Evenimente in Craiova de Sf Dumitru

Pentru craioveni, ziua de 26 octombrie, în care se sărbătorește Sf. Dumitru, ocrotitorul municipiului, coincide cu sărbătoarea orașului. Începând de anul acesta, însă, municipalitatea a schimbat data tradiționalelor Zile ale Craiovei, ale căror manifestări le-a mutat în luna mai, punând în loc în octombrie Festivalul Haiducilor. Sub un scop nobil, Fundația Gazeta de Sud a exploatat situația și organizează în aceeași perioadă Festivalul Craiovei, ediția I, sub titulatura căruia reunește mai multe evenimente și activități culturale. Și această coincidență intenționată pare a se înscrie în lista șicanelor și divergențelor dintre Primărie și GDS, dar astăzi vreau să văd doar partea plină, culturală și de divertisment, a paharului. Mai jos vă las cu programul manifestărilor celor două festivaluri.

Iisus internautic

          Cum comentăm? Cum ne vine. E și normal, dacă stăm strâmb și judecăm drept. Într-o lume a vitezei, contează să spui repede ce ai de spus, la cald, să lași sângele să clocotească în vene și cuvintele să ți se înghesuie pe taste, în graba ta de a comenta de multe ori fără să știi prea multe despre ce e taina acolo. La articole pe bloguri, în ziare online, pe Facebook, oriunde, prea puțin contează asta atunci când miza este să ne facem auziți, să ieșim în evidență, să fim noi cei care conducem turma de miei a unui Iisus internautic. Sau ca unul.

        M-am distrat luni, poate ani chiar, citind comentariile de la articolele din Gazeta de Sus. Au câțiva comentaci de renume pe-acolo, nebuni simpatici, uneori mai virulenți, alteori mai potoliți, dar mereu acolo, la post, primii care comentează și accidentul de căruță și politica externă. Mi se pare incredibil cum putem avea păreri despre orice, mai ales atunci când avem un minim de cunoștințe în acel domeniu. Mi se pare incredibil cum putem comenta despre ceva atunci când nu știm nimic despre acel subiect și ne formăm imediat o părere avizată pe baza unui articol care, în esența lui, prezintă doar o versiune a poveștii și nimic mai mult decât un punct de vedere.

          Punct de vedere, care, să recunoaștem, ar trebui să fie unul obiectiv și demn de încredere, unul pentru care să băgăm mâna în foc și să jurăm că așa precum s-a zis, acela e adevărul adevărat lăsat de la același Iisus internautic. Care nu există. Nu Iisus-ul internautic, c-apăi suntem și noi oameni mari aici, ci punctul de vedere obiectiv în unele articole din Gazeta de Jos. Fostă de Sus. Actuală de Sud. Dar mă îndepărtez de subiect...

          Scriu aici degeaba, teoretizând chibritul și descărcându-mă, întrucâtva, sufletește. Pentru că mi-e ciudă că vorbim fără să știm. Că tăiem și spânzurăm, că luăm decizii de nestrămutat, că punem etichete, că noi putem să dăm cu piatra, pentru că suntem fără de păcat. Mi-e ciudă că aruncăm cu vorbe de la un calculator din spatele căruia ne credem un Iisus internautic. Dar suntem unul mic, infinitezimal de mic. Eu știu că așa mă simt.

Sursă foto, aici și aici.

Preistorie

          După ce am citit ieri în Gazeta de Sud știrea despre descoperirea oaselor unui rinocer preistoric undeva în Gorj, astăzi am văzut și la TVR Info un reportaj despre același subiect. Și n-am putut să mă abțin și să nu mă amuz de reacția unei sătence care a fost întrebată, probabil, de reporter, ce crede despre descoperirea respectivelor fragmente:

          - Mamă, io-s bătrână, da' eu n-am văzut de-alea...

          Asta preistorie!

Lipsa de imaginatie

Pardon că nu pot să stau mai mult să dezbat, dar vă las vouă plăcerea. Astăzi vă propun subiectul: Criza imaginației în jurnalismul românesc!