De vizitat in Muntenegru: Kotor

Cetatea

Fie că îl alegeți ca destinație de sine stătătoare sau dați o fugă până la el atunci când vizitați sudul Croației și al Bosniei și Herțegovinei sau litoralul muntenegrean, Kotor merită cât mai mult din timpul vostru deoarece este unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de coastă pe care le-am văzut. Situată în golful (fiordul) cu același nume, la adăpostul înaltului munte Lovcen, stațiunea s-a dezvoltat în jurul portului, al superbului oraș vechi venețian și al cetății care domină orașul mediteranean de pe stânca muntelui.

Casa Venețiană

Fortificat încă de pe vremea lui Iustinian (sec. VI), orașul s-a dezvoltat ca un centru economic, comercial, cultural și militar important al Dalmației. Diversele stăpâniri ale zonei, și în special cea venețiană (sec XV-XVIII) și-au lăsat amprenta asupra Kotorului, în special asupra arhitecturii sale deosebite (vezi Casa Venețiană). Orașul se află la baza muntelui, vegheat de o cetate și înconjurat de ziduri lungi de peste 4 km. Se spune că, pentru a merge din orașul vechi la cetate, trebuie să urci 1260 trepte (din alte surse 1350 trepte, din altele 3000!), dar nu am reușit să le urc nici prima dată când am vizitat orașul, din cauza unei ploi teribile, nici astă-iarnă, din cauză de lipsă de timp.

Stockholmul la pas

          Atunci când ajung într-un loc nou trebuie neapărat să îmi rezerv o perioadă de timp, în funcție de cel disponibil, pe care să o aloc descoperirii acelui loc pe jos, la pas. Fie că stau o zi sau șapte, că e vorba de o oră sau de o zi, trebuie să iau pulsul străzii, să mă ghidez după hartă, să mă rătăcesc, să întreb oamenii unde mă aflu, să stau pe o băncuță într-o piațetă, să casc gura la trecători, să admir clădirile, să fac poze și așa mai departe. Așa am procedat și în Stockholm - prima din cele 7 zile a fost cea de plimbare, în care prea puțin mi-au stat piciorușele în aproape 7 ore de explorare. 

          Numai că Stockholmul anului de grație 2012 e un oraș în care nu ai cum să te rătăcești. Decât dacă mergi legat la ochi, caz în care, probabil, te-ar pescui din Lacul Malaren. În stațiile de metrou și autobuz sunt indicații bilingve (suedeză și engleză) și săgeți pe panouri, pe uși, pe pereți, pe podea, iar în caz că le ratezi, sigur găsești un angajat foarte amabil care să te lămurească pe unde să o iei ca să ajungi unde îți dorești. Pe stradă găsești la tot pasul hărți și panouri foarte explicite pentru pietoni, de genul Te afli aici, ca să nu mai vorbesc de standurile (suporturile) aflate la toate intersecțiile, pline în permanență cu ghiduri și hărți gratuite ale orașului sau ale muzeelor. Iar cireașa de pe tort o reprezintă extrem de bine aprovizionatele birouri de informate turistică, de unde tot turistul poate face rost de materiale gratuite cu tot ce gândești și nu gândești, de la informații legate de transport (taxi, metrou, autobuz, tramvai, barcă) până la pliante cu informații despre muzee, palate, parcuri sau arhipelag.

          Astfel echipați cu materialele necesare, suntem gata de pornit la drum. Și ce mai drumuri! Am bătut ceva orașe până acum, dar infrastructura din Suedia mi se pare de departe cea mai impresionantă. Nu poți să nu fii impresionat de felul în care cele 14 insule ale orașului sunt conectate prin poduri pentru mașini și mijloace de transport în comun (inclusiv tren și metrou), pe sub care trec vaporașele și bărcile, dar și pasarelele și galeriile pentru pietoni și bicicliști. Iar când treci la pas printr-o astfel de galerie și simți cum trec mașini și metrouri pe deasupra capului tău, iar tu ești conștient că nivelul la care se află picioarele tale este mai jos decât nivelul apei de sub pod, atunci ai tendința să îți scoți pălăria în semn de respect pentru inginerii și constructorii lor.

