteori acesta e tapetat de plante de apă. Paleta cromatică ne aruncă de la un turcoaz ireal la verde marin și la nenumărabile nuanțe pentru care nici măcar noi, femeile, nu putem inventa denumiri. De peste tot ne atrage atenția câte ceva: de aici un șarpe de apă, niște broscuțe țestoase ce stau cu carapacea la soare, rățuște ce se scufundă în căutare de hrană, ramurile evla, un copac specific, ce conține 21% apă, din care se extrage culoarea roșie pentru diverse vopsele. Pietre, plante, păsări, apă, absolut totul e protejat UNESCO. Înaintăm și vedem de pe apă Sf. Anastasia, o biserică foarte veche, din sec. 5, care a fost construită peste niște izvoare supraterane ce se intersectează formând o cruce. Revenim apoi, după ce mai dăm un ocol uneia dintre cele două insule de pe canal (pe cealată e situat restaurantul). 

          La coborâre, după o jumătate de oră de vis, e momentul să revenim cu picioarele pe pământ și să ne dăruim simțurilor noastre, care mai mult ca sigur ne-au făcut să băgăm de seamă mielul ce se pârpălește la proțap, plăcintele făcute la țest și multitudinea de bunătățuri pe care cei de la Ostrovo ni le pregătesc. Fie că alegeți o masă înăuntrul restaurantului, pe terasă (care e mai mult un ponton pe canal) sau în grădină, veți fi înconjurați de păuni și iepurași ce zburdă liberi și nederanjați de nimeni printre picioarele voastre. O masă suficientă - și foarte, foarte bună - vă costa în jur de 10 euro / persoană. Dacă, totuși, aveți un buget mai mic în care să vă încadrați, puteți servi masa și la una din terasele aflate pe aleea cu tarabe de suveniruri. Bucătarii vor pregăti în fața voastră, pe grătare, pleșkavițe suculente și cârnați grăsulii. Și mă opresc aici cu detaliile despre mâncare, fiindcă deja a început să-mi plouă în gură!

          Magneți, tricouri, CDuri, cănuțe, sticle cu rakija (țuica lor) în diverse suporturi, țoiuri, brelocuri, orice fel de suveniruri branduite și multe tarabe cu bijuterii cu perle găsiți pe aleea pe care intrați imediat ce faceți dreapta la ieșirea din restaurant. Vasele ceramice / de pământ, specifice Macedoniei, sunt pentru fasole. Tac, că iar am zis de mâncare! Revenind la perlele de Ohrid, trebuie să vă explic câte ceva, în caz că doamnele sunt tentate. Există doar 3 familii în Ohrid care produc perle originale. Nu e vorba de perle culese din scoică, ci sideful unor scoici este preparat după o rețetă secretă, amestecat cu diverse substanțe naturale, iar substanței rezultate i se dau diverse forme, mai rotunde sau mai alungite, în funcție de preferințe. Perla finală este pe alocuri albă, pe alocuri mai crem, bej sau transparentă. Un set de perle ajunge la 70 euro (20 euro cerceii, 15 euro brățara dintr-un singur șirag, 35 euro colierul dintr-un singur șirag). Dacă peste perla aceasta se mai pune un strat de sidef prelucrat din solzii unui pește ce trăiește în lacul Ohrid, perla devine alb-sidefată și produsul final este mai scump. Una dintre cele trei familii producătoare de perle, fam. Risteski, are un magazin chiar la intrarea în restaurantul Ostrovo. Perlele pe care le puteți achiziționa de la tarabe, mult mai ieftine și fără certificat de garanție, reprezintă și ele un suvenir de apreciat pentru un cumpărător obișnuit, fără pretenții.

          Nu uitați că vaporașul care vă va duce înapoi în Ohrid pleacă din port la ora 16. Dacă mai aveți timp, profitați de plaja destul de bună și faceți o baie în lac. Sfatul meu este să vă poziționați, însă, cât mai departe de gura de vărsare a râului Drim cel Negru (a izvoarelor) în lac, deoarece apa ce vine din canal este mult mai rece decât cea din lac. Dacă sunteți mai sportiv și aveți trupă mare, între plajă și aleea cu suveniruri sunt niște pajiști cu iarbă pe care puteți încinge un fotbal sau alte jocuri asemănătoare.

          La ora 16 vaporul s-a pus în mișcare, ducându-vă înapoi către Ohrid și îndepărtându-vă de frumoasele locuri vizitate. Pentru că drumul de întoarcere e parcurs cu o viteză mai mare, veți ajunge în portul din Ohrid în jurul orei 17. Dacă optați, însă, să veniți la Sf. Naum cu mașina sau cu autobuzul, nu depindeți atât de mult de ore fixe și puteți dedica mai mult timp plimbării, cumpărăturilor sau relaxării.