          Și îți continui periplul pe și sub poduri, pe marginea apei sau pe îngustele străduțe pietruite ale orașului vechi, printre fațade baroce sau renascentiste ale unor clădiri medievale. Și te oprești la fiecare casă să faci o poză, căci arhitectura asta specifică (turnuri și ferestre înalte, acoperișuri ondulate, cărămidă, culori calde), oarecum asemănătoare cu ideea pe care o am despre cea olandeză, îți va fascina obiectivul.

          Iar după ce ți-ai ostoit picioarele în sus și în jos, de pe o insulă pe alta, vei pica secerat pe o băncuță dintr-un părculeț sau direct pe iarba unei grădini publice, și de acolo, de la nivelul solului, te vei întreba cât de verde poate fi verdele, căci acesta îți va părea ireal de proaspăt.

          Du-te acasă și odihnește-te, călătorule, căci de mâine pornim să vizităm muzee și palate, urcăm la mare înălțime și explorăm parcuri întinse. Și pentru asta ai nevoie de toată energia de care poți face rost! :)

Destinatia mea, Romania

          În ultimii 6 ani de zile, de când am început să trec granițele țărișoarei noastre dragi, am văzut, am simțit și am trăit multe. Am "înroșit" harta, am adunat kilometri mii, unii prin apus, alții mai la răsărit, uneori pașii m-au purtat mai spre miazănoapte, alteori către miazăzi. Cu mașina, autocarul, avionul și mai ales cu piciorul m-am învârtit prin jumătate de Europa, și tot mi se pare că n-am ajuns prin suficient de multe locuri.

          Îmi place, pe oriunde m-aș duce, să mă bucur de frumusețile locului, de specificul fiecărei zone, de atmosfera proprie, de felul de a fi al oamenilor, de tot ceea ce, pus cap la cap, constituie farmecul acelui sat, oraș sau țară. Îmi place, de asemenea, să fac conexiuni între locuri, să compar și să contrastez, dar nu spre a trage concluzii. Nu există un "cel mai frumos loc", pentru că la fiecare am găsit ceva care să îmi placă cel mai mult. Undeva e arhitectura, altundeva atmosfera, într-o parte cadrul natural, într-alta oamenii șamd. Compar, deci, de cele mai multe ori, spre a trage învățăminte. Pentru a fura modele, dacă vreți s-o spun pe-a dreaptă. 

          De nenumărate ori mi s-a întâmplat, atunci când, în expansiunea mea, povestesc cu prea mare entuziasm despre locurile vizitate, să primesc replici tăioase, care să mă certe că ar trebui, înainte de a călători atât de mult în străinătate, să îmi cunosc mai bine țara. O cunosc binișor spre bine, iar părțile cu care n-am apucat încă să fac cunoștință sunt pe lista scurtă. Încet - încet o să-mi iau bocceluța în spinare și o să le vizitez pe majoritatea, pe unele mai minuțios, pe altele poate mai puțin. Nu e o promisiune făcută prin constrângere, căci nu-mi amintesc să datorez nimănui nimic. E doar un gest normal, venit din aceeași dorință de cunoaștere și plăcere a frumosului. 

          Cu toții știm ce țară frumoasă avem, dar cât de greșit o administrăm și cât de eronat ne-o promovăm. Acum înțelegeți, poate, la ce mă refeream când vorbeam de furat modele. Nu e neapărată nevoie să venim cu idei super originale sau inovative în turism, e aproape suficient să analizăm câteva exemple de bună practică și să le adaptăm și aplicăm cum trebuie la noi. Uneori trebuie întâi să vedem ce are succes la alții și să împrumutăm, dar nu adoptând ca atare, cu ochii închiși. Unele chestii se aplică, altele trebuiesc modificate în prealabil, dar toate aceste învățăminte, mai devreme sau mai târziu, ne sunt folositoare.