          Nu m-am gândit încă despre ce alte locuri încântătoare din Ohrid sau apropiere va fi capitolul al cincilea al micului ghid de călătorie. Până atunci, delectați-vă și informați-vă cu privire la traseul dintre România și Macedonia (Craiova - Ohrid) și despre frumusețile pe care le puteți vedea într-un tur ghidat al orașului vechi, precum și despre poveștile pe care vi le oferă lacul Ohrid. Până săptămâna viitoare vă urez să visați la Ohrid!

Alte articole utile din seria Ohrid - mic ghid de călătorie:
Partea I: Traseul
Partea a II-a: Orașul vechi
Partea a III-a: Lacul
Partea a V-a: Hotelurile

Ohrid - mic ghid de calatorie. Partea a II-a: Orasul vechi

          După ce am parcurs împreună cei peste 700 km ce despart Craiova de Ohrid (despre care am scris mai multe aici), uite că am ajuns în sfârșit în frumosul orășel macedonean. Stând eu strâmb și judecând drept, mi-am zis că ar trebui să scriu despre următorul lucru pe care îl facem atunci când ajungem la destinație, și anume să ne căutăm loc de cazare. Dar parcă aș vrea, înainte de toate, să vă farmec cu frumusețea locurilor, și abia la final să vă plictisesc cu detaliile acestea logistice (unde dormim?, unde mâncăm?, unde mergem la discotecă? etc). Așa că partea a II-a micului ghid de călătorie pentru Ohrid ne duce prin milenii de civilizație continuă suprapuse pe ceea ce astăzi cunoaștem drept orașul vechi. Să pornim, deci, în turul de oraș, iar eu voi fi ghidul vostru pe întreaga durată a acestuia.

          Primul pas este să ne înarmăm cu o hartă a orașului. Pentru că sunt fană a hărților de pe net, vă recomand să plecați cu asta la voi. În Ohrid am identificat 4 lucruri de căpătâi pe care nu trebuie să le ratați: orașul vechi (situat pe un deal), portul, Riviera (o faleză joasă, asfaltată) și Carsija (principala stradă de promenadă și cumpărături, un fel de Lipscani). Toate cele 4 se întâlnesc, conform hărții alăturate, la intrarea în port (zona centrală a orașului), de unde vom începe urcușul către orașul vechi. Să vă luați la voi încălțări comode (adidași, teniși), ceva de pus pe cap, apă, aparatele de fotografiat și urechile pentru povești. :)

         Ohridul este un oraș vechi și nou, săpăturile arheologice aducând la suprafață dovezi că exista - ca și oraș - încă din secolul 4 î.Hr., iar viața activă nu a încetat să existe până în ziua de astăzi, când găsim case locuite în tot perimetrul orașului vechi. La sfârșitul sec. 3 - începutul sec. 2 s-a instaurat ocupația romană, pe timpul căreia Ohridul se numea Lychnidos. Au fost construite 2 rânduri de ziduri de apărare a orașului, acesta fiind inclus și pe ruta Via Egnatia, ce lega Imperiul Roman de Bizanț (se întindea între Albania și Turcia de azi). Prima oprire de pe traseu o facem exact în locul în care se afla prima poartă de acces în vechiul oraș în perioada romană, unde putem vedea, printr-o gaură din pavaj acoperită cu un grilaj, o porțiune din Via Egnatia, așa cum a fost ea adusă la lumină de arheologi. Ne continuăm plimbarea pe străduțe înguste, pitorești, printr-o zonă cu multe terase și magazinașe îmbietoare, prin pasaje în care trebuie să ne ferim de mașini (v-am spus că orașul vechi este locuit, deci vom avea parte pe tot parcursul plimbării de dovezi că vizităm un oraș încă viu). Ajungem la Muzeul de Arheologie din Ohrid (casa familiei Robevi), unde vă invit să intrați în Atelierul de hârtie realizată manual. Aici vi se va arăta și explica procesul prin care hârtia este realizată exclusiv din apă și anumite bucățele de lemn (fără niciun produs chimic), de la unghiul la care trebuie tăiat copacul până la cum se presează și usucă produsul final. În același atelier puteți vedea o copie a presei lui Gutenberg și puteți cumpăra diverse suveniruri (desene reprezentând Ohridul, felicitări, albume de fotografii etc). Ca peste tot în orașul vechi, și aici se poate plăti direct în euro.