Foto 1: Izvoarele lacului Ohrid

          Apropo de asta, acum vreo două zile făceam un tur al orașului Ohrid din Macedonia, împreună cu câteva persoane. Prietena mea din Ohrid, Elena, ghida grupul, explicând despre istoria și geografia locului, despre arhitectură, despre locuri și oameni, etc. Ne-am oprit prima dată să vizităm o biserică ortodoxă. La ieșire din biserică, o persoană din grup s-a apropiat pentru a-i explica Elenei care e diferența arhitecturală dintre bisericile ortodoxe românești și cele macedonene, pentru a-i vorbi despre sfinții noștri, despre icoane făcătoare de minuni, despre mânăstirile pictate din nordul Moldovei și cele de lemn din Maramureș etc. Am mai mers ce am mai mers și am ajuns la cetatea țarului Samuil. După ce Elena a spus câteva cuvinte despre istoria cetății, despre domnitorii care și-au avut scaunul acolo, despre lupte celebre, legende și câte și mai câte, aceeași persoană s-a apropiat pentru a-i vorbi despre cetățile noastre dacice, despre Deva și Râșnov, despre marii domnitori și conflictele cu turcii. Izvoarele lacului Ohrid  (foto 1) au semănat cu Delta Dunării, micuța plajă din Ohrid a fost mic copil pe lângă întinsele plaje cu nisip fin de la Marea Neagră, Sf. Clement și Naum și-au găsit repede seamănul în Sf. Andrei. 

          Spre finalul zilei, intrigată fiind, am întrebat-o pe doamna cu pricina de ce i-a povestit Elenei toate acele lucruri despre țara noastră. Mi-a spus că noi, cei care ieșim din România și avem contact direct cu străinii, cu ghizi turistici, cu agenți și agenții de turism, ar trebui să fim primii care să ne promovăm țara, povestindu-le, la rândul nostru, despre toate locurile care merită vizitate în țara noastră. 

          Și are dreptate. E pasiunea noastră, încântarea și dragostea cu care povestim care poate să ne repoziționeze pe harta turistică a lumii. E această "știință" a locului pe care îl cunoaștem bine care ne dă dreptul să îi invităm și să îi aducem aici. Și eu știu că, cel puțin de acum înainte, o să povestesc tuturor despre țara noastră doar de dragul de a-i auzi spunând cuvintele acelea trei care îmi gâdilă atât de plăcut auzul: My Destination, România! :)

Bologna pe scurt, in imagini

          De 4 zile mă tot gândesc cum să scriu despre Bologna fără să îmi iasă o postzilla, fără să mă pierd în amănunte (sunt sigură că nici acum nu o să îmi iasă) și fără să plictisesc. Am decis să caracterizez orașul prin cuvinte reprezentative însoțite de o (pe cât posibil) scurtă explicație și o imagine (sau două - trei) sugestivă. 

foto 1

foto 2

1. Istorie. Deși regiunea a cunoscut o perioadă de dezvoltare destul de însemnată încă de pe vremea etruscilor, a fost perioada romană cea în care orașul a devenit unul dintre cele mai importante ale Imperiului. În 187 îen a fost construit drumul comercial Via Aemilia, care unea actualele orașe Rimini și Piacenza, traversând Forlì, Faenza, Bologna, Modena, Reggio și Parma. În prezent, porțiunea din Via Aemilia care trece chiar prin centrul Bolognei este împărțită în patru secțiuni: Strada Maggiore (foto 1), Via Rizzoli, Via Ugo Bassi și Via San Felice (foto 2).

foto 3

2. Arhitectura. Oriunde întorci capul, clădirile Bolognei sunt gata să te impresioneze. Celebru pentru cea mai veche universitate din lume (datând din 1088), pentru turnurile sale și pentru porticurile (foto 3) ce se întind pe distanțe impresionante,

foto 4

orașul mai este cunoscut și pentru culoarea roșiatică a zidurilor și a acoperișurilor clădirilor sale (foto 4), fapt ce i-a atras numele de orașul roșu. În special în Piazza Maggiore, dar și în restul centrului vechi, cuprins între porțile romane, Bologna abundă de monumente și clădiri istorice, de ziduri crenelate, de loggia sau arcade.

3. Religie. Știu că despre italieni se spune că sunt un neam credincios (ca să nu zic bisericos), dar Bologna are biserici, catedrale, bazilici etc din belșug. În general construcții gotice, foarte înalte și impunătoare, de piatră/cărămidă, cu altare și decorațiuni foarte bogate, bisericile bologneze insuflă un sentiment religios și de aneantizare în fața unei puteri supreme. 

Catedrala din Bologna, dedicată Sfântului Petru, a fost construită în secolul al XI-lea, și adăpostește scaunul arhiepiscopului Bolognei. 

foto 5

Bazilica Sf. Petroniu, ce domină Piazza Maggiore, este a șasea din lume ca înălțime a naosului, după Catedrala din Beauvais, Bazilica Sf. Petru din Roma, Sagrada Familia din Barcelona, Domul din Milano și Bazilica Sf. Chiara (Clara) din Napoli.

Sanctuarul Madonei di San Luca (foto 5), situată în vârful Colle della Guardia, veghează orașul de la înălțime. Pentru a ajunge pe jos la biserică, trebuie să urcați printr-un portic lung de 3,5 - 4 km.Va merita efortul, căci atât biserica (exterior și interior), cât și priveliștea vor compensa durerea de picioare.

foto 6

4. Artă. Adăpostind câteva muzee de artă foarte interesante, Bologna se prezintă ca un pol al culturii italiene moderne, dar și renascentiste. Vizitând Pinacoteca Nazionale di Bologna am avut ocazia să fac un tur al picturii italiene începând cu secolul al XIII-lea până în secolul al XVIII-lea, admirând, printre alte capodopere, Extazul Sfintei Cecilia al lui Rafael sau Cina cea de Taină a lui El Greco. Ce mi-a plăcut mie, însă, cel mai mult, a fost reprezentarea Iadului dintr-o icoană din secolul al XV-lea, intitulată Paradiso e Inferno (foto 6).

Ohrid - mic ghid de calatorie. Partea a II-a: Orasul vechi

          După ce am parcurs împreună cei peste 700 km ce despart Craiova de Ohrid (despre care am scris mai multe aici), uite că am ajuns în sfârșit în frumosul orășel macedonean. Stând eu strâmb și judecând drept, mi-am zis că ar trebui să scriu despre următorul lucru pe care îl facem atunci când ajungem la destinație, și anume să ne căutăm loc de cazare. Dar parcă aș vrea, înainte de toate, să vă farmec cu frumusețea locurilor, și abia la final să vă plictisesc cu detaliile acestea logistice (unde dormim?, unde mâncăm?, unde mergem la discotecă? etc). Așa că partea a II-a micului ghid de călătorie pentru Ohrid ne duce prin milenii de civilizație continuă suprapuse pe ceea ce astăzi cunoaștem drept orașul vechi. Să pornim, deci, în turul de oraș, iar eu voi fi ghidul vostru pe întreaga durată a acestuia.

          Primul pas este să ne înarmăm cu o hartă a orașului. Pentru că sunt fană a hărților de pe net, vă recomand să plecați cu asta la voi. În Ohrid am identificat 4 lucruri de căpătâi pe care nu trebuie să le ratați: orașul vechi (situat pe un deal), portul, Riviera (o faleză joasă, asfaltată) și Carsija (principala stradă de promenadă și cumpărături, un fel de Lipscani). Toate cele 4 se întâlnesc, conform hărții alăturate, la intrarea în port (zona centrală a orașului), de unde vom începe urcușul către orașul vechi. Să vă luați la voi încălțări comode (adidași, teniși), ceva de pus pe cap, apă, aparatele de fotografiat și urechile pentru povești. :)