          Ieșind din atelierul de hârtie, observăm exact în fața noastră o casă cu o arhitectură deosebită. Partea de jos (parterul) e mai îngustă, fiind adeseori pavoazată cu cărămidă, în timp ce etajul este mai lat, fiind văruit în alb, cu ferestrele ieșind în evidență prin culoarea lor închisă, contrastantă. Motivul acestui tip de construcție este unul cât se poate de practic. Pe măsură ce familiile se măreau, aveau nevoie de mai mult spațiu, dar nu puteau mări baza casei pentru a nu îngreuna circulația, așa că au mărit suprafața etajului. Acest tip arhitectural, tipic Ohridului, este protejat UNESCO de prin anii 80, așa că toate casele care s-au construit de atunci se încadrează în acest tipar.

          Se spune că, în perioada romană, în Ohrid existau 365 de biserici, una pentru fiecare zi a anului. Pentru că nu le putem vedea pe toate într-o zi, vă propun să vedeți câte una pe zi. :D Lăsând gluma la o parte, nu s-au mai păstrat atât de multe biserici în zonă, în mare parte și datorită ocupației turcești (începând cu sec. 14), care le-a distrus sau transformat în moschei pe multe dintre acestea. Foarte aproape de muzeu găsim Catedrala Sf. Sofia, datând din sec. 10, cea mai veche biserică din Ohrid, care a trecut și ea cu greu prin perioada otomană. Transformată în moschee, multe dintre picturi au fost acoperite cu var alb. Fiind, totuși, principalul loc de rugăciune al creștinilor din zonă, aceștia plăteau foarte mulți bani pentru a putea inta în biserica-moschee, doar pentru a li se îngădui să facă semnul crucii. După ce Sf. Sofia a redevenit biserică, o parte din picturile inițiale au fost scoase la lumină. Printre ele, o pictură deosebită, unică, ce o înfățișează pe Fecioara Maria ținându-L în brațe pe pruncul Iisus, acesta aflându-se într-un ou. Un alt aspect interesant referitor la catedrală îl reprezintă faptul că unul din pereți s-a înclinat foarte tare, existând pericolul prăbușirii lăcașului. Pentru a se asigura că picturile de pe peretele respectiv nu vor fi distruse în timpul procesului de îndreptare a peretelui, acestea au fost îndepărtate de pe zid și lipite pe un fel de material textil. Peretele a fost îndreptat cu succes, iar materialul respectiv a fost pus în fața lui (nu lipit pe el), astfel încât, dacă atingeți cu mâna peretele, îl veți vedea / simți cum se mișcă.

          Următoarea oprire o facem la Teatrul Antic, dar până acolo trebuie să trecem prima probă de foc - un urcuș destul de greu pe străduțe pietruite (Facem o paranteză pentru a vă spune că, atunci când s-a soldații Tarului Samuel au construit fortăreața, a trebuit să care pietrele necesare construcției de la baza dealului pe care e construit orașul până în vârful acestuia. Deal, în limba macedoneană, se spune rid, iar frecventa lor plângere: Oh, ce deal!, (Oh-rid!), a dar numele de astăzi al orașului). Merită efortul, însă! Nu trebuie să confundăm teatrul antic - de origine greacă (construcție în semicerc, cu rândurile în fața scenei, folosit în scopuri artistice) cu amfiteatrul - de origine romană (construcție înaltă, în cerc, cu rândurile de jur împrejurul arenei, folosit preponderent pentru lupte de gladiatori - vezi Colosseum-ul). Teatrul din Ohrid a fost construit în jurul anului 200 î.e.n. pentru spectacole de teatru, muzică și poezie. În timpul perioadei romane, însă, a fost utilizat pentru lupte de gladiatori, devenind apoi locul în care erau executați creștinii. Odată cu încetarea ocupației romană, locuitorii Ohridului au acoperit teatrul cu pământ, pentru a îngropa urmele suferințelor încercate. Abia în jurul anilor 1980 a fost redescoperit și scos la lumină, fiind redat circuitului artistic.

          În imediata apropiere a Teatrului Antic găsim un complex monastic ce include Biserica Sf. Fecioare Maria - Peribleptos, dovadă a măiestriei bizantine din sec. 13-14, Galeria Icoanelor, un turn cu clopot, Muzeul Culturii Slave și alte câteva biserici pe care, spre rușinea mea, nefiind o persoană excesiv de religioasă și fiind mereu contratimp, nu am reușit să le vizitez. Aștept poveștile voastre! :)