         Ohridul este un oraș vechi și nou, săpăturile arheologice aducând la suprafață dovezi că exista - ca și oraș - încă din secolul 4 î.Hr., iar viața activă nu a încetat să existe până în ziua de astăzi, când găsim case locuite în tot perimetrul orașului vechi. La sfârșitul sec. 3 - începutul sec. 2 s-a instaurat ocupația romană, pe timpul căreia Ohridul se numea Lychnidos. Au fost construite 2 rânduri de ziduri de apărare a orașului, acesta fiind inclus și pe ruta Via Egnatia, ce lega Imperiul Roman de Bizanț (se întindea între Albania și Turcia de azi). Prima oprire de pe traseu o facem exact în locul în care se afla prima poartă de acces în vechiul oraș în perioada romană, unde putem vedea, printr-o gaură din pavaj acoperită cu un grilaj, o porțiune din Via Egnatia, așa cum a fost ea adusă la lumină de arheologi. Ne continuăm plimbarea pe străduțe înguste, pitorești, printr-o zonă cu multe terase și magazinașe îmbietoare, prin pasaje în care trebuie să ne ferim de mașini (v-am spus că orașul vechi este locuit, deci vom avea parte pe tot parcursul plimbării de dovezi că vizităm un oraș încă viu). Ajungem la Muzeul de Arheologie din Ohrid (casa familiei Robevi), unde vă invit să intrați în Atelierul de hârtie realizată manual. Aici vi se va arăta și explica procesul prin care hârtia este realizată exclusiv din apă și anumite bucățele de lemn (fără niciun produs chimic), de la unghiul la care trebuie tăiat copacul până la cum se presează și usucă produsul final. În același atelier puteți vedea o copie a presei lui Gutenberg și puteți cumpăra diverse suveniruri (desene reprezentând Ohridul, felicitări, albume de fotografii etc). Ca peste tot în orașul vechi, și aici se poate plăti direct în euro.

          Ieșind din atelierul de hârtie, observăm exact în fața noastră o casă cu o arhitectură deosebită. Partea de jos (parterul) e mai îngustă, fiind adeseori pavoazată cu cărămidă, în timp ce etajul este mai lat, fiind văruit în alb, cu ferestrele ieșind în evidență prin culoarea lor închisă, contrastantă. Motivul acestui tip de construcție este unul cât se poate de practic. Pe măsură ce familiile se măreau, aveau nevoie de mai mult spațiu, dar nu puteau mări baza casei pentru a nu îngreuna circulația, așa că au mărit suprafața etajului. Acest tip arhitectural, tipic Ohridului, este protejat UNESCO de prin anii 80, așa că toate casele care s-au construit de atunci se încadrează în acest tipar.

          Se spune că, în perioada romană, în Ohrid existau 365 de biserici, una pentru fiecare zi a anului. Pentru că nu le putem vedea pe toate într-o zi, vă propun să vedeți câte una pe zi. :D Lăsând gluma la o parte, nu s-au mai păstrat atât de multe biserici în zonă, în mare parte și datorită ocupației turcești (începând cu sec. 14), care le-a distrus sau transformat în moschei pe multe dintre acestea. Foarte aproape de muzeu găsim Catedrala Sf. Sofia, datând din sec. 10, cea mai veche biserică din Ohrid, care a trecut și ea cu greu prin perioada otomană. Transformată în moschee, multe dintre picturi au fost acoperite cu var alb. Fiind, totuși, principalul loc de rugăciune al creștinilor din zonă, aceștia plăteau foarte mulți bani pentru a putea inta în biserica-moschee, doar pentru a li se îngădui să facă semnul crucii. După ce Sf. Sofia a redevenit biserică, o parte din picturile inițiale au fost scoase la lumină. Printre ele, o pictură deosebită, unică, ce o înfățișează pe Fecioara Maria ținându-L în brațe pe pruncul Iisus, acesta aflându-se într-un ou. Un alt aspect interesant referitor la catedrală îl reprezintă faptul că unul din pereți s-a înclinat foarte tare, existând pericolul prăbușirii lăcașului. Pentru a se asigura că picturile de pe peretele respectiv nu vor fi distruse în timpul procesului de îndreptare a peretelui, acestea au fost îndepărtate de pe zid și lipite pe un fel de material textil. Peretele a fost îndreptat cu succes, iar materialul respectiv a fost pus în fața lui (nu lipit pe el), astfel încât, dacă atingeți cu mâna peretele, îl veți vedea / simți cum se mișcă.