          Ne aflăm deja la înălțime, iar lacul începe să ni se arate, printre case și copaci, la picioarele noastre. Ajungem la Mânăstirea Sf. Clement (Plaosnik), unde aflăm câteva lucruri despre cultura slavă. Inițial, creștinismul se difuza prin una din limbile greacă, latină sau ebraică, destul de dificile pentru populația din zonă, ocupată de slavi încă din sec. 6. În sec. 9 s-au născut la Salonic doi frați, Chiril și Metodiu. Deveniți misionari creștini, ei au creat primul alfabet slav. Dintre cei 5 învățăcei ai lor, Naum și Clement au ajuns în zona Ohridului, unde cel de-al doilea a perfecționat alfabetul creat de profesorii săi, astfel luând naștere alfabetul chirilic (denumit așa în cinstea Sf. Chiril). Pe lângă opera de creștinare a macedonenilor, Sf. Clement a tradus Biblia și a pus bazele primei universități din Ohrid, unde au învățat peste 3500 de persoane. Multe dintre acestea au devenit, la rândul lor, misionari creștini, și au ajuns în Peninsula Balcanică și în Rusia, unde au introdus scrierea chirilică. Sf. Clement a cerut ca, la moartea sa, să fie îngropat pe locul universității, așa fiind construită biserica ce îi poartă numele. În perioada otomană, însă, biserica a fost distrusă pentru a face loc unei moschei. Moaștele Sf. Clement au fost mutate într-o altă biserică, pentru a nu fi distruse, dar, pe drum, cei care erau responsabili de mutare au furat oasele sfântului (despre care se credea că erau făcătoare de minuni), lăsând doar un os dintr-o mână și un os dintr-un picior. În același timp, pașa turc ce trebuia să dărâme biserica a regretat că trebuie să distrugă un lăcaș de cult pentru a face loc altuia și, pentru a-și răscumpăra păcatul, a creat lângă moschee prima cantină a săracilor. Mormântul său poate fi văzut și astăzi în curtea bisericii. La finalul ocupației turcești, biserica a fost reconstruită și moaștele Sf. Clement au fost aduse înapoi. În timpul unor excavații în zonă, s-au mai făcut și alte descoperiri: 3 basilici creștine și rămășițe umane ce demonstrează existența unui spital (pe vremea lui Clement).

          De la Plaosnik urcăm la Fortăreața Țarului Samuel. Să nu vă așteptați să vedeți castele sau construcții de tot felul. Fortăreața înseamnă doar zidurile fortăreței, care oferă, într-adevăr, o priveliște excelentă asupra orașului și a lacului. Să vă luați tuburile cu oxigen la voi pentru că, mai mult ca sigur, vă va tăia respirația! :D Ca să nu las să treacă momentul fără să vă mai spun o poveste, a Țarului Samuel al Bulgariei, cel care a reușit să își țină țaratul timp de o jumătate de secol departe de amenințarea bizantină. În 1014 a avut loc bătălia de la Kleidon (Clidium), în care bulgarii au suferit o înfrângere zdrobitoare, 15000 de soldați fiind capturați. Dintre aceștia, la ordinul lui Basil al II-lea al Bizanțului, doar unuia din 100 de soldați bulgari nu i s-au scos ochii, pentru a putea să îi conducă pe ceilalți acasă. La vederea soldaților săi, care se întorceau acasă pe jos, mergând încet și ținându-se de cot, Samuel a intuit ce se întâmplase și a făcut atac de cord. 

          Lăsând poveștile de groază deoparte, pornim la vale prin pădure, pe cărare, până la Biserica Sf. Ioan Kaneo, una dintre cele mai frumoase din Ohrid, excelent amlasată pe o stâncă, pe marginea lacului. Aproape că aș pune pariu că, dacă ați căuta Ohrid în Google Images, o imagine a Bisericii Sf. Ioan Kaneo e primul lucru care v-ar apărea. Despre biserica în sine nu vă mai povestesc nimic. Numele Kaneo l-a luat de la satul de pescari din imediata apropiere, pe care îl vom și traversa la întoarcere. Coborâm de la biserică până pe plajă, pe care o vom traversa o bună bucată de drum. Plajă îngustă, cu pietriș, dar pitorească, e o opțiune de luat în seamă dacă aveți chef de bălăceală după o zi solicitantă. După alte străduțe întortocheate, ajungem iarăși la Catedrala Sf. Sofia și apoi către port. Dacă vă e sete, recomand să vă opriți într-unul din barurile de pe marginea lacului, colț cu portul. Și ne-am întors de unde am plecat!

*Pentru Catedrala Sf. Sofia, Fortăreața Țarului Samuel și Mânăstirea Sf. Clement se plătește intrarea. Nu rețin exact costurile, dar nu sunt mai mari de 100 dinari de persoană (aprox. 5 euro per total).

          Sper că v-a plăcut turul de oraș și vă sfătuiesc ca, atunci când ajungeți în Ohrid, să îl faceți cu un ghid local (vă pot recomanda eu o persoană de nota 11). Până la partea a III-a a micului ghid turistic, începeți să visați la Ohrid! :)

Alte articole utile din seria Ohrid - mic ghid de călătorie:
Partea I: Traseul
Partea a III-a: Lacul
Partea a IV-a: Sfântul Naum
Partea a V-a: Hotelurile