          Următoarea oprire o facem la Teatrul Antic, dar până acolo trebuie să trecem prima probă de foc - un urcuș destul de greu pe străduțe pietruite (Facem o paranteză pentru a vă spune că, atunci când s-a soldații Tarului Samuel au construit fortăreața, a trebuit să care pietrele necesare construcției de la baza dealului pe care e construit orașul până în vârful acestuia. Deal, în limba macedoneană, se spune rid, iar frecventa lor plângere: Oh, ce deal!, (Oh-rid!), a dar numele de astăzi al orașului). Merită efortul, însă! Nu trebuie să confundăm teatrul antic - de origine greacă (construcție în semicerc, cu rândurile în fața scenei, folosit în scopuri artistice) cu amfiteatrul - de origine romană (construcție înaltă, în cerc, cu rândurile de jur împrejurul arenei, folosit preponderent pentru lupte de gladiatori - vezi Colosseum-ul). Teatrul din Ohrid a fost construit în jurul anului 200 î.e.n. pentru spectacole de teatru, muzică și poezie. În timpul perioadei romane, însă, a fost utilizat pentru lupte de gladiatori, devenind apoi locul în care erau executați creștinii. Odată cu încetarea ocupației romană, locuitorii Ohridului au acoperit teatrul cu pământ, pentru a îngropa urmele suferințelor încercate. Abia în jurul anilor 1980 a fost redescoperit și scos la lumină, fiind redat circuitului artistic.

          În imediata apropiere a Teatrului Antic găsim un complex monastic ce include Biserica Sf. Fecioare Maria - Peribleptos, dovadă a măiestriei bizantine din sec. 13-14, Galeria Icoanelor, un turn cu clopot, Muzeul Culturii Slave și alte câteva biserici pe care, spre rușinea mea, nefiind o persoană excesiv de religioasă și fiind mereu contratimp, nu am reușit să le vizitez. Aștept poveștile voastre! :)

          Ne aflăm deja la înălțime, iar lacul începe să ni se arate, printre case și copaci, la picioarele noastre. Ajungem la Mânăstirea Sf. Clement (Plaosnik), unde aflăm câteva lucruri despre cultura slavă. Inițial, creștinismul se difuza prin una din limbile greacă, latină sau ebraică, destul de dificile pentru populația din zonă, ocupată de slavi încă din sec. 6. În sec. 9 s-au născut la Salonic doi frați, Chiril și Metodiu. Deveniți misionari creștini, ei au creat primul alfabet slav. Dintre cei 5 învățăcei ai lor, Naum și Clement au ajuns în zona Ohridului, unde cel de-al doilea a perfecționat alfabetul creat de profesorii săi, astfel luând naștere alfabetul chirilic (denumit așa în cinstea Sf. Chiril). Pe lângă opera de creștinare a macedonenilor, Sf. Clement a tradus Biblia și a pus bazele primei universități din Ohrid, unde au învățat peste 3500 de persoane. Multe dintre acestea au devenit, la rândul lor, misionari creștini, și au ajuns în Peninsula Balcanică și în Rusia, unde au introdus scrierea chirilică. Sf. Clement a cerut ca, la moartea sa, să fie îngropat pe locul universității, așa fiind construită biserica ce îi poartă numele. În perioada otomană, însă, biserica a fost distrusă pentru a face loc unei moschei. Moaștele Sf. Clement au fost mutate într-o altă biserică, pentru a nu fi distruse, dar, pe drum, cei care erau responsabili de mutare au furat oasele sfântului (despre care se credea că erau făcătoare de minuni), lăsând doar un os dintr-o mână și un os dintr-un picior. În același timp, pașa turc ce trebuia să dărâme biserica a regretat că trebuie să distrugă un lăcaș de cult pentru a face loc altuia și, pentru a-și răscumpăra păcatul, a creat lângă moschee prima cantină a săracilor. Mormântul său poate fi văzut și astăzi în curtea bisericii. La finalul ocupației turcești, biserica a fost reconstruită și moaștele Sf. Clement au fost aduse înapoi. În timpul unor excavații în zonă, s-au mai făcut și alte descoperiri: 3 basilici creștine și rămășițe umane ce demonstrează existența unui spital (pe vremea lui Clement).

          De la Plaosnik urcăm la Fortăreața Țarului Samuel. Să nu vă așteptați să vedeți castele sau construcții de tot felul. Fortăreața înseamnă doar zidurile fortăreței, care oferă, într-adevăr, o priveliște excelentă asupra orașului și a lacului. Să vă luați tuburile cu oxigen la voi pentru că, mai mult ca sigur, vă va tăia respirația! :D Ca să nu las să treacă momentul fără să vă mai spun o poveste, a Țarului Samuel al Bulgariei, cel care a reușit să își țină țaratul timp de o jumătate de secol departe de amenințarea bizantină. În 1014 a avut loc bătălia de la Kleidon (Clidium), în care bulgarii au suferit o înfrângere zdrobitoare, 15000 de soldați fiind capturați. Dintre aceștia, la ordinul lui Basil al II-lea al Bizanțului, doar unuia din 100 de soldați bulgari nu i s-au scos ochii, pentru a putea să îi conducă pe ceilalți acasă. La vederea soldaților săi, care se întorceau acasă pe jos, mergând încet și ținându-se de cot, Samuel a intuit ce se întâmplase și a făcut atac de cord. 

          Lăsând poveștile de groază deoparte, pornim la vale prin pădure, pe cărare, până la Biserica Sf. Ioan Kaneo, una dintre cele mai frumoase din Ohrid, excelent amlasată pe o stâncă, pe marginea lacului. Aproape că aș pune pariu că, dacă ați căuta Ohrid în Google Images, o imagine a Bisericii Sf. Ioan Kaneo e primul lucru care v-ar apărea. Despre biserica în sine nu vă mai povestesc nimic. Numele Kaneo l-a luat de la satul de pescari din imediata apropiere, pe care îl vom și traversa la întoarcere. Coborâm de la biserică până pe plajă, pe care o vom traversa o bună bucată de drum. Plajă îngustă, cu pietriș, dar pitorească, e o opțiune de luat în seamă dacă aveți chef de bălăceală după o zi solicitantă. După alte străduțe întortocheate, ajungem iarăși la Catedrala Sf. Sofia și apoi către port. Dacă vă e sete, recomand să vă opriți într-unul din barurile de pe marginea lacului, colț cu portul. Și ne-am întors de unde am plecat!

*Pentru Catedrala Sf. Sofia, Fortăreața Țarului Samuel și Mânăstirea Sf. Clement se plătește intrarea. Nu rețin exact costurile, dar nu sunt mai mari de 100 dinari de persoană (aprox. 5 euro per total).

          Sper că v-a plăcut turul de oraș și vă sfătuiesc ca, atunci când ajungeți în Ohrid, să îl faceți cu un ghid local (vă pot recomanda eu o persoană de nota 11). Până la partea a III-a a micului ghid turistic, începeți să visați la Ohrid! :)

Alte articole utile din seria Ohrid - mic ghid de călătorie:
Partea I: Traseul
Partea a III-a: Lacul
Partea a IV-a: Sfântul Naum
Partea a V-a: Hotelurile